Cred că Viorica Vodă a dat dovadă de mare curaj. Să fii vulnerabil este greu și în fața unui grup restrâns, a familiei, a prietenilor. Darămite în fața a sute de oameni dintr-o sală și apoi a milioane din spațiul public.

Că nu știm și nu vrem să vorbim despre hărțuire sexuală și abuz s-a văzut din reacțiile imediate. „Aplauze”, „eu n-am fost confundată” nu sunt încercări de a minimaliza, ci de a trece repede peste subiect. Pentru că la noi este rușine să vorbești despre așa ceva. Așa este educația și de asta „NU” nu se aude foarte bine.

Mai cred că doamnei Vodă trebuie să-i mulțumim. A vorbit despre un subiect tabu în spațiul public de la noi. Și a dat o voce multor femei din țara asta. Le-am ascultat la ediția de joi a emisiunii România în Direct. O ediție în care au sunat numai femei, de toate vârstele. Și au povestit cu detalii ce se întâmplă în România și-n lume.

Avem hărțuire la școală și la universitate, la locul de muncă și pe stradă. Femeile din România îndură glumițe, apelative, invitații, mâini pe fund și pe piept. Și amenințări cu datul afară. Sau cu nota proastă.

Dacă aveți o oră, ce ascultați mai jos va fi un spectacol sordid al societății românești. Dar și unul al curajului unor femei care au reușit să spună „NU”.

Concluziile acestui tip de comportament sunt ușor de găsit în societatea noastră.

La noi, violul are justificare.

Judecători și procurori români spun că fetițe, chiar și de 7 ani, și-ar fi dat acordul pentru acte sexuale, acoperind astfel violatorii.

Refuzul parlamentar de a stabili vârsta consimțământului la 14 ani, tot ce este sub fiind considerat infracțiune

De asta trebuie să-i mulțumim doamnei Vodă. Pentru că ne arată că trebuie să vorbim des despre hărțuire și abuz sexual. Pentru că, altfel, nu se schimbă nimic.