epidemie

Cinci infecționiști și experți în sănătate publică: ”Virusul va rămâne aici și epidemia va reveni”

Cinci experți în sănătate publică și boli infecțioase publică o analiza în revista Forbes în care avertizează asupra unui viitor sumbru. O să încerc să rezum aici predicția lor legată de epidemie, dar și concluziile la care ajung.

Întreg articolul este sub acest link pentru cei interesați să citească în profunzime.

Iată și prezentarea lor, așa cum este făcută de revista americană.

Ce spun cei cinci experți

Ei consideră că acest virus este aici ca să rămână și că în anii următori este imposibil ca viața să revină pe coordonatele cunoscute. Astfel, vom avea noi valuri de epidemie care se vor manifesta fie în anumite comunități sau vor avea o zonă mai largă de exprimare.

Acest lucru se întâmplă din mai multe motive pe care le voi rezuma:

  • Omenirea este incapabilă să atingă imunitatea de turmă
  • Vaccinurile nu ajung în zonele cele mai sărace, întreținând boala
  • Chiar dacă ar fi suficiente vaccinuri, prea mulți oameni le refuză.

Cei cinci atrag atenția că și țările care au avut succes până acum au probleme, fie din lipsă de vaccin, fie din ridicarea restricțiilor. Se referă în special la Vietnam, Taiwan sau Marea Britanie.

O altă concluzie este că lipsa vitezei și nețintirea zonelor cu cel mai mare risc duc la apariția unor mutații care pot face virusul periculos și pentru cei vaccinați. Chile și Mongolia sunt alte locuri unde aceste probleme apar. La fel și în Marea Britanie, dar în ceea ce se numesc pungi de infectare.

Un moment nefast politic.

Spre deosebire de alte momente critice, această epidemie prinde planeta într-un moment de naționalism exacerbat, de divizare, dar și de răspândire a teoriilor anti-științifice. Dar și cu un populism feroce răspândit între liderii politici.

Cei cinci caracterizează răspunsul global la această problemă drept inept și ineficient. Ei numesc aici o serie de lideri care au contribuit major la această problemă. Este vorba de Xi Jinping, Bolsonaro, Putin, Donald Trump, Erdogan și într-o anumită măsură Boris Johnson. Dar aceștia nu sunt singurii. Iar bulele lor i-au urmat îndeaproape și au transmis mesajul peste tot. De asta, unele guverne nici nu au luat în serios posibilitatea unei epidemii.

Ce soluții au

Problema care apare este că nu există o singură soluție, ci o multitudine care trebui aplicate împreună ca să aibă rezultate. Iar acestea le cuprind pe următoarele:

  • Țintirea cu vaccinare a categoriilor celor mai expuse
  • Coordonare globală și regională a vaccinării
  • Găsirea unor noi metode de detecție a bolii
  • Ajutorul rapid către state sărace

Cei cinci oferă exemplul variolei. Pentru că odată cu apariția vaccinului, acesta nu era suficient, infecționiștii au țintit spre vaccinare pe cei mai expuși riscului, adică pe cei din comunitățile sărace, nu din cele bogate. Este evocat și vechiul sistem de proceduri din Statele Unite care urmărea supravegherea comunitară a bolii. Asta înseamna inclusiv că era plătită cu bani raportarea posibilă a unui caz. Dar și existența unui registru al îmbolnăvirilor. Asta în ideea că trebuie să găsim tot felul de resurse să rezolvăm situația.

Astăzi în epoca digitală, omenirea este capabilă să facă mai mult de atât. Totul este să vrea.

Tatiana Niculescu: „Măștile ne-au obligat să ne uităm unii în ochii altora.”

Tatiana Niculescu este scriitoarea care a redat strălucirea genului memorialistic, în România. Cărțile sale au cercetat și au povestit de-a lungul ultimilor ani despre Regina Maria, Corneliu Zelea Codreanu, Nae Ionescu sau a recuperat iubirea dintre regele Carol și Elena Lupescu.

Tatiana Niculescu este o cercetătoare stăruitoare și minuțioasă în perioada interbelică și începutul secolului trecut. Recuperează documente, fotografii și povești. De data asta ne-am întâlnit pentru că între cercetările ei s-au găsit șapte povești de iubire.

„De câte ori documentam o istorie, găseam o poveste de iubire senzațională, dar pe care nu aveam unde să o public. Acum, pentru că s-au adunat mai multe, am hotărât să le public.” Dar pentru că avem nevoie de emoții, ea le-a repovestit folosind vocile personajelor.

Nepovestitele iubiri

„Nepovestitele iubiri” se numește cartea și vom întâlni personaje precum Neagu Djuvara și iubirea sa de la 14 ani, transilvăneanca Florence Baker, celebră în Anglia ca soție a cercetătorului Samuel Baker. Niciodată nu a fost primită la curtea regală, căci a fost crescută într-un harem. Dar și povestea unei familii de francezi care-și găsește rădăcinile românești.

Am profitat de ocazie ca s-o întreb pe Tatiana Niculescu și ce se spunea în epocă despre epidemia de gripă spaniolă. „A fost mult mai greu pentru români atunci, dar gripa s-a pierdut printre morții războiului, dar și epidemiile de tifos și holeră.”

Rămâne, însă, exemplul reginei Maria despre care al cărei sacrificiu merită să aflați câte ceva. „La un moment dat, cu siguranță și ea s-a îmbolnăvit de una dintre boli, dar după o săptămână de stat la pat și-a impus să iasă din nou să-i ajute pe răniți.”

Și mai e ceva interesant pentru care merită să ascultați un pic acest interviu. O spusă care m-a făcut să tresar și mi-a dat un sens de bine. „Măștile acestea, pe care mulți le detestă, ne-au obligat să ne uităm unii în ochii altora și să ne redescoperim.” Și asta ni s-a întâmplat bun în aceste zile. „Am aflat că dincolo de bani, titluri și apreciere, cel mai important lucru din viața noastră rămân oamenii pe care-i iubim.”

Despre femeile de acum 100 de ani am mai scris aici

Nu uitați că toate podcasturile mele sunt pe platformele importante

Și că, de curând, am lansat și un podcast cu Radu Paraschivescu.

Între minciună și privilegiu, ne rămâne responsabilitatea

Epidemia în România este în scădere, dar toate datele arată că va veni un val mai mare peste noi. Și aici trebuie să vorbim despre responsabilitate. Când statul nu te ajută sau nu poți avea încredere în el, atunci e de datoria noastră să facem să fie un pic mai bine.

Așadar cum stă situația?

Statul român nu e capabil să ne spună dimensiunea epidemiei în România. Din două motive. O dată pentru că nu are capacitatea și nu știe cum să măsoare cazurile. Și doi pentru că populația, deopotrivă angajați și patroni, nu are niciun chef să aibă de a face cu statul.

Am scris despre mușamalizarea epidemiei aici.

Statul trăiește într-o minciună oribilă și spune: ”domnule, nu am ce face, legea spune că sub trei la mie, eu deschid.” Toată lumea știe că nu e trei la mie, dar unde-i lege nu e tocmeală. Suntem în situația în care statul se folosește de propria prostie ca să mai pună la cale o catastrofă. Motivul ascuns este că economic nu mai are ce să facă. Și nici politic. Își ridică populația în cap. O parte din ea.

Este comic cum singurul beștelit pentru asta este Voiculescu, care spune adevărul și nu Cîțu și Berbeceanu care împing birocrația în față, mințindu-se și pe ei.

Vaccinarea va merge încet din cauza amânării livrării dozelor de către Pfizer. Așadar, protecția va fi asigurată pentru o parte mică din populație. Mai mult, statul a greșit când în etapa a doua a băgat vârstnicii laolaltă cu lucrătorii esențiali.

Cei din urmă, în speță, bugetarii, organizați deja în puternicul sistem de caste din România s-au mișcat cu o eficiență înspăimântătoare și au blocat resursele.

Așa că s-a creat o inegalitate în fața bolii. Orice viață merită scăpată, dar acum vulnerabilii au mai pierdut din șanse. Cel puțin până când vor reveni dozele.

O tulpină mult mai contagioasă este deja în România. Există avertismente care arată că ea va deveni dominantă în mai multe țări. Este probabil ca asta să se întâmple și aici, mai ales după relaxare restricțiilor.

Și aici apare partea cu responsabilitatea

Toate datele arată că suntem singuri în această situație. Și e nevoie să ne păzim mai abitir și să luăm măsurile corecte pentru noi, dar și pentru lumea în care trăim. Pentru că avem nevoie de comunitate ca să trecem de această încercare.

Așadar, fii responsabil dacă te-ai îmbolnăvit! Anunță statul și pune-l să facă anchetă ca să prindă boala din urmă. Este posibil să salvezi o viață, poate chiar a cuiva dintre cei care te iubesc. Sau a celor cu care ești în relație de afaceri. Ignoră patronul care spune să stai acasă și să nu anunți pentru că-i pui afacerea în pericol. Cei cu care împarți pâinea ar putea fi în pericol.

Dacă ești patron, nu le fă asta oamenilor tăi! Pe ei te bizui ca să ieși din încercarea asta împreună. Dă-le încredere și o să fi imulțumit mai departe.

Fii responsabil mai ales când știi că boala vine spre noi cu viteză. Respectă regulile și îndeamnă-i și pe alții! Înmulțirea cazurilor ne va băga pe toți în casă, ne va opri afacerile și ne va sărăci. Și acesta este cazul bun. Fă tot ce trebuie să faci ca să ai o viață normală, dar cu reguli. Asta-i tot.

Fii esențial, dar nu ultra-privilegiat. Sunt convins că pentru fiecare vaccinare sunt argumente. Fiecare viață este importantă. Dar, întreabă-te întotdeauna dacă meriți o și mai mare prioritate, cu cabinete blocate, cu centre doar pentru tine și colegii tăi, dacă munca cgiar te duce în situația asta. Aici e un lucru pe care poți să-l stabilești tu cu tine însuți. Dacă ai sufletul împăcat la final, atunci e în regulă.

În România, am rezolvat epidemia la mica înțelegere

Marți, pentru prima oară după multe săptămâni, în București, rata de infectare a scăzut sub trei la mia de locuitori. Prompt, autoritățile au anunțat că se gândesc deja la eliminarea unor restricții.  De fapt, în acest moment, în România mai sunt trei județe care au peste trei la mia de locuitori. Și patru care au peste 2 la mia de locuitori. Asta înseamnă și restricții mai mici. Ar fi de bine.

Doar că miercuri, la Piața Victoriei, de la Europa FM, ministrul sănătății Vlad Voiculescu spune că nu are încredere în această cifră.

Declarația nu a făcut multe valuri pentru că oamenii vor să le fie bine, să scape. Dar domnul Voiculescu spune că nu are încredere în datele măsurate. De ce? Pentru că sunt prea puține teste și pentru că, în general, în România se fac prea puține teste. Marți se făcuseră 33 de mii. Miercuri 30 de mii. Asta înseamnă nici 1000 de teste pe județ? O fi asta relevant?

Ministrul spune că este mai atent la numărul de bolnavi de la ATI care nu a scăzut sub 1000 și la numărul de decese care au revenit pentru două zile la peste o sută, scăzând apoi. Dacă această epidemie este ascunsă sub cifre oficiale și incapacitatea administrativă de a face niște lucruri importante? Ce te faci atunci?

Dar nu este singurul semn de întrebare care se adună aici

Concomitent, în spotmedia.ro, cercetătorul Octavian Jurma declară că testarea în România a fost frânată în mod voit.

În România testarea în sine a devenit un fel de stigmă națională. Vedem că în Marea Britanie programul de testare a fost accelerat, în contextul programului de vaccinare. La noi, testării i s-a pus o frână puternică imediat, la începutul lunii noiembrie, când s-a anunțat că totul va fi în siguranță. Practic, odată cu excluderea carantinei, chiar de atunci testarea a fost redusă, progresiv și semnificativ, astfel încât curba epidemiologică să nu mai justifice vreodată carantina. A fost o încercare de a se reveni la normal la începutul anului, când s-a instalat noul guvern. Atunci a crescut numărul de teste mult, cu peste 25%. Dar acestea s-au prăbușit din nou săptămâna trecută cu 25% și sunt în continuare în scădere.

Octavian Jurma pentru spotmedia.ro

Așa arată graficul testărilor din România, potrivit graphs.ro.

Statul are un argument. Și spune că nu există cerere pentru aceste verificări. Și are jumătatea lui de dreptate. Pentru că multă lume a evitat să fie înregistrată în sistem. Fie că nu a vrut să stea în spitalele din România, fie statul a răspuns greu la cererile lor. La finalul acestui articol o să vă las ediția de joi a emisiunii România în Direct care vă dă numeroase exemple. Înainte, însă, un mesaj de la unul dintre ascultători, care lucrează la o companie de medicina muncii din România.

O scrisoare din sistem

Noi am avut in oferta si testare PCR si antigen. Nimeni nu a vrut PCR decat daca era cerut pentru o situatie oficiala – plecat din tara. Toti au optat pentru antigen fiindca nu se declara obligatoriu la DSP. Am depistat sute. Multi nu au vrut sa facem noi testul de frica raportarii si doar le-au cumparat de la noi, le-am explicat cum se face si ne-au dat pe usa afara. Toti au fugit de DSP si carantina de 14 zile dar pozitivi au fost sute de mii. Lumea s-a izolat (sau nu) si doar daca s-au simtit rau au apelat la medici/spitale. De-aia aveai doar 30k teste, 9000 depistati si 14.000 in spitale. Eu cred, ca medic ca pur si simplu in Bucuresti s-au infectat destui incat sa se realizeze o imunitate de turma pentru oamenii activi (cei predispusi sa il si raspandeasca) Nu uita ca 70% din mediul privat e pe minim pe economie (dar diferenta la negru) si nu au avut nevoie de concediu medical. Patronii le-au zis pur si simplu sa stea acasa si le-au dat salariile in continuare.

Asta s-a putut întâmpla doar până la 1 ianuarie, când statul a început să ceară și raportările de la testele antigen.

Eu sunt sigur ca toata situatia asta s-a intamplat cu concursul tacit al autoritatilor. Erau depasiti. Au lasat oamenii sa managerieze singuri Acum, de cand se declara antigen, nu mai vrea nimeni. Am ramas cu stoc…Lumea fuge ca dracu de tamaie de izolare.

Așadar, cât și cum v-a testat compania la muncă. și ce-a făcut după ce s-au depistat cazuri?

În orice caz, un lucru e clar: la același număr de teste, în jur de 30 de mii, acum sunt cam trei mii de oameni depistați pe zi, iar acum câteva săptămâni se înregistrau și nouă mii. Este clar, pe undeva că o scădere a bolii există. La fel de clar este, însă, că nu știm și nu am știut niciun moment cât de răspândită este boala în România.

Concluzia este despre responsabilitate comună

Iar aici este o dublă responsabilitate. Statul se teme de urmările politice ale unei carantine, iar o parte din populație n-are chef să aibă de a face cu statul, chiar de-și pune viața în pericol. Problema apare, însă, atunci când nu e afectată doar viața ta, ci a multora din jur pentru că nu te-ai declarat bolnav.

Una peste alta, am reușit cumva să trecem pe sub radar cu boala asta. A rămas la jumătate, la mica înțelegere. Așa cum sunt o grămadă de lucruri la noi. Avem cetățeni responsabili, avem cetățeni mai puțini responsabili și un stat care nu vrea să supere cetățenii. Și mai ales nu vrea și nu poate să facă anchete epidemiologice. Și nici testări masive.

În același timp, campania de vaccinare va încetini în perioada următoare din cauza lipsei de doze. Iar în țările occidentale, un nou val, al treilea, blochează societățile. Anglia, Irlanda, Franța, Olanda se confruntă cu recorduri de îmbolnăviri și decese. Întrebarea este cât de repede noua tulpină va ajunge în România. Și ce vom face atunci. Am întins sistemul la maximum în valul doi. Dar ce se va întâmpla la apariția noii tulpine, mult mai contagioase. O ascundem iarăși sub preș.

Sorana vs Australia

Australian Open debutează cu scandal, dar și cu întrebări legate de calitatea competiției. Turneul este dat peste cap de faptul că în jur de 70 de sportivi sunt izolați în carantină strictă, fără posibilitatea de a face antrenamente până cu o săptămână înaintea turneului.

Asta se întâmplă pentru că în avioanele lor au fost cazuri de COVID, iar legea din statul Victoria îi consideră contact direct. Doar că sportivii spun că lor li s-au adus la cunoștință alte reguli. Această carantină duce la o inegalitate între diverșii sportivi, pentru că unii pot face antrenament, iar alții nu. Cap de afiș ai protestelor sunt Sorana Cîrstea, Belinda Bencic, Novak Djokovic și Alizee Cornet. Fiecare dintre ei au trebuit să-și mănânce niște tweet-uri după ce s-au trezit cu un val de proteste dure ale publicului australian. Dar nu înseamnă că nu au partea lor de dreptate.

Ca să înțelegem mai bine istoria trebuie să ne uităm la evoluția COVID în Australia. ei au avut în jur de 30 de mii de cazuri și aproape 1000 de decese. 75 la sută din cazuri și 90 la sută din decese s-au înregistrat la Melbourne acolo unde e turneul.

Cum a luptat Australia împotriva COVID

Politica autorităților australiene a fost să închidă orașul până la valoarea de 0 cazuri. Poți să faci asta dacă ești o insulă și controlezi toate căile de intrare în țară. Doar că rezultatul s-a atins în patru luni de carantină dură. Patru. O încercare foarte grea pentru oraș. Acum, ca AO să aibă loc în condiții de normalitate, autoritățile au cerut reguli stricte. Practic au pus sportivii și turneul într-o bulă și nu le dau voie să iasă nicăieri. Au dreptul la cinci ore de antrenament și când ies afară se face curat și se dezinfectează după ei.

Cei care au avut ghinionul să aibă cazuri de Covid în avion nu au voie să iasă din cameră. Asta au și reproșat oamenii. Că pregătirea lor pentru meciuri nu mai poate fi făcută la nivel înalt.

Djokovic a venit și cu un set de reguli mai puțin dure. Urmăriți tonul reportajului.

Alizee Cornet a trebuit să-și șteargă un tweet.

În mod clar, acești sportivi suferă pentru că nu-și pot face munca. Și, de asemenea, acuză că nu le-au fost comunicate aceste reguli, ci altele. C-au semnat pentru alt tip de documente. Sorana a și publicat un fragment care arată că. potrivit regulilor anterioare nu ar trebui să fie contact și nici în carantină.

Există două concluzii

Pentru mulți australieni, turneul în condiții de pandemie este un moft și un potențial pericol pentru societate. Cu pierderi și eforturi imense, ei au trecut de o perioadă grea și așteaptă vaccinarea. Din neatenție boala s-ar putea întoarce. Măsurile nu sunt dure, sunt draconice. Dar asta vrea societatea australiană de la politicienii săi. Întâi sănătate și apoi tenis sau afacerile din jurul său.

Din punctul acesta de vedere, mulți îi văd pe jucători ca fiind alintați și oricum norocoși că simpla prezența la turneu le poate aduce sume de bani pe care unii cetățeni nu-i câștigă într-un an. Cu atât reproșul mai mare.

Asta nu înseamnă că au dreptate cu totul. Da, sănătatea este prioritară. Nu există discuții. La fel, însă, adevărul și transparența. Acești profesioniști alintați și milionari au și ei dreptul la adevăr și transparență. Era corect să li se spună că regulile s-au schimbat, că există alte așteptări și posibilități. Aceasta este munca lor, unii riscă să piardă foarte multe puncte și să le scadă valoarea, dar există și riscul de accidentări. Acum, pare că li s-a întins o cursă doar din dorința de a aduce nume mari pe tablou și a ține sponsorii aproape. Or asta este rușinos și lipsit de fair-play.

Aici aveți explicații mai bune și complete

Scriitoarea Ioana Nicolaie: „În epidemie eu mi-am făcut treaba. Alții au ales pentru mine.”

Cea mai recentă carte a Ioanei Nicolaie, „Cartea Reghinei”, a fost premiată cu Premiul Național de Proză de la Iași anul acesta. E un roman tulburător despre viața femeilor de la țară din România și face parte dintr-o serie numită Lomografii. Când am terminat de citit cartea i-am scris imediat. A fost un gest reflex. Nu o cunoscusem, nu vorbisem niciodată. Dar i-am scris și i-am spus într-un rând că e o carte extraordinară.

Dar Ioana Nicolaie este cunoscută și pentru poeziile sale, dar și pentru seria de cărți pentru copii care-l au personaj principal pe Arik. Cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi, dar dincolo de succesul ca autoare, Ioana Nicolaie este și profesoară de limba română. Și despre asta am vorbit ceva mai mult.

Printre altele, Ioana Nicolaie mi-a atras atenția că-n liceul din România literatura se studiază până în anii ’70. Și că școala românească e în regres față de acum 30 de ani. Cât despre epidemie, o metaforă: „mă simt ca și cum aș fi pe o plută pe o apă învolburată, trebuie să mă salvez, dar în același timp, trebuie să stau dreaptă.”

Ca de obicei, podcastul este un rezumat al întregului interviu pe care-l găsiți video.

Nu există libertate fără responsabilitate. Sau istoria unor imagini mincinoase.

Câteva zile la rând au circulat imagini din Franța sau Italia cu câtă libertate este acolo în materie de restaurante. Sigur că, luate din context, imaginile respective au o noimă. Și ele arată diverse încălcări ale legislației sau reguli mai laxe în privința pandemiei. Ele circulă, lumea le ia în seamă și crede că are o porțiune de adevăr. Cum vi se par astea de mai jos?

Une foule immense à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés

Une foule immense samedi soir à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés. Près de 5000 personnes ont assisté à un concert sous la colline du chateau. Notre article => https://france3-regions.francetvinfo.fr/provence-alpes-cote-d-azur/alpes-maritimes/nice/nice-the-avener-au-chateau-ce-samedi-soirees-quartiers-dj-aux-balcons-ete-se-deconfine-1843344.html

Publicată de France 3 Côte d'Azur pe Duminică, 12 iulie 2020

Mă rog, astea-s mai vechi, dar sunt unele și mai noi. Doar că, pe repede înainte, nu mai vezi nici data și nici poveștile care le urmează. Nu le mai vezi consecințele.

Getty Images pentru Washington Post

După ce-au văzut treburile astea, oamenii din Franța au ajuns și la câteva concluzii. La finalul lunii iulie, mai mulți angajați ai unor astfel de restaurante s-au îmbolnăvit. De la finalul lui iulie, 20 de angajați din 30 ai unui club de lux din zonă s-au îmbolnăvit În ultimele cinci zile din iulie, 64 de oameni din regiune afost raportați cu boala. Mulți dintre ei lucrau în localurile pe care le-ați văzut și pe la noi.

Last week, two of the French Riviera resort’s hot spots — Indie Beach House on Ramatuelle’s Pampelonne Beach, and Pablo, a trendy bistro on Saint-Tropez’s Place des Lices, both owned by the same company — were shut down when four staff members reportedly tested positive for the coronavirus. Since then, authorities have reported that 20 of Pablo’s 30 employees and one of Indie Beach’s have been infected with the virus that causes the disease covid-19.

Another eatery, Noto, which describes itself as a “festive Italian restaurant” on the Place des Lices, was shuttered Monday for two weeks after six employees tested positive. And the regional health agency recorded 64 cases on the peninsula between July 25 and Aug. 1.

Washington Post

După asta, autoritățile au început să se miște destul de repede. Unele localuri au fost închise, la altele s-au aplicat amenzi, iar, treptat, măștile au devenit obligatorii. Iar situația era cam cea de jos.

Și, da lucrurile au fost ca la noi. Unii patroni au făcut tot ce le-a stat în putință să țină lucrurile în frâu. Doar că la cluburi o iau foarte ușor razna. Alții nu s-au supus de la început. Sunt cluburi care au angajat oameni care să stea de șase când vine Poliția. La fel, o parte dintre vizitatori s-au dovedit teribiliști sau nepăsători. Au fost nenumărate cazuri de turiști care au suflat fumul de țigară spre alții sau i-au îmbrățișat.

Azi, Franța are 3000 de cazuri pe zi și se pregătește, probabil de un nou val. Asta pune la încercare resursele noastre europene, statul și însăși societatea. Iar consecințele vor fi grele chiar și pentru noi.

Worldometers

Iar în Italia, de azi, se închid discoteci, iar masca devine obligatorie și-n aer liber.

Dar foarte important este ca, de câte ori vedeți o astfel de imagine să aveți un semn de îndoială. Nu nu e de bine. Și nicăieri nu e mai multă libertate. Cel puțin, nu una fără responsabilitate.

Niciun fel de vot nu merită dacă moare cineva

Guvernul are pe masă o serie de noi măsuri care să pună capăt sporirii zilnice a cazurilor de COVID. Deocamdată ele sunt la stadiul de propuneri, dar pot fi adoptate la următoarea ședință de guvern. Iată cum arată:

  • Măști obligatorii și-n spațiile publice deschise, în anumite intervale orare, dar doar acolo unde decid autoritățile locale.
  • Fără alcool și alte băuturi la terase după ora 23. Se intră doar în limita locurilor de pe scaune. Fără dans.
  • Pe plajă, singurele șezlonguri care au voie la mai puțin de doi metri sunt cele ale familiei, asta însemnând părinți și copii.

Așadar, după o paralizie care ține de aproape trei săptămâni, dar și după ce-am ajuns într-o situație critică cu numărul cazurilor la terapie intensivă, cineva a hotărât că trebuie făcut ceva. Că nu se mai poate. Că vor muri prea mulți oameni ca să mai așteptăm.

Se dovedește că marele păcat al acestei crize este că vine înainte de alegeri și, potrivit obiceiului autohton, trebuie să faci câte ceva să mulțumești pe toată lumea. Doar că acum e imposibil, iar virusul este prost și nu știe de politică. El se simte cel mai bine acolo unde prinde mulțimi. Iar dacă aveți dubii asupra existenței sau inexistenței sau asupra testelor, urmăriți un singur indicator: cifrele de terapie intensivă. Nimeni nu te pune pe ventilator dacă nu e nevoie.

Nici aceste măsuri nu sunt cele mai potrivite. Ca de obicei, guvernul a lăsat găuri în sistem de care se poate profita. ”Prea puțin și prea târziu” spune profesorul de sănătate publică Răzvan Cherecheș. ”De ce să închizi terasele la 23? Virusul nu știe ora. Important este ca la masă să fie numărul corect de persoane.” Vă las mai jos interviul

Situația de mai sus a fost permisă de guvern dintr-un singur considerent. Avem nevoie de toate voturile pe care le putem găsi înainte de alegeri. PNL a fost supus la două tipuri de presiuni. O dată, cele ale opoziției care i-a taxat toate erorile. Și au fost enorm de multe. Și a doua oară, a unei părți din populație care și-a dorit libertate ca înainte de pandemie, dar și libertate economică totală. Nu în ultimul rând și-a însușit ideea că trebuie să le vorbească frumos oamenilor, nu să-i judece. Remarcați ieșirea din scenă a președintelui, care nu poate să fie mai mult decât un profesor sever.

Politicieni versați, cei din PNL au simțit valul de nemulțumire și au lăsat garda jos, asumând riscul că vom ajunge până aici. Doar că acum văd că nu au resurse, știința și oamenii care să răspundă crizei.

Și trebuie să încep să prioritizeze din nou. Ce să alegi? Mai multe vieți sau mai multe voturi? Câte morți sunt acceptabile și în schimbul a câte procente de vot?

Lipsa de acțiune, lipsa de fermitate, incapacitatea de a lua măsuri care să funcționeze, gestionarea incorectă a unor resurse de către PNL ne-a adus în această situație. Adăugați că și nici acum nu s-au dat în funcțiune spitale construite de ONG-uri ca Dăruiește Viață sau de alte structuri decât Ministerul Sănătății.

În egală măsură, este cinic și ticălos raționamentul PSD și aliații care a încurajat fără responsabilitate științifică atitudinile de nerespectare a legii. Dacă Orban și ai lui au greșit, voi de ce încurajați greșeala? Câți oameni trebuie să moară ca PSD să accepte că avem cu toții o problemă, nu numai PNL?

Foto Giurgiu News

Aceste calcul este făcut în laboratoare, de experți. Și este aprobat și pus în practică cu atenție. Cu metode de comunicare, cu oameni antrenați, folosind diverse canale. Eu spun că, măcar o dată în zi, aveți ocazia să vă gândiți la consecințele acțiunilor voastre. Și să vă întrebați, dacă ați fi putut salva mai multe vieți. Sau dacă nu cumva, aveți pe conștiință vreuna dintre ele.

Niciun fel de vot nu merită dacă moare cineva.

Libertatea e bună, dar trebuie însoțită de responsabilitate

Am urmărit, fără a avea o poziție publică, dezbaterea legată de Legea Carantinării și de ce avem noi de făcut mai departe ca societate. Am urmărit luările de poziție din cele două tabere și am căutat echilibrul în situația cea mai complicată din viața noastră. O să vă spun ce-am dedus, iar din text o să vă dați seama și care este soluția în care eu cred. Adică cea pe care eu cred mai potrivită pentru societatea noastră, dar nu infailibilă, pentru că așa ceva nu există. 

De fapt marea dezbatere pe  care o avem de purtat în România este dacă, noi, ca societate, putem să le impunem unor cetățeni să se trateze, dar, la fel de important, să-i ferească pe alții.

Nu numai în România, dar în toată lumea această dezbatere se poartă cu țipete și cu scrâșnete. Atenție, eu încerc să mă adresez celor raționali. De asta câteva lucruri trebuie să fie clare de la bun început, așa cum le percep eu din relatările unor oameni de știință sau medici.

  • Boala există și se răspândește, în anumite condiții, cu repeziciune. De regulă aceste condiții țin de aglomerație, de mulțimi de oameni, de lucru în comun. Adevărul este că nu știm exact în ce condiții are loc transmiterea. 
  • Unii dintre noi sunt mai afectați de boală, alții mai puțin spre deloc. Nu știm încă de ce. Există grupe de risc: oameni cu probleme cardiace, diabet, probleme de sânge, obezitate. Dar nu toți dintre ei mor. Și nici aici nu știm de ce unii scapă sau alții  nu. 
  • Cred că se moare de virus în sine. Am văzut mărturiile unor medici și anatomopatologi care au văzut modificări imense în plămânii sau organele altor oameni. Cred că, de asemenea, virusul grăbește moartea unor oameni  care au anumite afecțiuni. Nimeni nu știe cu exactitate cum se separă apele. 
  • Și mai știu sigur că trăiesc într-un stat care nu are resurse, face greșeli și care este supus treptat unui asediu care-l duce la decizii greșite. Și mai cred că o parte din populație este iresponsabilă sau face o evaluare greșită. 

Eu, unul, fac parte din categoriile de risc. Iar acest  detaliu cântărește în ce voi scrie mai jos. 

Cred că azi sunt două tipuri de mari de gândire în povestea asta și ele străbat lumea.

Primul este cel al responsabilității individuale sau al libertății, așa cum este prezentat în România. Al doilea curent este cel al solidarității și gândirii comunitare. 

Primul tip de argument mi l-a expus cel mai bine un cetățean american, care este și doctor și care mi-a spus în felul următor. În statul în care muncește, asimptomaticii și cei cu simptome ușoare nu sunt internați în spitale. În fapt, nu sunt internați nici cei cu simptome mai puternice. E o chestiune utilitară. Nu-i dau numele pentru că nu are acceptul să vorbească public. 

Asimptomaticii sunt trimiși acasă. Chiar si simptomaticii cu simptome ușoare sunt trimiși acasă. Nici o asigurare de sănătate, privată sau de stat, nu va plăti câteva săptămâni de stat într-un spital  iar spitalele nu sunt instituții caritabile.

Medic din Statele Unite

Nu există un mecanism legal prin care persoanele pozitive să fie obligate să stea în carantină. Așa cum nu există niciunul prin care persoanele cu simptome să fie obligate să stea în spital. Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice. 

Dacă un simptomatic refuză internarea, e treaba lui. Semnează un AMA (against medical advice) document și i se arată unde e ușa. De foarte multe ori, persoane cu simptome modice sunt trimise acasă. Internarea se face, de obicei, când oxigenarea începe să fie problematică. Febra, diareea, disconfortul fizic general, nu sunt considerate neapărat motive de internare.

Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice. De asemenea nu există ideea că cineva ar putea fi internat contra voinței sale.

Nu voi considera NICIODATĂ o internare sau un act medical  fără acordul bolnavului ca fiind acceptabil. Niciodată. Moartea este și ea un drept fundamental al omului. Dacă ai oxigenarea 80 și ești informat corect despre efectele acestui lucru, e treaba ta dacă decizi să pleci acasă.

Există un fel de carantină pentru cei care vin din afara statului, dar nu există suficiente forțe care să-l aplice. De asemenea nu există ideea că cineva ar putea fi internat contra voinței sale. Am întrebat pe omul cu care am dialogat, dacă acest sistem nu duce la îmbolnăvirea mai multor persoane și, dacă solidaritatea nu ar fi mai bună. 

Știu, aici e buba. E însă o linie foarte fină între a proteja comunitatea și pierderea drepturilor civile. Pandemia va trece, restaurarea unor drepturi pierdute e o bătălie mult mai mare. Odată ce ai deschis porțile abuzurilor , e foarte greu sa le închizi din nou. Personal cred in responsabilitatea individuală. Se vorbește mult despre drepturile persoanelor cu risc ridicat. De ce nu vorbim și despre drepturile persoanelor fără risc ridicat? E doar o chestiune de unghi, din ce direcție te uiți la problemă.

Am folosit aceste argumente din Statele Unite pentru că mi s-au părut mai simple și mai credibile decât tot ce-am văzut până acum în România. Și sunt lucruri foarte puternice care izvorăsc dintr-o istorie a individualității americane. Așa a crescut această țară, în care fiecare este responsabil pentru el. Și așa este organizat sistemul lor medical: ai acces dacă plătești. Iar acesta este un pilon al lumii americane. Ești obligat să muncești ca să ai acces. 

Noi trăim însă în alt tip de organizare socială. Europa a ales să se ajute și să trăiască în comun. Noi dezvoltăm comunități. Și aceste comunități se ajută între ele. De exemplu, îți dau acces egal la asistență medicală, oricât de scumpă, indiferent de contribuția ta. Europa prețuiește toate viețile indiferent de contribuție. Aici se lucrează prin includere. 

Adăugați că România este un stat care nu are resursele americane. Nici măcar SUA nu au lăsat integral pe seama asigurărilor decontările pentru COVID, ci au venit cu bani federali. Și România a plătit, alături de asigurările noastre, bani buni din bugeta ca să facă față crizei.  Nu putem compara nici măcar capacitatea de răspuns dintre cele două state. Nici ca spitale, nici ca materiale, nici ca număr de medici. 

Avem, însă, de cântărit la aceeași întrebare:

Putem limita drepturile unor persoane, temporar, ca să nu răspândească boala către categorii care sunt supuse riscului? Sau drepturile lor și libertățile civile primează în fața dreptului la viață al altora? Mai pe șleau, ne putem asigura că persoane infectate pot fi internate într-o instituție medicală până când nu mai sunt un pericol pentru alții?

Cred că legea carantinării a găsit un răspuns echilibrat la această problemă. Cu multe defecte, cu unele lipsuri care vor duce în final la ineficiență, dar care ar putea salva mai multe vieți. 

Graficele folosite sunt din aplicația graphs.ro pe care o recomand cu mare încredere.

De ce?

În primul rând este argumentul utilitar. Cel al banilor. Pot accepta o responsabilitate individuală completă atunci când și plata îți aparține în totalitate. Adică atunci când te tratezi pe asigurarea ta, nu și pe a mea. Dar de vreme ce și eu contribui la plata procedurilor tale, te sfătuiesc să te tratezi. 

Nu poți să vrei sistem solidar când ai o boală, Doamne ferește, care te duce în spital, și sistem individual când poți să-i îmbolnăvești tu pe alții. Am remarcat  că aceleași voci s-au opus și la introducerea plății prin asigurare către clinicile private.

Păi dacă răspunderea individuală este bună, de ce nu este bună și asigurarea individuală? Deci, nu mă lași nici să folosesc banii mei unde și când cred de cuviință, dar nici nu mă protejezi când e cazul. 

Înțeleg că răspunderea individuală e bună doar pentru dreptul tău și doar când ai și banii mei. Iar dacă te îmbolnăvești mai grav, noi cu toții pierdem bani mai mulți. Nu doar tu. 

Acesta este un dezechilibru. Și, da, am să susțin acest punct de vedere când fiecare va fi responsabil de banii lui. 

Al doilea argument este legat de gradul de responsabilitate socială. Individualismul funcționează în America pentru că are frâne. El se oprește acolo unde încalcă libertățile celorlalți. Dar mai mult de atât, societatea are pârghii prin care stabilește că lucrul în comun, întrajutorarea este mai profitabilă decât lucratul de unul singur 

Nu cred că putem fi la nesfârșit o țară în care  să spui că “dacă mie mi-e bine, asta e de ajuns”. Trebuie să participi la un sistem în care și celuilalt să-i fie bine. E un exemplu pe care-l dau mereu. Dacă lângă blocul tău e mereu mizerie, apartamentul în care stai valorează mai puțin. 

Dacă lângă tine mor oameni, spitalele sunt închise, lumea nu mai are acces la bunurile și serviciile dinainte de boală, atunci trebuie să faci ceva ca să oprești asta: să stai sănătos și să apelezi la medici. Și mai ales să nu faci rău. Așa că poți sta două zile la spital, după care fii foarte sigur că stai în casa ta, cât mai departe de restul lumii. 

Sigur că internarea forțată, la noi în țară, duce la frisoane, pentru că sovieticii făceau asta cu indezirabilii. Știm de oameni care au plecat în spitale de psihiatrie și nu s-au mai întors. Pierderea drepturilor și libertăților în orice stat democratic trebuie privită cu îndoială și îngrijorare. Și chestionată mereu. Așa cum facem și acum. 

Este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat această dezbatere. Și am constatat că avem organisme statale românești care ne dau drepturi și care le consolidează. Este bine că Renate Weber pune la îndoială legi, este bine că CCR este divizată și e bine că e un nucleu dur care luptă pentru aceste drepturi. Iar dacă guvernul și Iohannis se apucă de dictatură, cred că multă lume va ieși în stradă. 

Ceea ce aveți de făcut este să cântăriți pentru voi înșivă aceste argumente și să vedeți care vă este mai potrivit pentru viață. Eu cred în valoarea comunității și am scris în acest sens pentru că, personal, sunt mai protejat de astfel de măsuri. Dar, ele, poate, nu sunt potrivite pentru fiecare dintre noi. Și atunci majoritatea va decide.

Silit să aleagă între restricții și voturi, Guvernul cumpără timp

O serie de întâlniri la nivel guvernamental s-au terminat cu cu o amânare de două zile pentru luarea unei decizii în privința măsurilor de relaxare. Rezultatul este erodarea încrederii populației și așa sătulă de restricții

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!