corupție

Magistrații ar trebui să refuze imunitatea votată de Parlament

Pentru că în țară sunt treburi mai importante, nu o să observați astăzi momentul în Camera Deputaților va adopta legea de desființare a SIIJ. Acest lucru se va petrece după o așteptare de mai bine de un an de când avem o nouă putere.

Sigur, însă, că de lege este atașată o nouă tinichea a cărei explicație nu stă în picioare nicicum. Este vorba de trimiterea în judecată a magistraților doar cu avizul CSM. Respectiv, CSM este cel care se uită pe dosar și pe baza unor criterii doar de el știute, acceptă ca un judecător să fie trimis la instanță sau nu.

Liderii coaliției de guvernare spun că este un compromis necesar ca acest amendament al UDMR să fie acceptat. De ce? Pentru că altfel legea nu ar fi votată de UDMR. PSD și AUR deja se opun, iar aceasta este condiția trecerii ei.

Am mai fost pe aici

Bănuiala mea este că și PNL sprijină acest lucru pentru că l-a mai gândit o dată. Este vorba de proiectul depus acum un an de Cătălin Predoiu și care spune același lucru. Bonus în propunerea sa era că deschiderea dosarului trebuie avizată chiar de procurorul general. Iată și argumentele din expunerea de motive de atunci, mai jos.

„În scopul asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare, proiectul de lege prevede instituirea unor mecanisme suplimentare, cu rol de garanţie, în cazul în care aceştia au calitatea de suspect în dosare penale, reglementarea propusă asigurând, totodată, un echilibru între aceste garanţii şi necesitatea unui mecanism efectiv în materia răspunderii penale a magistraţilor, în situaţia existenţei unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune”

Cum ar veni, magistratul respectiv va avea parte de o judecată în față CSM. De ce? Nu este clar. Dar ce va considera judecătorul în a cărui instanță ajunge dosarul? Din moment ce colegii lui au spus deja că există niște lucruri temeinice acolo, ce fel de judecată va da el?

Mai grav mi se pare însă altceva. Gândiți-vă că un astfel de dosar este blocat înainte de instanță. Un dosar cu orice cauză. El rămâne atârnat acolo de numele acelui judecător care va avea cauze pe rol în continuare. Ce vei simți tu, parte în dosar, când te va judeca un om a cărui dosar este neterminat? Câtă credibilitate mai are respectivul în fața celui care cere dreptate?

Ce efecte va avea legea?

Peste 1000 de magistrați au semnat o petiție ca să se opună acestui lucru. Mi se pare că sunt puțini.

Aveți numele lor mai jos

Iar sub acest link aveți opiniile mai multor magistrați reputați despre această bombă cu ceas

Există și două efecte imediate în această chestiune. Primul este că legea va avea un control constituțional care se va întreba de ce este necesară o imunitate suplimentară. Iar asta poate duce la căderea ei și la reluarea procesului legislativ.

Al doilea este că o mare parte a populație va mai adăuga o bilă neagră la breasla justiției. Carieră scurtă, pensii speciale întemeiate pe interpretarea în răspăr a legilor, imunitate. Calea cea mai scurtă ca să ai o justiție necredibilă mereu. În afară de a purta robele respective și de a te bucura de câteva beneficii, nu o să mai fie o mare onoare să fii parte din breaslă.

De ce am spus că filmul Colectiv este minunat

Marți dimineață, în Deșteptarea, Cătălin Tolontan a vorbit despre filmul Colectiv în care ”joacă”. Filmul este nominalizat la Oscar, de două ori, iar Tolo spune că este un film al speranței. Vlad Petreanu a spus că nici vorbă de așa ceva, că nu poate fi decât un film care arată modul în care România nu funcționează.

Intervenția întreagă o găsiți la acest link. Merită ascultată.

Eu aici sunt de partea lui Tolo. Cred că e un film al speranței. Cred că e un film care arată o țară mai aproape de normalitate decât credem. O țară zguduită de tragedii și de neputință, dar o țară care se luptă. O țară care are speranță de viață.

Este un film care-ți arată că în România se pun întrebări, că se pot deschide uși, că nu toți oamenii sunt otova. Și că ne pictează așa cum suntem cu bune și rele. Da, spitalele țării nu funcționează, dar oamenii nu au uitat ce este rău sau bine. Da, politicienii nu sunt perfecți, dar au încă niște răspunsuri.

De ce este minunat?

Cu o zi înainte de această discuție, am vorbit la radio despre nominalizare. Și am spus la un moment dat că filmul Colectiv este minunat. Și apoi am început să dau în bâlbâială pentru ce-am zis. Mi-a trecut prin cap că o să mă judece lumea c-am folosit cuvântul minunat. Căci cum ar putea să fie minunat un film izvorât dintr-o așa tragedie? Și aproape mi-am luat cuvintele înapoi.

Dar îmi dau seama că de fapt despre asta e vorba. Este un film minunat când te gândești la modul în care este făcut, la mesajul său și la scopul pe care vrea să-l atingă. Adică realizatorul reușește prin arta sa să te facă să vibrezi. Nu doar canalizează o emoție, ci îi dă și un sens. Și de asta, arta sa este minunată. Și de asta este și acolo între marile filme ale lumii, în acest an. Nu pentru că noi am trăit o dramă, ci pentru că Nanau a știut să o cuprindă cel mai bine în o sută de minute. Și să o facă să te urmărești cu sufletul la gură, deși deznodământul său este cunoscut.

Căci acesta nu este un film de propagandă, cum zic unii gândindu-se la Voiculescu sau la Tolo. Este un film care-ți arată trăirile unei societăți în fața unei tragedii. Și modul în care încearcă să se apere, să progreze și să se salveze. Și poate modul în care poate să ofere un pic de alinare celor aflați în necaz.

Filmul e găsește HBOGO și aici este trailerul

Iar aici este interviul meu Alexander Nanau, regizorul filmului

1200 de Euro și ai permisul de conducere acasă

Știrea că Florinel Coman, fotbalistul FCSB-ului are un permis de conducere dubios, din Ucraina, a fost o surpriză într-un singur sens. Permise nașpa se pot lua și din România. Adică de la Suceava, de la Argeș. De ce din Ucraina. Probabil pentru că este ieftin și vine repede, chiar și din Donbas.

Am văzut recent că există și rețeaua Congo, care a dus zeci de permise în țară.

Totuși cât de ușor este să obții un permis nelegal în România?

Asta fost întrebarea de la România în Direct, iar ediția integrală o găsiți mai jos. O să încep cu o afirmație la care te-ai gândi mai puțin. Și anume că un specialist din sistem poate vedea de la distanță unde se iau șpăgi sau nu. Asta se vede după numărul de examinați. Când la un județ se testează de două ori mai mulți candidați decât în altul, cu aceeași oameni, atunci sunt suspiciuni. Asta ne-a povestit un fost șef de Direcție.

Apoi, am aflat că există un sistem creat de examinatori care să pună piedici cursanților și să-i aducă în situația de a lua șpagă. Cu o frână de la dublă manșă, cu o atingere de volan, totul e permis. După ce cazi o dată sau de două ori, mai dai și șpagă.

Sau cumperi permisul cu totul

Asta mi-a povestit un tânăr care lucrează în străinătate. După ce a picat o dată, a trimis apoi bani acasă, 1200 de euro, cu care tatăl lui a cumpărat permisul. Se simte vinovat? Nu. Pentru că toată lumea face la fel. Și pentru că el a fost pus în situația de a da șpagă chiar de autorități.

Știe să manevreze utilajul pe care-l conduce? Nicio problemă. Și oricum nu ar fi știut după cele 30 de școală pe care le-ar face. Așadar, calificare la locul de muncă. Și e cu sufletul împăcat, să fiu fără grijă. Ar face la fel cu copilul lui? Probabil că da, pentru că asta e România.

Ascultați și vedeți modul în care granițele dintre bine și rău devin neclare în acest interviu.

Iar la final, poate ne gândim cum ar putea să fie rezolvată această problemă. Dinspre Poliție care crede că 5500 de lei pe lună nu e un salariu motivat sau dinspre popor care vrea să facă repede și fără dureri de cap orice. Mai ales când ai șpăgari în față. Știu, imposibil.

Cea mai mare bătălie a lui Nicușor Dan

O să obosesc spunând că problema orașelor noastre nu este traficul. Și nici aglomerația. Chiar nici aerul poluat sau modul în care înghițim tone de praf aici. Acestea nu sunt probleme, ci consecințe.

Și toate au o singură cauză: încălcarea oricăror reguli de urbanism în comunitățile noastre. Cu ajutorul legii, al primarilor, al consilierilor și funcționarilor de primărie. Avem în fața noastră o mafie care de ani dezile a blocat orice inițiativă de bun-simț a administrației și a cetățenilor.

Care sunt consecințele

Iar rezultatele le vedeți. Este vorba de dispariția spațiilor verzi, de construirea la grămadă și unul peste altul a numeroase blocuri, de retrocedări dubioase și puneri în posesie ciudate. Toate avizate de un sistem administrativ corupt. Și toate s-au realizat prin PUZ-uri și PUD-uri.

Toate au fost guvernate de o singură lege, încurajată de toate administrațiile PSD: ”proprietarul are dreptul să construiască”. Dacă se poate, în condiții profitabile doar lui nu și restului comunității.

Asta a dus la aglomerarea masivă a unor zone, blocarea traficului, încărcarea la maximum a rețelor de utilități, la supra popularea școlilor. Pe scurt, câțiva oameni s-au îmbogățit masiv, iar în schimb au forțat cheltuielile publice și au livrat praf și viață de o calitate mai proastă.

Dacă vreți să știți cine sunt o parte dintre ei, citiți măcare aceste două anchete de mai jos.

Clan City

Firea tunului

Și acum bătălia lui Nicușor Dan

Primarul general a cerut Consiliului General să suspende Planurile de Urbanism Zonal din toate sectoarele Bucureștiului. Asta pentru că erau făcute prin derogare de la lege și duceau la autorizarea unor construcții deja ilegale și dispariția nor spații verzi. Iată cum arată câteva fragmente din proiectul de hotărâre făcut de primar.

„Cifra de spatiu verde pe cap de locuitor pe care o propune PUZ Coordonator Sector 2 este sub nivelul de 26mp prevăzut de art. 10 din Legea nr. 24/2007 a spațiilor verzi. Împărțind suprafața prevazută pentru zona V în bilanțul zonelor (422, 53 ha) la numarul de locuitori ai Sectorului 2, este obținută valoarea de 11,37 mp spațiu verde / locuitor, mult sub norma
legală admisă. În concluzie, schimbarea destinației spațiilor verzi prevăzute ca atare în PUG și, în final, diminuarea spațiilor verzi din Sectorul 2 reprezintă o vătămare adusă dreptului locuitorilor Municipiului București la un mediu sănătos”

Proiect de hotărâre PG

 „cinci terenuri, în suprafață totală de 63, 5 hectare, își schimbă funcțiunea din L în M2 și trec, astfel, de la înalțimi maxime de P+2-P+4 la înălțimi maxime de P+14, ceea ce reprezintă o majorare a CUT-ului cu mai mult de 20%, aspect interzis de art. 32 alin. (7) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul”

Proiect de hotărâre PG

Alte exemple semnificative găsiți în acest articol de la Digi

Ce consecințe ar putea avea

Hotârârea, dacă va fi adoptată, va bloca toate proiectele în dezvoltare, dar care nu încă autorizații de construire. Adică va produce efecte pentru viitor. Proiectele care au deja au documentele vor putea fi bine mersi mai departe. În doi ani, însă, noile autorități au posibilitatea să verifice ce urmează, dar să se uite și la legalitatea celor din urmă. Adică se poate ordine și poate chiar justiție. Dar mai ales să stabilească un cadru care să ducă la deblocarea și normalitatea orașelor noastre.

Încă ceva. În săptămânile următoare o să vedeți o bătălie uriașă. Probabil vor veni cele mai virulente atacuri, articole și afirmații despre primar. Va fi zguduitor. Nu e vorba doar de capacitatea de a răspunde a unor oameni de afaceri, ci de forța celor mai puternice clanuri interlope din România. Pentru că marile lor afaceri, acestea sunt. Va fi cumplit de dificil pentru el, dar singura cale de a trăi normal în orașele noastre.

Am mai scris despre asta aici

Aici sunt câteva imagini frumoase din București

Țara Ianculeștilor

Cazul Ianculescu are două tipuri de dezvoltări. Prima este cea emoțională în care ni se spune că nu e nevoie de decizie politică pentru numirea în diverse funcții. Înțeleg durerea și frustrările după ani buni de dezamăgiri, dar, dacă ar fi așa, de ce am mai avea nevoie de politică cu totul? Până la urmă dăm un mandat unor ca să guverneze în numele nostru. Despre asta e vorba.

A doua dezvoltare este că nici Ianculescu nu avea bască. Că era finul lui și că sigur a fost într-o cârdășie. Asta ratează esența cazului. Căci mai importantă decât plecarea sa este venirea celui care l-a înlocuit. Și anume un cetățean care nu știe ce face sistemul de gospodărire a apelor.

Miza acestei povești este să restabilim meritocrația și decizia corectă. Nu s-o punem în alte mâini despre care nici nu știm care sunt. Știți cu ce se ocupă Apele Române? Printre altele cu digurile care păzesc localități și cu albiile râurilor prin care trec viituri. Bănuiesc că nu oricine poate face treaba asta, iar dacă se strică ceva, cred că se vor pierde vieți. Adică poate avea loc un Colectiv, dar nu prin ardere ci prin forța apei. De asta avem nevoie de profesioniști peste tot.

Am vorbit despre asta la România în Direct. Sigur că opiniile au fost diverse cum șade bine unei dezbateri. Dar ce trebuie să rămână mai important după emisiunea asta sunt două mărturii. Doi oameni, ușor de identificat, care au vorbit cu subiect și predicat despre ce-au văzut.

Mihai a fost juristul Ambulanței Neamț. Și a rămas până când ”a început să facă valuri.” Adică a văzut că unele contracte nu erau în regulă. A făcut reclamații și a ajuns și-n fața unui ministru, Florian Bodog. ”S-a uitat pe acte și mi-a spus că în alte părți se fură mai mult. ” Totul s-a sfârșit prin desființarea postului său.

Apoi a sunat Carmen Grozavu, inspector la Serviciul de Gospodărire a Apelor Cluj. Colegă cu Ovidiu Ianculescu, cum ar veni. ”Problema nu este c-au fost schimbați doi directori, profesioniști, după ce-au luat concursuri. Problema este că nu mai are cine să ia o decizie. Sunt atât de multe probleme și pur și simplu, ei nu înțeleg despre ce este vorba.” Doamna Grozavu a hotărât să vorbească după ce i-a devenit șef de serviciu ”prostul clasei.” Rezultatul a fost c-au detașat-o la Galați. S-a opus.

Există și un alt tip de concluzie după toate întâmplările astea. E foarte probabil ca statul român să fi ajuns nu numai solab profesional, dar chiar ticălos.

Marea dramă constă, de fapt, în incapacitatea politicienilor de-a înțelege sisteme și de a face ordine. În politică românească au intrat tot felul de neisprăviți aduși de posibilitatea de a fura sau de căutarea unui refugiu la stat. Ei cred că e de ajuns să pui hârtii încolo și încoace. Oamenii capabili au fugit sau au fost îndepărtați și i-au lăsat pe aceștia. Iar argumentul suprem este că toată lumea fură sau toată lumea e proastă. Or nu mai este așa.

Furtul la vot este o metodă de supraviețuire

România în Direct de marți a fost dedicată fraudelor la vot. Am un sentiment de neputință și de furie atunci când văd că în România, o țară care vrea civilizația Uniunii Europene, încă trebuie să ne apărăm voturile. Într-o țară în care trebuie să ne apărăm copiii de focuri, pe noi de drumurile care ne ucid, întreaga societate de furtul generalizat din banii publici, aici trebuie să apărăm în fiecare secundă votul. 

Acesta ar fi trebuit să fie al nostru. Să fie dreptul acela inalienabil de care acești oameni să nu aibă voie să se atingă. Dar, ce să vezi, câțiva concetățeni ai noștri au trebuit să stea în stradă ca să păzească voturile. Pentru că există suspiciuni că e posibil să se fi întâmplat o fraudă.

Întâmplarea, pe care o știți de acum, a scandalizat toată țara. Există dovezi credibile că la Sectorul 1 a avut loc o fraudă sau măcar o încercare de fraudare.  E un sistem pe care nu l-am deprins încă cu totul, dar care după sondaje, care arătau o diferență de 12 procente, a dus la o diferență de doar o mie de voturi. Un cetățean a fost prins cu mai multe procese verbale în mână. Voturile din unele secții nu corespund  cu cele din rapoarte. USR, PNL și PMP spun toate că asistăm la o fraudă.

Între timp, în ciuda suspiciunilor, voturile numărate cu mare greutate arată o victorie a lui Clotilde Armand. Cu chiar 1000 de voturi mai mult. USR cere victoria, PSD renumărare, iar BEC va decide azi ce face.

Astfel de acuzații apar și în Sectorul 5, unde candidatul PNL se plânge de dispariția mai multor voturi. Pe de altă parte, USR atrage atenția că în mai multe secții de votare din Capitală există inadvertențe între voturile numărate și cele prezente în rapoartele depuse la birourile electorale. Astfel, în câteva situații, voturi care aparțineau USR erau trecute la alte partide, iar USR era creditat cu votul acestora. Acest lucru s-a petrecut în special la voturile pentru Consiliul General. Iar în țară, PNL a cerut renumărarea voturilor la Consiliul Județean Vaslui sau la primăria din Focșani

Am stat de vorbă cu mulți oameni care au fost în secțiile de votare. Vă las aici mai jos ediția de România în Direct în care veți găsi foarte multe explicații interesante.

România în Direct: Frauda la vot. Ai încredere că procesul electoral de la tine este corect?

România în Direct: Frauda la vot. Ai încredere că procesul electoral de la tine este corect?https://www.europafm.ro/romania-in-direct-frauda-la-vot-ai-incredere-ca-procesul-electoral-de-la-tine-este-corect-video/

Publicată de Radio Europa FM pe Marţi, 29 septembrie 2020

Și la radio. dar și-n foarte multe mesaje pe care le-am primit, lumea îmi spune că actualul sistem de vot împiedică frauda. Sau că o fac foarte dificilă și apoi ușor de probat. Există însă și o gaură în toată povestea asta: operatorul de date. El poate greși, cu sau fără intenție.

Din câte înțeleg se poate petrece așa: operatorul introduce datele în sistem și poate trece de la un partid la altul numărul de voturi. În unele situații el este supravegheat de președinte sau scrie după dictare, dar cel puțin un cetățean, operator de date, mi-a spus c-a făcut toată transcrierea de capul lui. Și că trebuie să ne bizuim pe onestitatea lui. Datele din sistem sunt cele care se numără. La procesele verbale ne mai întoarcem doar dacă sunt probleme.

Și acum poate vă întrebați de ce ar mai încerca cineva să fure în astfel de situații. Ce te motivează, de ce-ai face pușcărie? Poate pentru că altceva nu mai ai.

Știți cum vă duceți dvs. dimineața la muncă? Așa vin și ei la furat. Aceasta este munca lor. Pentru asta se pregătesc. Nu se începe cu un furt mare. Se începe cu pile, cu aranjamente cu mici combinații. Partidul sau gașca unui primar te recrutează și te ia pas cu pas în diverse lucruri tulburi. Ești încurajat să calci reguli și să practici aranjamente. După care pierzi limitele clare și viziunea corectă. Îi vezi și pe ceilalți că fură. Ți se spune că toată lumea fură și că acesta este modelul de conduită corect. Ești lăsat să crezi că reușita ta depinde de acest furt, apoi urci în ierarhia furtului și te obișnuiești cu el până când nu-l mai vezi.

De asta poți fura și la niște alegeri în care chiar poți fi prins ușor. Dar și pentru că, dacă le pierzi, nu rămâi cu mare lucru după asta. Combinațiile de la primărie sunt chiar afacerea ta. Ce-ți rămâne dacă pierzi? Să muncești?

Clanurile păzite de Poliție sunt cea mai mică problemă. Alta e drama

M-am uitat de la distanță la povestea asta cu clanurile din București. Și am văzut că se trage de ea în fel și chip. De la politică la tot felul de reglări de conturi în Poliție.

Așadar, ce știm? Că un lider al unui clan a fost ucis într-o încăierare cu alt clan. Au urmat momente tensionate, un ritual de înmormântare foarte lung și o prezență masivă a Poliției în stradă. Și o posibilă vizită a șefilor Poliției la familia celui ucis. Apoi, rețineri ai unor membri ai clanului.

De aici avem o serie de declarații mai mult sau mai puțin populiste. Ba, că polițiștii sunt la dispoziția infractorilor, ba că Poliția nu trebuie să se roage de infractori, ba că perchezițiile sunt doar pentru a se găsi înregistrări cu șefii Poliției.

Și ca de fiecare dată când nu stăpânim datele foarte bine, când se lucrează cu surse și întâmplări misterioase, trebuie să ne întoarcem la interesul public. Să vedem ce funcționează sau nu pentru societate.

Din punctul meu de vedere prezența masivă în stradă a Poliției era necesară. Nu ca să-i apere pe membrii clanurilor. Sau nu pe ei în primul rând. Ci să apere liniștea și ordinea publică într-o situație cu potențial periculos. Era mai bine să lase nesupravegheată o situație care putea duce la moartea unor oameni sau stricăciuni fără număr în oraș?

Înțeleg dintr-o declarație de la un sindicat că unor polițiști le e rușine c-au făcut treaba asta. Să nu le fie, pentru că liniștea era scopul pe moment. După asta mai vedem.

De asta nu mă deranjează nici că unii șefi din Poliție s-au dus să vorbească cu infractorii. Cred că știu mai bine la ce s-ar fi putut ajunge. Câtă vreme Bucureștiul nu a fost trecut prin foc și sabie, e în regulă. Așa trebuie să socotim lucrurile. Și să ne îngrijorăm de lucrurile cu adevărat importante.

Ultimii ani au fost o demonstrație de forță a clanurilor care au reușit să impună modificări legislative și o atitudine față de lege. În culise se spune destul de clar că mulți dintre ei au politicieni locali drept interfață. Și sunt semne că în timpul guvernărilor Dragnea și-au negociat avantaje legislative. Nu uitați că liderul PSD a apărut la Înalta Curtea însoțit de niște personaje dubioase. Și acela a fost un semnal către societate. De altfel, întreaga atitudine a unor lideri PSD părea o negociere pentru clanuri.

Iar acum a apărut acest interviu cu șeful structurii de specialitate din Poliția Capitalei, care confirmă un tipar.

Întrucât am înțeles să continuăm aceste activități cu toate untitățile de parchet, din interior s-au declanșat anumite presiuni, cercetări prealabile, analize de climat organizațional, controale inopinate din partea conducerii, aspecte care au îngreunat activitatea. Mai mult decât atât, o treime din cadrul colectivului a părăsit structura căutând alte locuri de muncă. 

Reporter: S-au oprit unele anchete pentru că nu ați mai putut colabora cu DIICOT și ancheta fapte mai grave?

Comisar-șef Andrei Marius: Așa este, unele anchete au fost oprite de pe o zi pe alta.

Andrei Marius interviu Digi 24

Cred că acest interviu e un bun punct de plecare pentru ce avem de făcut mai departe și pentru a înțelege situația actuală. Există mesaje politice de la cel mai înalt nivel că s-a atins un punct critic. Iar pașii următori ar fi curățarea Poliției de cârtițele interlopilor. Dar mai ales a politicii. Restul sunt perdele de fum.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!