politică

Ce mesaje a primit societatea privind legile securității naționale

Marți, societatea românească a primit două mesaje. Primul a venit dinspre președintele României. El a spus că va rezolva chestiunea cu „Securitatea” și s-a angajat să facă asta personal. Dar, în referirea sa la pachetul de legi privind siguranța, mai există un mesaj.

Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să le dea pe surse. Este o eroare majoră. Acesta este un prim draft, vor fi dezbătute, modificate, vor intra în parlament și sigur anumite abordări vor fi corectate.

Aceasta este o amenințare fățișă de tipul „nu e bine, domnul chestor”, rostită de Traian Băsescu. Toți cei din administrație trebuie să înțeleagă că cine mai vorbește sau mai dă documente în presă comite o eroare. Și va răspunde.

Președintele a intimidat astfel toți avertizorii de integritate din România și le-a cerut să-și vadă de treaba lor. Să se facă liniște. Or, asta e pe dos față de ce presupune democrația. Președintele ar trebui să fie preocupat de cine a putut să scrie așa acele legi. Asta e problema.

Al doilea mesaj vine din media

Digi 24 a încheiat colaborarea cu Cristian Tudor Popescu după o emisiune în care a vorbit despre două lucruri sensibile: o greșeală a stației cu o știre falsă și o analiză despre legile securității naționale. În analiza sa, el a spus că aceste legi sunt o întoarcere în timp și că fac serviciile mai puternice decât Securitatea.

Nu este clar dacă contractul lui CTP a fost încheiat din prima cauză, a doua sau din ambele. El a spus că este vorba de conținutul emisiunii. Dar nu are importanță. Compania nu a comunicat nimic.

Opinia publică va percepe subiectul mai profund, cel cu impact major pentru societate. Pentru că atunci când are de ales, societatea se duce spre ce este mai greu.

Iar, acum, scenariul care apare în mintea multor oameni este că cine face dezvăluiri este amenințat de președinte, iar cine le comentează este dat afară de la televizor. Următorul pas? Să nu ne mai mirăm de situația din Ungaria. Suntem acolo.

Singura posibilitate ca această percepție să fie răsturnată este ca legile să iasă într-o formă cu adevărat europeană.

Până una-alta, mai jos găsiți ediția România în Direct de miercuri, când am discutat căderea în sondaje a președintelui Iohannis.

Câteva lucruri cărora războiul e dă o nouă perspectivă

Războiul acesta ne obligă să primim mii de informații zilnic, dar să și regândim câteva lucruri pe care le știam. Sau să le dăm perspective noi. Sunt aici câteva observații pe care le-am făcut în ultimele zile și pe care urmează să le dezvolt în viitor. Dar cred că este important să le strângem aici ca să avem de unde pleca. Așadar.

Guvernul PNL PSD

Forțarea fără sens căderii guvernului PNL-USR pare să capete acum o înțelegere. Este o teză pe care am enunțat-o și în acele zile, dar părea atât de ipotetică încât nu avea nicio noimă să insiști pe ea.

Ideea era că acest guvern între cele două partide mari și solide, cu un general în frunte, are sens doar dacă în zonă izbucnește un război. Picarea guvernului PNL-USR a avut loc chiar când Rusia concentra forțe în Ucraina și nu exclud ca aliații să fi avut pe masă informațiile din timp. Iar partenerii să-i fi cerut lui Iohannis să asigure stabilitatea scenei politice. Asta arată și de ce marile partide s-au aliniat rapid la chestiune. Un guvern cu USR, supus mereu atacurilor PSD și AUR, ne-ar fi creat mari probleme acum, au presupus autorii manevrei.

Problema lui Iohannis este că nu a vrut sau nu a putut să comunice această chestiune. În orice caz, acum capătă mai mult sens. Este o ipoteză, repet, dar este probabilă.

Uneori statul român este mai bun decât credem noi

România s-a mișcat bine în chestiunea refugiaților. Are resurse, a construit centre de refugiați, are autorități locale care care au făcut repede zone de primire. Există inițiativă și viteză și un sprijin acordat inițiativei civice. A fost recuperat Code4Romania pentru acest proiect. E mult mai bine decât credeam.

În privința războiului, România nu are nicio fisură în privința angajamentelor sale geo-politice. În tăcere, autoritățile române au creat aici un pod aerian pentru sprijinirea ucrainenilor. Datele nu sunt publice, dar atât cât putem să observăm, România livrează arme și combustibili, materiale sanitare și ce mai este nevoie.

Cu siguranță oferim protecție cibernetică și, probabil, adăpost pentru avioane ucrainene. Asta ne-o spune chiar Rusia. Există posibilitatea să fim și ochii și urechile NATO pentru Ucraina, cu aparatura de aici.

PSD și PNL nu uită să facă mizeriile obișnuite.

Dacă tot e război și nimeni nu e atent, probabil că în Parlament se fac multe lucruri pe care în mod obișnuit le-am sancționa. Unul dintre ele este cel legat de aministia plagiatorilor, pe care USR l-a prins din zbor. Este vorba de un amendament care a fost introdus într-o lege privind educația copiilor mici.

Odată prins subiectul, autorii au băgat legea înapoi în comisii. Ideea este, însă, că trebuie să stăm aici cu ochii ca pe butelie. Vom vedea și altele.

Globalizarea nu vine doar cu produse

Modul în care marile companii au părăsit Rusia arată o perspectivă nouă a globalizării, dar mai ales însemnătatea ei pe viitor. Globalizarea nu înseamnă doar produse și locuri de muncă, ci și un set de valori care funcționează unitar.

Marile companii au devenit egalele statelor, exportă reguli și cer predictibilitate. Puterea lor este atât de mare, iar circuitele dintre ele atât de solide încât pot să-ți prăbușească economia. În general, toată lumea vrea să facă bani și acceptă compromisuri, dar linilie roșii nu pot fi trecute. Și încă ceva. Marile companii sunt mai atente la marile guverne din vest decât la micii sau marii dictatori din est. Aceștia sunt instrumente, pot oferi o sursă bună de venit, dar nu pot oferi niciodată ceea ce oferă lumea democratică.

Cred că acesta este cel mai serios avertisment pentru cine vrea să se mai joace de-a dictatura.

Teorii ale conspirației despre recensământ, dar și o idee importantă.

De câteva zile a început recensământul în România. Până la 15 martie suntem într-o etapă administrativă. Adică Institutul de statistică analizează datele pe care le-a strâns anul trecut de la diverse instituții.

Partea cu întrebările începe de data de 15 martie, atunci când ne vom auto-recenza. Adică o să intrăm pe internet și ne completăm acolo formularul, de unii singuri.

Sunt absolut sigur că în perioada următoare o să apară câteva teorii ale conspirației care o să împiedice acest demers util. Unele vor fi vesele, altele ieșite din comun, dar cred că va exista o parte de societate care se va opune recenzării. I-am rugat pe oamenii care mă urmăresc pe Twitter și Facebook să-mi spună ce cred că se va întâmpla. Și apoi am grupat ideile pe categorii. Vedem care este valabilă în următoarele săptămâni.

Care vor fi aceste teorii?

Una dintre ele spune că recensământul este necesar ca lumea să fie vaccinată cu forța. Că doar așa vor ști pe mai departe ce soluție să adopte ca să-i vaccineze pe toți.

O alta ar putae spune că acum se verifică dacă pandemia și-a atins scopul. După ce s-a planificat împuținarea planetei, acum vedem dacă s-a și reușit.

O teorie foarte bună va fi aceea care spune că numărul mai mic de locuitori se datorează vaccinării. Și în mod evident este o ocazie de a vedea cine a primit cip sau nu.

Dacă trecem de vaccinare, autorecenzarea prin completarea formularului de acasă va duce la scanarea tuturor datelor din computerele personale. Sau la instalarea de troieni. Așa va verifica statul ce facem.

Nu în ultimul rând, dacă răspunzi la întrebări, statul va ști cum să-ți impoziteze tot.

Foarte interesant mi s-a părut un mesaj legat de credință. Acesta face o diferență între a întreba în ce crezi și cum ești botezat. O să avem o dezbatere interesantă aici. Pentru că asta va stabili numărul de credincioși. În fine, de aici putem chiar trece la lucrurile serioase.

De ce este important recensământul?

Sunt două lucruri majore pe care le va influența. Primul este legat de stadiul de dezvoltare socio-economică a țării. Cine sunt bogații, unde sunt săracii, cum am migrat dintr-o parte într-alta, care sunt tendințele. Ce investiții va trebui să facă statul în infrastructură? Ce prognoze demografice avem?

Vom găsi aici tendințe și răspunsuri importante pentru viitorul nostru. Dar mai este o parte extrem de importantă. Mai ales pentru viitorul clasei politice. Noile date ale populației vor stabili reprezentarea. Adică vor da noul număr de aleși, începând de la consilii locale până la Parlament. Dar și finanțarea mulor orașe sau comune. Vă las aici un comentariu amănunțit făcut de un activist civic, Cristian Retegan, la postarea mea.

Bună seara, Cătălin! Încep eu cu conspirațiile:

– De ce trebuie să cheltuim (nu noi, ei) 80 de milioane de Euro pe o acțiune care poate fi făcută pe mult mai puțini bani, mai ales cu aparatul administrativ pe care îl avem la dispoziție. Aparat format din foarte mulți funcționari care doar plimbă hârtii?

– Cu cât vor fi umflate cifrele din recensământ pentru a nu se reduce numărul de consilieri locali și județeni? Numărul de locuitori determină numărul de consilieri ai unei localități, oraș, județ.

Totodată, numărul de locuitori te face oraș de rang I, II, samd, lucru care oferă sau elimină surse și posibilități de finanțare, fie guvernamentale, fie externe. Vizionarii de azi, pot schimba legea în favoarea lor, dar este foarte important să iasă socoteala și la locurile de europarlamentar.

– Cât de mult ajută în campaniile electorale numărul de votanți de acum, de pe liste? Dacă suntem tanda pe manda, e mai greu de aruncat cu saci de voturi în urne, dar dacă din 10 milioane, 3 sunt plecați, plus persoane decedate care nu sunt scoase de pe liste, plus oameni mutați dintr-un oraș în altul – au cu ce să se joace.

– Câți din acești bani se vor duce către o parte din presă pentru campaniile de comunicare ale recensământului? Cum se întorc serviciile plătite când vin campaniile electorale în 2024?

– Vor fi umflate cifrele pentru a menține numărul de senatori și deputați?- Pică mănușă acest proiect pentru o alianță compusă din cele 2 partide care știu exact ce să facă cu banii de la buget, cum să-i împartă, cum să împartă contractele, și mai ales, cum să se pregătească pentru campaniile electorale.

Așadar, când o să auziți o teorie a conspirației, reveniți la postarea asta.

Las aici cele două postări care au stat la baza discuției.

Dacă suntem onești, recunoaștem că nu avem niciun fel de restricții. Și nici speranțe

Numărul de infecții cu coronavirus s-a dublat într-o singură zi. Iar dacă te uiți pe graficul pus la dispoziție de graphs.ro, vezi că asta este o adevărată surpriză. Asta deoarece epidemia a progresat lent și previzibil până acum. O dublare de la o zi la altă, arată însă că ea este mult mai răspândită decât credem noi.

Dacă analizăm și ce spune doctorul Gheorghiță, trebuie să cădem de acord, rațional, că suntem într-un impas. Și că sunt toate șansele ca să fie mai rău decât în toamna trecută

”Varianta Delta, în momentul de faţă, este dominantă. Comparativ cu varianta Alfa, unde rata bazală de reproducere a cazului era de circa 2, rata bazală de reproducere a cazurilor la varianta Delta este de 5, în medie. Pot să vă spun că, după opt cicluri repetitive de transmitere, de la un caz cu varianta Alfa se ajunge în circa două luni la alte 266 de noi cazuri de boală, spre deosebire de varianta Delta, unde, în acelaşi interval de timp, de la un caz pozitiv se poate ajunge la peste 390.000 de persoane infectate, ceea ce înseamnă un număr de peste 1.500 de ori mai mare de persoane infectate în acelaşi interval de timp, din simplul motiv că varianta Delta este înalt transmisibilă, este mult mai contagioasă şi, într-o populaţie nevaccinată, unde nu se respectă măsurile de prevenţie, se răspândeşte extrem de uşor. Transmiterea variantei Delta e similară cu transmiterea bolilor copilăriei: pojarul, vărsatul de vânt. Se răspândeşte foarte uşor”

Valeriu Gheorghiță

De ce se întâmplă asta?

Pentru că în această vară nu au existat restricții în România, iar cele puține care au fost nu au fost aplicate. Cu excepția unor evenimente mari, la care DSP-ul s-a implicat, constituirea unor mulțimi a fost la liber. Aproape nicăieri nu a fost cerut certificat de vaccinare, test rapid sau PCR.

Județul Satu Mare a intrat în scenariul galben. Autoritățile de acolo spun că asta se întâmplă pentru că vara sunt cele mai multe nunți sau alte petreceri, cu oameni veniți de prin toată lumea.

Știrea asta o să rămână de referință, probabil

Festivalurile mari s-au bucurat de aceleași libertăți ca în restul țării. Astfel, am avut parte de mulțimi mari de oameni, dar și de o atmosferă care ne-a încurajat să uităm de boală. Știu că oamenii au prezentat certificate de vaccinare la intrare, dar sentimentul de falsă siguranță a fost încurajat. Și un vaccinat se poate îmbolnăvi sau poate transmite boala. Șansele sunt mai mari ca să scape mai ușor, dar nu este apărat tot timpul.

În fine, dacă suntem onești cu noi, ar trebui să recunoaștem că limitările din România au fost mici spre inexistente, Nu am semănat deloc cu Grecia, Franța, Austria sau Germania care și-au supus cetățenii unor restricții groaznice. Reflexul firesc de acolo a fost ca în vară să ții seama măcar de mici limitări sau chiar să verifici dacă oamenii sunt vaccinați.

Eșecul vaccinării este aproape o chestiune culturală, grefată pe o incapacitate a statului. Campania de vaccinare a fost promovată de stat, organismul în care românii au cea mai puțină încredere. Cei mai huliți oameni din România au spus că ne salvează, iar lumea s-a comportat ca atare.

În fine, mecanismele societății noastre, axată pe individualism, au funcționat ireproșabil. Pentru că nu avem proiecte comune, am hotărât că poate scăpăm separat, nu împreună. Asta-i lasă în urmă pe cei mai vulnerabili sau pe cei prea încrezători.

Dar mai este o problemă majoră

Politicienii români au condus țara cu ochii la sondaje, în special președintele Iohannis și premierul Cîțu. De multă vreme nu se mai iau decizii care să supere populația. Nu sunt nici măcar măsuri banale de limitare a traficului, darămite a libertăților individuale. Nimeni nu-și riscă o parte din carieră ca să salveze țara.

Există și o rațiune economică aici. Nu sărăcești o țară întreagă ca să salvezi pe cei mai slabi, probabil și-au zis. Sistemul bugetar al României are probleme uriașe, nu mai trebuie agravate.

Și o veste bună

Adăugați la toate cele de mai sus un sistem legislativ care te împiedică să faci vaccinarea obligatorie. O să vă las în acest sens o analiză a avocatoo.ro, care arată că, în România, este virtual imposibil să obligi părți din populație să se vaccineze

Aici este articolul

Cum ar putea fi asta o veste bună? Ea îți arată că drepturile și libertățile individuale din România sunt bine construite și apărate. Și că statul nostru este mai bine însăilat decât credem. Și mai ales decât ni se spune. Iar asta-i bine pentru că ne întoarce la rațiune și educație, nu la forță.

Soluții?

Aceleași ca peste tot: vaccinare, controale, testare, limitare a unor adunări, prevenție.

Doar că România trebuie să admită că nu va primi toate acestea. Pentru că, în acest moment, guvernarea noastră este mai aproape în decizii și credințe de ce înseamnă partidele conservatoare din lumea occidentală decât de cele liberale. Mai pe șleau, ai noștri sunt mai aproape de Trump decât de Biden, indiferent de cum s-ar proiecta în spațiul public.

Ai lucra vreodată la stat, în România?

Săptămâna trecută am primit un mesaj important de la statul român. Unul subțire, este adevărat, dar poate are însemnătate. Și poate ne arată că se poate și la noi.

Poate unii dintre voi au aflat între timp că la Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au organizat concursurile pentru funcția de director județean.

Iar aceste concursuri au avut un final dezastruos. Dezastruos este puțin spus mai ales că pentru posturile alea au concurat și directori în funcție. Doar 5 din 33 de concurenți au reușit să îndeplinească baremul de 70 de puncte. 21 nici nu s-au prezentat. Iar concursul s-a ținut pe baza unei bibliografii pe care au avut-o la dispoziție. 

M-am uitat pe întrebări și mi-am dat seama că ceea ce aveau de făcut era să știe foarte bine baza legală și modul de funcționare ale instituțiilor lor.

Pentru un profesionist ar fi trebuit să fie un concurs al conceptelor uzuale. Mai ales că vorbim aici de oameni care gestionează uneori bugete de miliarde de lei. Să ne înțelegem, oameni buni, acești directori au cele mai mari bugete din fiecare județ. Și ei ne gestionează banii noștri. 

Iată aici o sinteză a sumelor de care vorbim

Și atunci unde este semnul bun mă veți întreba?

Semnul bun este că acest concurs a fost organizat pe bune și că nu au mai fost admiși oameni care nu au putut să îndeplinească un criteriu minim. Și ca să nu existe probleme, în ciuda protestelor, numele și punctajele candidaților au fost publice. Asta înseamnă că organizatorii au ținut să ne arate că este posibilă onestitatea în România. 

Mai mult, acest tip de comportament vine după imensele scandaluri din toamna trecută și din urmă cu câteva zile. Știți voi, cazurile Ianculescu, Musteață, cel al secretarului de stat Puiu. Este ca și cum cineva spus, gata, să încetăm cu golănia politică, cu clienții de partid și să-i chemăm pe profesioniști. 

Eu unul aș căpătă încredere dacă statul român îmi dă un astfel de semnal. Domnule, dacă pentru prima dată avem ocazia să lucrăm bine la statul român. Dacă aici sunt niște oameni serioși.

Dar ai lucra vreodată la statul român?

Mai este o chestiune. Statul acesta pe care-l criticăm atât de mult, are în sfârșit nevoie de noi. Foarte multă vreme el a fost luat prizonier, noi am fugit de el și am așteptat să lucreze pentru comunitate. S-ar putea să fie acesta începutul unei schimbări. Sau s-ar putea să fiu eu naiv. 

Sunt astăzi destul de multe argumente ca să lucrezi la stat. Salariile sunt peste medie, cele mai mari din România, programul este corect, drepturile și beneficiile le știți deja. Îndrăznesc să cred că nici viața nu e prea rea. Și acum a venit și un semn că se poate mai bine și cu onestitatea. 

Iar eu aș vrea astăzi să vă testez și să văd în ce măsură ați vrea să lucrați pentru statul român. Iar pe cei care lucrați acolo să ne spuneți dacă merită sau  nu să ne alăturăm vouă. 

Aceasta a fost întrebarea mea la România în Direct. Iar răspunsul a fost aproape unanim, nu. Acesta nu este un sondaj, evident. Dar România în Direct arată cum percep oamenii relația cu statul. Și este absolut dureros.

Lumea se ferește de stat pentru că el înseamnă corupție, nepotism, lipsă de libertate, performanță. Nici măcar recompensele și salariile mari nu-i atrag pe oamenii activi. Ei văd statul ca refugiul unor incompetenți. Și toată lumea știe că toate concursurile sunt măsluite.

Ascultați, vă rog, ce spun majoritatea celor de mai sus în ediția de marți a României în Direct!

Aș pune mâna în foc că nu este peste tot așa. Că există destule insule administrative corecte și funcționari care știu ce fac. Și-mi dau seama că cel mai mare efort pe care trebuie să-l facă clasa politică este unul și mai complicat. Pentru că este legat de așteptări. Este ușor să mărești salarii, dar mai greu să stabilești încredere. Căci despre asta e vorba. Poate, dacă săptămâna viitoare mai apare un concurs cu rezultate excepționale, atunci lumea o să creadă mai mult.

Ce are de făcut statul român este să facă curățenie. Dar nu o poate face începând din instituții. Putregaiul începe de la clasa politică. Dați-i afară pe cei care mint sau fură și o să vedeți rezultate în scurt timp. Fiți transparenți și spuneți adevărul și o să aveți parte de o surpriză.

Magistrații ar trebui să refuze imunitatea votată de Parlament

Pentru că în țară sunt treburi mai importante, nu o să observați astăzi momentul în Camera Deputaților va adopta legea de desființare a SIIJ. Acest lucru se va petrece după o așteptare de mai bine de un an de când avem o nouă putere.

Sigur, însă, că de lege este atașată o nouă tinichea a cărei explicație nu stă în picioare nicicum. Este vorba de trimiterea în judecată a magistraților doar cu avizul CSM. Respectiv, CSM este cel care se uită pe dosar și pe baza unor criterii doar de el știute, acceptă ca un judecător să fie trimis la instanță sau nu.

Liderii coaliției de guvernare spun că este un compromis necesar ca acest amendament al UDMR să fie acceptat. De ce? Pentru că altfel legea nu ar fi votată de UDMR. PSD și AUR deja se opun, iar aceasta este condiția trecerii ei.

Am mai fost pe aici

Bănuiala mea este că și PNL sprijină acest lucru pentru că l-a mai gândit o dată. Este vorba de proiectul depus acum un an de Cătălin Predoiu și care spune același lucru. Bonus în propunerea sa era că deschiderea dosarului trebuie avizată chiar de procurorul general. Iată și argumentele din expunerea de motive de atunci, mai jos.

„În scopul asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare, proiectul de lege prevede instituirea unor mecanisme suplimentare, cu rol de garanţie, în cazul în care aceştia au calitatea de suspect în dosare penale, reglementarea propusă asigurând, totodată, un echilibru între aceste garanţii şi necesitatea unui mecanism efectiv în materia răspunderii penale a magistraţilor, în situaţia existenţei unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune”

Cum ar veni, magistratul respectiv va avea parte de o judecată în față CSM. De ce? Nu este clar. Dar ce va considera judecătorul în a cărui instanță ajunge dosarul? Din moment ce colegii lui au spus deja că există niște lucruri temeinice acolo, ce fel de judecată va da el?

Mai grav mi se pare însă altceva. Gândiți-vă că un astfel de dosar este blocat înainte de instanță. Un dosar cu orice cauză. El rămâne atârnat acolo de numele acelui judecător care va avea cauze pe rol în continuare. Ce vei simți tu, parte în dosar, când te va judeca un om a cărui dosar este neterminat? Câtă credibilitate mai are respectivul în fața celui care cere dreptate?

Ce efecte va avea legea?

Peste 1000 de magistrați au semnat o petiție ca să se opună acestui lucru. Mi se pare că sunt puțini.

Aveți numele lor mai jos

Iar sub acest link aveți opiniile mai multor magistrați reputați despre această bombă cu ceas

Există și două efecte imediate în această chestiune. Primul este că legea va avea un control constituțional care se va întreba de ce este necesară o imunitate suplimentară. Iar asta poate duce la căderea ei și la reluarea procesului legislativ.

Al doilea este că o mare parte a populație va mai adăuga o bilă neagră la breasla justiției. Carieră scurtă, pensii speciale întemeiate pe interpretarea în răspăr a legilor, imunitate. Calea cea mai scurtă ca să ai o justiție necredibilă mereu. În afară de a purta robele respective și de a te bucura de câteva beneficii, nu o să mai fie o mare onoare să fii parte din breaslă.

La noi, doar șpaga și incompetența pot fi opere de artă

Cea mai faină imagine pe care am văzut-o vreodată într-un muzeu este cea de la Musee d’Orsay din Paris. Într-o vineri după-amiaza, în fața marilor clasici, se aflau câteva clase de copii. De la cei mici, care se tăvăleau de plictiseală, până la liceeni cuprinși de vervă sau de agitație fără telefon.

Cum ar trebui să fie

Profesorii gesticulau, povesteau, le arătau o lume. Le deschideau o lume. Nu o să ieși expert în artă din povestea asta, dar o să-i prinzi câteva înțelesuri și o să ai gustul de a te mai uita și după altceva. Iar mintea umană află că expresia, ideea și imaginea nu trebuie să se întâlnească în perfecțiune fotografică. Ci, uneori, să te pună la încercare.

Eu nu am nicio pretenție legată de artă, dar îmi plac mult muzeele. Peste tot în lumea asta, vacanțele noastre s-au petrecut în muzee. C-a fost vorba de Londra, Shanghai, Edinburgh, Viena sau Singapore, întotdeauna le-am căutat. Și obligatoriu pe cele de artă modernă. Cele care scot „drăcoaicele” din tine. Cele ale căror înțelesuri îți scapă sau te pun la încercare. Cele care te obligă să te gândești mult, apoi să pleci nemulțumit. Cele în care nu înțelegi tot pe loc sau în care ai un fulger. Sau unele în care te uiți la imagini crude amestecate cu muzică cacofonică. E o incursiune în mintea omului care pe mine mă provoacă de fiecare dată.

Dacă aveți curiozitatea, intrați pe Instagramul meu c-am salvat vreo două vizite în Highlights.

Sunt și în București două locuri de genul acesta care chiar merită: MNAC și MARe.

Două la primărie

De asta zic că ce-am văzut în holul Primăriei Sectorului 1 mi-a stârnit mai mult curiozitatea decât orice alt sentiment. Cine sunt oamenii aceștia și ce vor? Că rău sigur nu vor ei. Și așa am aflat că expoziția nu e cu draci, ci cu niște draci de studenți selectați chiar de Uniunea Artiștilor Plastici.

Nu mă miră nici că e scandal. Când o operă de artă intră în lumea obișnuită nu poți să te aștepți să o iubească tot poporul. E aproape corect să fie invers. Când Brâncuși a arătat Consiliului Local bustul lui Carol Davila a ieșit scandal. Că nu e ce trebuie. Și aceea e o sculptură foarte cuminte. După 120 de ani, lumea e mai îndrăzneață, dar instinctul este de respingere al necunoscutului.

Apoi când Brâncuși a vrut să-și doneze operele în țară, l-au luat în primire academicienii.

Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte“.

George Călinescu, 7 martie 1951

Mă scuzați de comprație, dar ce vreau să spun cu ea este că și artiștilor uriași li se pun la îndoială ideile, darămite unor necunoscuți.

Arta văzută de la covrigărie

Nu mă miră nici că jumătate din scandal este turnat politic. Oamenii de la PSD și-au luat publicul la mișto de mai multe ori. De ce nu ar face-o și de data asta? Au tot ce trebuie. Lucrări ieșite din tipare, un loc atipic, un adversar politic care mai e și străin pe deasupra. Nu numai că ne fură țara, dar ne-o mai și spurcă. De asta, domnul Ciolacu a dat o declarație de la tejgheaua covrigăriei din Buzău.

„Nu sunt critic de arta, dar nu ştiu cât de oportun este să fie femei dezbracate în holul unei instituţii publice. Poate acesta este progresismul neomarxist. E o expoziţie interesantă, eu aş merge dacă ar fi în altă parte, dar nu la primarie, acolo merg să platesc impozite. (…) Românul intra în acel hol, îşi face cruce şi pleacă: o fi primaria, nu o fi!”

Marcel Ciolacu la RTV

Instituție publică e și muzeul. Și e plin de nuduri. Faptul că sunt câteva lucrări care vor sta câteva zile la primărie nu poate o fi dramă nicăieri. Nu sunt scandaloase, nu sunt imorale. Sunt doar altfel.

O soluție suprarealistă

Nu-s nici urâte, nici frumoase. Sunt făcute să te pună la încercare. Și mie mi s-au părut enorm de potrivite. Am hotărât să le botez. Le-aș putea zice așa:

Corupție, Incompetență, Ghișeu cu fereastră la care să te apleci, Șpăguță, Autorizație întârziată, Vinere scurtă, Autorizație de construcție în parc, Sărumâna, PUZ modificat prin PUD.

Iar dacă ar fi să le duc la guvern le-aș zice

Șpriț în Pandemie, Numiri la Ape, Politizare, Pile, Neamuri de la Partid, Ordonanța 13, Noaptea ca hoții, Parveniți

Vedeți cum funcționează? Arta asta îți face mintea să lucreze.

Câteva vizite, măcar virtuale

Altfel, aici găsiți modul în care noi prețuim arta

Dar și o idee pentru o oră în București

Și aici, alți oameni curajoși

Partidul Stat, varianta PNL

Dacă nu ați fost atenți, tocmai se așterne praful peste o mică răfuială politică, dar care marchează sfârșitul ideei de reformă, dacă ea a existat vreodată. Președintele PNL, Ludovic Orban a anunțat că sporurile bugetarilor rămân în vigoare și că acestea pot fi schimbate doar odată cu schimbarea legii salarizării.

Să vedem declarațiile

”În ceea ce privește reforma în domeniul sporurilor, ea va fi făcută odată cu adoptarea legii salarizării. Din punctul meu de vedere, trebuie o analiză foarte serioasă a acestor sporuri. Sunt niște sporuri care nu-și au justificare. Sporul de condiție vătămătoare, dacă este considerată radiația antenei sau radiația calculatorului condiție vătămătoare, din punctul meu de vedere nu se poate acorda acest spor.”

Ludovic Orban

Domnul Orban a găsit o justificare foarte serioasă pentru treaba asta. Una greu de demontat. Adevărul este că hățișul legislativ al sporurilor la bugetari este atât de mare, încât nu poate fi rezolvat nici măcar prin lege. Îi dau dreptate. Dar semnalul politic e clar nu în ideea modificării, ci a amânării.

”Problema este că pe lângă revizuirea legislației, este necesară o revizuire a actelor normative de rang secundar. Parlamentul nu poate să abroge hotărâri de guvern sau ordine de ministru în care s-a hotărât ca să se acorde spor de condiții deosebite, de toxicitate pentru antenă pe bloc sau pentru calculator sau pentru praf sau alte condiții deosebite.”

Ludovic Orban

Mingea a fost preluată din zbor de doamna Turcan care a anunțat că noua lege a salarizării va apărea peste un an. Un fel de la Sfântu Așteaptă. USRPLUS a completat norma și ne-a anunțat sec:

„Momentan nu o să vină nimic dinspre guvern legat de sporuri. Pe legea bugetului nu se modifică nimic la sporuri. Rămâne să se facă pe legea salarizării. (…) Vom decide și va fi o dezbatere în Parlament care dintre sporuri trebuie eliminate

Dan Barna

Ce vrea domnul Cîțu

Toate astea îl lasă în afara jocului pe premierul Cîțu, cel care de ani buni vede cu alți ochi aparatul bugetar. Încă de când era senator, domnul Cîțu a dus o bătălie pentru corectarea bugetului. Astăzi cu toate cifrele în față vede cât de mare este dezastrul și se angajase de unul singur într-o cruciadă de limitare a unor cheltuieli nesăbuite.

Deficitul depășește în realitate șapte procente. Aparatul bugetar este exagerat de mare. Performanța acestuia nevolnică și, mai ales, corozivă. Incompetența, politizarea și corupția păstrează aceleași cote, doar partidul este nou la putere. Domnul Cîțu a dat un semnal și-n partid, încercând să ajungă la președinția sa cu o carte reformistă.

”Ştiu că există un risc politic pentru premierul care îşi asumă aşa ceva, ştiu că în acest moment foarte mulţi lideri politici se dau la o parte pentru că a face reformă e complicat, e nevoie de asumare şi nu vrea nimeni să-şi asume acest lucru. Îmi asum eu, cu toate riscurile politice, chiar dacă ştiu că şi în PNL, unde eu activez ca vicepreşedinte, va urma un Congres şi vor fi şi acolo candidaturi. Nu mă interesează acest risc, îmi asum acest risc şi mai departe, indiferent de costul pe care s-ar putea să-l plătesc în acel Congres, pentru orice funcţie aş candida acolo.”

Florin Cîțu

Și ce aflăm printre rânduri

Astea sunt faptele și datele. Citirea printre rânduri este și mai tristă. La primul semn de reformă a administrației, întreaga putere a dat din colț în colț și a fugit. De fapt, semnalul politic este clar: ”de aici nu se mișcă un pai”. PNL tocmai a îngropat orice ideea de reformă, fie că ea se referă la diminuarea aparatului bugetar, așezarea pe baze noi sau reducerea unor cheltuieli.

Exclud de aici performanța care nu mai este demult un deziderat. Adaug, însă, reacția mincinoasă și dură la numeroasele scandaluri de politizare apărute în ultima vreme. Niciunul dintre autorii morali ai dezastrului de la Ape nu a plătit cu vreo funcție sau excludere din partid. În schimb, partidul a fost destul de clar: cine face gura mare dispare. Și a mai spus și o minciună, cel puțin în cazul inginerului Musteață de la Iași, care nu a refuzat un alt post, ci a transmis în scris că vrea să lucreze mai departe la Apele Române.

Ultimele 72 de ore lămuresc complet această situație. Pentru moment, cel puțin până la congresul PNL, nimic nu va atinge imensa mașină de partid care tocmai s-a mufat la resursele statului. Și cine mai face deranj va dispărea subit. Chiar și premierul Cîțu care ar putea deveni un simplu membru de partid dacă mai iese din linia agreată.

Mai jos, ce spune publicul Europa FM despre domnul Cîțu

Toată discuția despre sporuri a fost relatată și de Hotnews

Iar aici am povestit cum se face un șmen cu sporul de radiații

Recomandare de carte. Petru Vignali, România 1910-1974

Mi-a plăcut cartea lui Petru Vignali. E un italian care s-a născut în România, la începutul anilor 1900. Tatăl său a fost arhitect și e autorul câtorva clădiri frumoase din București. Apoi au făcut afaceri aici. A venit, însă, războiul și viața a fost dată peste cap. Dar i-a urmat și comunismul. Iar asta a fost realmente dramatic pentru familia Vignali. E de fapt istoria unei drame care a lovit o generație.

Ruxandra Geambașu: ” Schimbare? Dacă nu aș fi atât de tristă, aș râde.”

Am fost la Colectiv vineri seara. Era urât afară, frig, ploaie. Am și ajuns târziu, după ediția specială de la Europa FM. Mai erau câteva sute de oameni rămași acolo. Se vorbea încet, pe grupulețe. Poliția stătea deoparte alături de câțiva jandarmi. Era ceva în atitudinea lor care m-a deranjat. Cum m-au deranjat și girofarurile aprinse. Luminile lor roș-albastre pictau ritmic fotografiile cu cei care au pierit.

S-au aprins acolo sute de lumânări, dar au lipsit cele de la geamul maternității Bucur, prezente în alți ani. Mi-a spus cineva că emoția tragediei se duce încet-încet.

Toată săptămâna am vorbit cu supraviețuitori și părinți ai copiilor care nu s-au întors din Colectiv. Ruxandra Geambașu, mama Ioanei, care a pierit la 18 ani, mi-a spus la un moment dat. „Am fost chirurg. Știu cum sunt oamenii și pe din afară și pe dinăuntru. Nu mă aștept să ne plângă toată lumea copiii și după cinci ani.” Doamna Geambașu așteaptă, însă, justiție. Care fără atenția noastră merge greu și dureros.

Marea noastră dramă ar fi ca acest proces să fie încă unul din seria Revoluției și a mineriadelor. Ați observat acest tip de proces românesc? Anchete care durează zeci de ani, procese care se întind pe generații. Documente încâlcite lipsă de limpezime, proceduri greoaie. Timp în care suspecții își continuă viața obișnuită, candidează, sunt aleși, își văd de „bunul mers al societății.” Iar fibra noastră se topește sub acest asalt. Ai văzut domnule că nu a fost mare lucru? Ceva acolo între ei. În cel mai bun caz, cineva care o să spună, au murit copiii aceia de degeaba.

De asta, de data asta, procesul acesta chiar trebuie să aibă o finalitate și un sens. Nu avem voie să ratăm dreptatea încă o dată.

Și scriu asta, într-o zi obișnuită de luni, din două motive. Pentru că unul dintre reproșurile pe care noi le-am primit ca breaslă este că vorbim de Colectiv doar o dată pe an. Dar și pentru că interviul de mai jos e dureros și mi-e foarte greu să-l uit. Aș vrea să-l auziți.

Fotografiile sunt ale Alinkăi

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!