politică

Ai lucra vreodată la stat, în România?

Săptămâna trecută am primit un mesaj important de la statul român. Unul subțire, este adevărat, dar poate are însemnătate. Și poate ne arată că se poate și la noi.

Poate unii dintre voi au aflat între timp că la Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au organizat concursurile pentru funcția de director județean.

Iar aceste concursuri au avut un final dezastruos. Dezastruos este puțin spus mai ales că pentru posturile alea au concurat și directori în funcție. Doar 5 din 33 de concurenți au reușit să îndeplinească baremul de 70 de puncte. 21 nici nu s-au prezentat. Iar concursul s-a ținut pe baza unei bibliografii pe care au avut-o la dispoziție. 

M-am uitat pe întrebări și mi-am dat seama că ceea ce aveau de făcut era să știe foarte bine baza legală și modul de funcționare ale instituțiilor lor.

Pentru un profesionist ar fi trebuit să fie un concurs al conceptelor uzuale. Mai ales că vorbim aici de oameni care gestionează uneori bugete de miliarde de lei. Să ne înțelegem, oameni buni, acești directori au cele mai mari bugete din fiecare județ. Și ei ne gestionează banii noștri. 

Iată aici o sinteză a sumelor de care vorbim

Și atunci unde este semnul bun mă veți întreba?

Semnul bun este că acest concurs a fost organizat pe bune și că nu au mai fost admiși oameni care nu au putut să îndeplinească un criteriu minim. Și ca să nu existe probleme, în ciuda protestelor, numele și punctajele candidaților au fost publice. Asta înseamnă că organizatorii au ținut să ne arate că este posibilă onestitatea în România. 

Mai mult, acest tip de comportament vine după imensele scandaluri din toamna trecută și din urmă cu câteva zile. Știți voi, cazurile Ianculescu, Musteață, cel al secretarului de stat Puiu. Este ca și cum cineva spus, gata, să încetăm cu golănia politică, cu clienții de partid și să-i chemăm pe profesioniști. 

Eu unul aș căpătă încredere dacă statul român îmi dă un astfel de semnal. Domnule, dacă pentru prima dată avem ocazia să lucrăm bine la statul român. Dacă aici sunt niște oameni serioși.

Dar ai lucra vreodată la statul român?

Mai este o chestiune. Statul acesta pe care-l criticăm atât de mult, are în sfârșit nevoie de noi. Foarte multă vreme el a fost luat prizonier, noi am fugit de el și am așteptat să lucreze pentru comunitate. S-ar putea să fie acesta începutul unei schimbări. Sau s-ar putea să fiu eu naiv. 

Sunt astăzi destul de multe argumente ca să lucrezi la stat. Salariile sunt peste medie, cele mai mari din România, programul este corect, drepturile și beneficiile le știți deja. Îndrăznesc să cred că nici viața nu e prea rea. Și acum a venit și un semn că se poate mai bine și cu onestitatea. 

Iar eu aș vrea astăzi să vă testez și să văd în ce măsură ați vrea să lucrați pentru statul român. Iar pe cei care lucrați acolo să ne spuneți dacă merită sau  nu să ne alăturăm vouă. 

Aceasta a fost întrebarea mea la România în Direct. Iar răspunsul a fost aproape unanim, nu. Acesta nu este un sondaj, evident. Dar România în Direct arată cum percep oamenii relația cu statul. Și este absolut dureros.

Lumea se ferește de stat pentru că el înseamnă corupție, nepotism, lipsă de libertate, performanță. Nici măcar recompensele și salariile mari nu-i atrag pe oamenii activi. Ei văd statul ca refugiul unor incompetenți. Și toată lumea știe că toate concursurile sunt măsluite.

Ascultați, vă rog, ce spun majoritatea celor de mai sus în ediția de marți a României în Direct!

Aș pune mâna în foc că nu este peste tot așa. Că există destule insule administrative corecte și funcționari care știu ce fac. Și-mi dau seama că cel mai mare efort pe care trebuie să-l facă clasa politică este unul și mai complicat. Pentru că este legat de așteptări. Este ușor să mărești salarii, dar mai greu să stabilești încredere. Căci despre asta e vorba. Poate, dacă săptămâna viitoare mai apare un concurs cu rezultate excepționale, atunci lumea o să creadă mai mult.

Ce are de făcut statul român este să facă curățenie. Dar nu o poate face începând din instituții. Putregaiul începe de la clasa politică. Dați-i afară pe cei care mint sau fură și o să vedeți rezultate în scurt timp. Fiți transparenți și spuneți adevărul și o să aveți parte de o surpriză.

Magistrații ar trebui să refuze imunitatea votată de Parlament

Pentru că în țară sunt treburi mai importante, nu o să observați astăzi momentul în Camera Deputaților va adopta legea de desființare a SIIJ. Acest lucru se va petrece după o așteptare de mai bine de un an de când avem o nouă putere.

Sigur, însă, că de lege este atașată o nouă tinichea a cărei explicație nu stă în picioare nicicum. Este vorba de trimiterea în judecată a magistraților doar cu avizul CSM. Respectiv, CSM este cel care se uită pe dosar și pe baza unor criterii doar de el știute, acceptă ca un judecător să fie trimis la instanță sau nu.

Liderii coaliției de guvernare spun că este un compromis necesar ca acest amendament al UDMR să fie acceptat. De ce? Pentru că altfel legea nu ar fi votată de UDMR. PSD și AUR deja se opun, iar aceasta este condiția trecerii ei.

Am mai fost pe aici

Bănuiala mea este că și PNL sprijină acest lucru pentru că l-a mai gândit o dată. Este vorba de proiectul depus acum un an de Cătălin Predoiu și care spune același lucru. Bonus în propunerea sa era că deschiderea dosarului trebuie avizată chiar de procurorul general. Iată și argumentele din expunerea de motive de atunci, mai jos.

„În scopul asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare, proiectul de lege prevede instituirea unor mecanisme suplimentare, cu rol de garanţie, în cazul în care aceştia au calitatea de suspect în dosare penale, reglementarea propusă asigurând, totodată, un echilibru între aceste garanţii şi necesitatea unui mecanism efectiv în materia răspunderii penale a magistraţilor, în situaţia existenţei unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune”

Cum ar veni, magistratul respectiv va avea parte de o judecată în față CSM. De ce? Nu este clar. Dar ce va considera judecătorul în a cărui instanță ajunge dosarul? Din moment ce colegii lui au spus deja că există niște lucruri temeinice acolo, ce fel de judecată va da el?

Mai grav mi se pare însă altceva. Gândiți-vă că un astfel de dosar este blocat înainte de instanță. Un dosar cu orice cauză. El rămâne atârnat acolo de numele acelui judecător care va avea cauze pe rol în continuare. Ce vei simți tu, parte în dosar, când te va judeca un om a cărui dosar este neterminat? Câtă credibilitate mai are respectivul în fața celui care cere dreptate?

Ce efecte va avea legea?

Peste 1000 de magistrați au semnat o petiție ca să se opună acestui lucru. Mi se pare că sunt puțini.

Aveți numele lor mai jos

Iar sub acest link aveți opiniile mai multor magistrați reputați despre această bombă cu ceas

Există și două efecte imediate în această chestiune. Primul este că legea va avea un control constituțional care se va întreba de ce este necesară o imunitate suplimentară. Iar asta poate duce la căderea ei și la reluarea procesului legislativ.

Al doilea este că o mare parte a populație va mai adăuga o bilă neagră la breasla justiției. Carieră scurtă, pensii speciale întemeiate pe interpretarea în răspăr a legilor, imunitate. Calea cea mai scurtă ca să ai o justiție necredibilă mereu. În afară de a purta robele respective și de a te bucura de câteva beneficii, nu o să mai fie o mare onoare să fii parte din breaslă.

La noi, doar șpaga și incompetența pot fi opere de artă

Cea mai faină imagine pe care am văzut-o vreodată într-un muzeu este cea de la Musee d’Orsay din Paris. Într-o vineri după-amiaza, în fața marilor clasici, se aflau câteva clase de copii. De la cei mici, care se tăvăleau de plictiseală, până la liceeni cuprinși de vervă sau de agitație fără telefon.

Cum ar trebui să fie

Profesorii gesticulau, povesteau, le arătau o lume. Le deschideau o lume. Nu o să ieși expert în artă din povestea asta, dar o să-i prinzi câteva înțelesuri și o să ai gustul de a te mai uita și după altceva. Iar mintea umană află că expresia, ideea și imaginea nu trebuie să se întâlnească în perfecțiune fotografică. Ci, uneori, să te pună la încercare.

Eu nu am nicio pretenție legată de artă, dar îmi plac mult muzeele. Peste tot în lumea asta, vacanțele noastre s-au petrecut în muzee. C-a fost vorba de Londra, Shanghai, Edinburgh, Viena sau Singapore, întotdeauna le-am căutat. Și obligatoriu pe cele de artă modernă. Cele care scot „drăcoaicele” din tine. Cele ale căror înțelesuri îți scapă sau te pun la încercare. Cele care te obligă să te gândești mult, apoi să pleci nemulțumit. Cele în care nu înțelegi tot pe loc sau în care ai un fulger. Sau unele în care te uiți la imagini crude amestecate cu muzică cacofonică. E o incursiune în mintea omului care pe mine mă provoacă de fiecare dată.

Dacă aveți curiozitatea, intrați pe Instagramul meu c-am salvat vreo două vizite în Highlights.

Sunt și în București două locuri de genul acesta care chiar merită: MNAC și MARe.

Două la primărie

De asta zic că ce-am văzut în holul Primăriei Sectorului 1 mi-a stârnit mai mult curiozitatea decât orice alt sentiment. Cine sunt oamenii aceștia și ce vor? Că rău sigur nu vor ei. Și așa am aflat că expoziția nu e cu draci, ci cu niște draci de studenți selectați chiar de Uniunea Artiștilor Plastici.

Nu mă miră nici că e scandal. Când o operă de artă intră în lumea obișnuită nu poți să te aștepți să o iubească tot poporul. E aproape corect să fie invers. Când Brâncuși a arătat Consiliului Local bustul lui Carol Davila a ieșit scandal. Că nu e ce trebuie. Și aceea e o sculptură foarte cuminte. După 120 de ani, lumea e mai îndrăzneață, dar instinctul este de respingere al necunoscutului.

Apoi când Brâncuși a vrut să-și doneze operele în țară, l-au luat în primire academicienii.

Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte“.

George Călinescu, 7 martie 1951

Mă scuzați de comprație, dar ce vreau să spun cu ea este că și artiștilor uriași li se pun la îndoială ideile, darămite unor necunoscuți.

Arta văzută de la covrigărie

Nu mă miră nici că jumătate din scandal este turnat politic. Oamenii de la PSD și-au luat publicul la mișto de mai multe ori. De ce nu ar face-o și de data asta? Au tot ce trebuie. Lucrări ieșite din tipare, un loc atipic, un adversar politic care mai e și străin pe deasupra. Nu numai că ne fură țara, dar ne-o mai și spurcă. De asta, domnul Ciolacu a dat o declarație de la tejgheaua covrigăriei din Buzău.

„Nu sunt critic de arta, dar nu ştiu cât de oportun este să fie femei dezbracate în holul unei instituţii publice. Poate acesta este progresismul neomarxist. E o expoziţie interesantă, eu aş merge dacă ar fi în altă parte, dar nu la primarie, acolo merg să platesc impozite. (…) Românul intra în acel hol, îşi face cruce şi pleacă: o fi primaria, nu o fi!”

Marcel Ciolacu la RTV

Instituție publică e și muzeul. Și e plin de nuduri. Faptul că sunt câteva lucrări care vor sta câteva zile la primărie nu poate o fi dramă nicăieri. Nu sunt scandaloase, nu sunt imorale. Sunt doar altfel.

O soluție suprarealistă

Nu-s nici urâte, nici frumoase. Sunt făcute să te pună la încercare. Și mie mi s-au părut enorm de potrivite. Am hotărât să le botez. Le-aș putea zice așa:

Corupție, Incompetență, Ghișeu cu fereastră la care să te apleci, Șpăguță, Autorizație întârziată, Vinere scurtă, Autorizație de construcție în parc, Sărumâna, PUZ modificat prin PUD.

Iar dacă ar fi să le duc la guvern le-aș zice

Șpriț în Pandemie, Numiri la Ape, Politizare, Pile, Neamuri de la Partid, Ordonanța 13, Noaptea ca hoții, Parveniți

Vedeți cum funcționează? Arta asta îți face mintea să lucreze.

Câteva vizite, măcar virtuale

Altfel, aici găsiți modul în care noi prețuim arta

Dar și o idee pentru o oră în București

Și aici, alți oameni curajoși

Partidul Stat, varianta PNL

Dacă nu ați fost atenți, tocmai se așterne praful peste o mică răfuială politică, dar care marchează sfârșitul ideei de reformă, dacă ea a existat vreodată. Președintele PNL, Ludovic Orban a anunțat că sporurile bugetarilor rămân în vigoare și că acestea pot fi schimbate doar odată cu schimbarea legii salarizării.

Să vedem declarațiile

”În ceea ce privește reforma în domeniul sporurilor, ea va fi făcută odată cu adoptarea legii salarizării. Din punctul meu de vedere, trebuie o analiză foarte serioasă a acestor sporuri. Sunt niște sporuri care nu-și au justificare. Sporul de condiție vătămătoare, dacă este considerată radiația antenei sau radiația calculatorului condiție vătămătoare, din punctul meu de vedere nu se poate acorda acest spor.”

Ludovic Orban

Domnul Orban a găsit o justificare foarte serioasă pentru treaba asta. Una greu de demontat. Adevărul este că hățișul legislativ al sporurilor la bugetari este atât de mare, încât nu poate fi rezolvat nici măcar prin lege. Îi dau dreptate. Dar semnalul politic e clar nu în ideea modificării, ci a amânării.

”Problema este că pe lângă revizuirea legislației, este necesară o revizuire a actelor normative de rang secundar. Parlamentul nu poate să abroge hotărâri de guvern sau ordine de ministru în care s-a hotărât ca să se acorde spor de condiții deosebite, de toxicitate pentru antenă pe bloc sau pentru calculator sau pentru praf sau alte condiții deosebite.”

Ludovic Orban

Mingea a fost preluată din zbor de doamna Turcan care a anunțat că noua lege a salarizării va apărea peste un an. Un fel de la Sfântu Așteaptă. USRPLUS a completat norma și ne-a anunțat sec:

„Momentan nu o să vină nimic dinspre guvern legat de sporuri. Pe legea bugetului nu se modifică nimic la sporuri. Rămâne să se facă pe legea salarizării. (…) Vom decide și va fi o dezbatere în Parlament care dintre sporuri trebuie eliminate

Dan Barna

Ce vrea domnul Cîțu

Toate astea îl lasă în afara jocului pe premierul Cîțu, cel care de ani buni vede cu alți ochi aparatul bugetar. Încă de când era senator, domnul Cîțu a dus o bătălie pentru corectarea bugetului. Astăzi cu toate cifrele în față vede cât de mare este dezastrul și se angajase de unul singur într-o cruciadă de limitare a unor cheltuieli nesăbuite.

Deficitul depășește în realitate șapte procente. Aparatul bugetar este exagerat de mare. Performanța acestuia nevolnică și, mai ales, corozivă. Incompetența, politizarea și corupția păstrează aceleași cote, doar partidul este nou la putere. Domnul Cîțu a dat un semnal și-n partid, încercând să ajungă la președinția sa cu o carte reformistă.

”Ştiu că există un risc politic pentru premierul care îşi asumă aşa ceva, ştiu că în acest moment foarte mulţi lideri politici se dau la o parte pentru că a face reformă e complicat, e nevoie de asumare şi nu vrea nimeni să-şi asume acest lucru. Îmi asum eu, cu toate riscurile politice, chiar dacă ştiu că şi în PNL, unde eu activez ca vicepreşedinte, va urma un Congres şi vor fi şi acolo candidaturi. Nu mă interesează acest risc, îmi asum acest risc şi mai departe, indiferent de costul pe care s-ar putea să-l plătesc în acel Congres, pentru orice funcţie aş candida acolo.”

Florin Cîțu

Și ce aflăm printre rânduri

Astea sunt faptele și datele. Citirea printre rânduri este și mai tristă. La primul semn de reformă a administrației, întreaga putere a dat din colț în colț și a fugit. De fapt, semnalul politic este clar: ”de aici nu se mișcă un pai”. PNL tocmai a îngropat orice ideea de reformă, fie că ea se referă la diminuarea aparatului bugetar, așezarea pe baze noi sau reducerea unor cheltuieli.

Exclud de aici performanța care nu mai este demult un deziderat. Adaug, însă, reacția mincinoasă și dură la numeroasele scandaluri de politizare apărute în ultima vreme. Niciunul dintre autorii morali ai dezastrului de la Ape nu a plătit cu vreo funcție sau excludere din partid. În schimb, partidul a fost destul de clar: cine face gura mare dispare. Și a mai spus și o minciună, cel puțin în cazul inginerului Musteață de la Iași, care nu a refuzat un alt post, ci a transmis în scris că vrea să lucreze mai departe la Apele Române.

Ultimele 72 de ore lămuresc complet această situație. Pentru moment, cel puțin până la congresul PNL, nimic nu va atinge imensa mașină de partid care tocmai s-a mufat la resursele statului. Și cine mai face deranj va dispărea subit. Chiar și premierul Cîțu care ar putea deveni un simplu membru de partid dacă mai iese din linia agreată.

Mai jos, ce spune publicul Europa FM despre domnul Cîțu

Toată discuția despre sporuri a fost relatată și de Hotnews

Iar aici am povestit cum se face un șmen cu sporul de radiații

Recomandare de carte. Petru Vignali, România 1910-1974

Mi-a plăcut cartea lui Petru Vignali. E un italian care s-a născut în România, la începutul anilor 1900. Tatăl său a fost arhitect și e autorul câtorva clădiri frumoase din București. Apoi au făcut afaceri aici. A venit, însă, războiul și viața a fost dată peste cap. Dar i-a urmat și comunismul. Iar asta a fost realmente dramatic pentru familia Vignali. E de fapt istoria unei drame care a lovit o generație.

Ruxandra Geambașu: ” Schimbare? Dacă nu aș fi atât de tristă, aș râde.”

Am fost la Colectiv vineri seara. Era urât afară, frig, ploaie. Am și ajuns târziu, după ediția specială de la Europa FM. Mai erau câteva sute de oameni rămași acolo. Se vorbea încet, pe grupulețe. Poliția stătea deoparte alături de câțiva jandarmi. Era ceva în atitudinea lor care m-a deranjat. Cum m-au deranjat și girofarurile aprinse. Luminile lor roș-albastre pictau ritmic fotografiile cu cei care au pierit.

S-au aprins acolo sute de lumânări, dar au lipsit cele de la geamul maternității Bucur, prezente în alți ani. Mi-a spus cineva că emoția tragediei se duce încet-încet.

Toată săptămâna am vorbit cu supraviețuitori și părinți ai copiilor care nu s-au întors din Colectiv. Ruxandra Geambașu, mama Ioanei, care a pierit la 18 ani, mi-a spus la un moment dat. „Am fost chirurg. Știu cum sunt oamenii și pe din afară și pe dinăuntru. Nu mă aștept să ne plângă toată lumea copiii și după cinci ani.” Doamna Geambașu așteaptă, însă, justiție. Care fără atenția noastră merge greu și dureros.

Marea noastră dramă ar fi ca acest proces să fie încă unul din seria Revoluției și a mineriadelor. Ați observat acest tip de proces românesc? Anchete care durează zeci de ani, procese care se întind pe generații. Documente încâlcite lipsă de limpezime, proceduri greoaie. Timp în care suspecții își continuă viața obișnuită, candidează, sunt aleși, își văd de „bunul mers al societății.” Iar fibra noastră se topește sub acest asalt. Ai văzut domnule că nu a fost mare lucru? Ceva acolo între ei. În cel mai bun caz, cineva care o să spună, au murit copiii aceia de degeaba.

De asta, de data asta, procesul acesta chiar trebuie să aibă o finalitate și un sens. Nu avem voie să ratăm dreptatea încă o dată.

Și scriu asta, într-o zi obișnuită de luni, din două motive. Pentru că unul dintre reproșurile pe care noi le-am primit ca breaslă este că vorbim de Colectiv doar o dată pe an. Dar și pentru că interviul de mai jos e dureros și mi-e foarte greu să-l uit. Aș vrea să-l auziți.

Fotografiile sunt ale Alinkăi

Câteva argumente în favoarea organizării alegerilor în decembrie

Majoritatea specialiștilor în epidemiologie susțin că numărul de infectări urmează să crească în România în săptămânile următoare. Tendința este deja generată, iar noile restricții își vor face efectul de abia în două săptămâni. După care ar urma un platou de alte două săptămâni, adică un număr mare de infectări, dar nu se vor mai înregistra creșteri. Și de abia următoarele două săptămâni vor aduce o coborâre. Desigur, dacă măsurile vor funcționa și vor aduce rezultatele sperate. 

Această evoluție a epidemiei se suprapune cu perioada electorală din România. În două săptămâni ar urma să înceapă campania electorală, una restrânsă, apoi, pe data de șase decembrie, noi ar trebui să mergem la vot. Această organizare este urmarea unei hotărâri de Guvern, aș acum stabilise legea veche a alegerilor. Dar o nouă lege a fost adoptată de PSD și prietenii săi din Parlament. Aceasta a fost declarată constituțională și acum trebuie să vedem cum va juca președintele Iohannis în această chestiune.

Dar, dacă legea este promulgată în următoarele săptămâni, PSD ar putea hotărî ca data alegerilor să se schimbe în primăvară. CCR a dat acest drept Parlamentului de a avea un mandat mai lung cu trei luni, chiar dacă nu va mai putea da legi organice. Așadar, și cu această legea, alegerile vor avea loc cel mai târziu în martie.

În ultimele săptămâni, PSD a dat semnale puternice că alegerile trebuie amânate. Motivul invocat este că epidemia e la un nivel atât de mare încât campania electorală, dar și procesul alegerilor în sine nu ar face decât să sporească numărul bolnavilor. Adică multe vieți vor fi puse în pericol de procesul electoral. 

Prieteni, eu cred că alegerile trebuie să aibă loc în acest an. Așa cum procedează și alte state. În câteva zile vor fi alegeri în Statele Unite, țară cu probleme infinit mai mari decât ale noastre. Și acolo nu am avut această dezbatere. Nici chiar domnul Trump care și-a anunțat un al treilea mandat la un moment dat nu a putut să treacă de această barieră democratică. 

Marea problemă a democrației este aceea că mereu se găsesc în calea ei diverse obstacole.. Mereu ne este prezentat un bine mai mare decât democrația însăși. Dar dacă există o certitudine în viața noastră politică este că indiferent de ceea ce i se arată în față și de câte probleme are, democrația funcționează. 

Evident că argumentul sanitar este puternic. Evident că este posibil ca numărul de infectări să sporească în urma alegerilor. Dar atenție, problema nu este musai legată de marea masă a populației, ci de cei care lucrează efectiv în aceste alegeri. Nu cred că acolo unde ați mers la vot în alegerile locale ați remarcat probleme deosebite. În cazul meu, totul a mers impecabil. Deși am venit echipat, am primit la intrare mănuși, măști, dezinfectanți. Nimeni nu mi-a atins buletinul și nici ștampila din fața mea nu a venit din mâna altei persoane. 

Este evident că orice grup de oameni, orice adunare se poate organiza astfel încât infectările să fie puține spre inexistente. Ține doar de noi să facem ceea ce trebui în acest scrutin. Nu putem invoca propria incapacitate organizatorică ca să diminuăm din democrație. Dimpotrivă, avem deja o experiență, a funcționat cât de cât, putem face mai bine. 

Apoi, este evident că din punct de vedere al funcționării statului aceste alegeri trebuie să aibă loc. În aceste zile am văzut că se duce o bătălie politică chiar pe pandemie, pe viețile oamenilor. Avem un guvern minoritar și un Parlament care-i pune bețe în roate. Este evident nevoie ca orice guvern care vine în fața noastră din decembrie să aibă și sprijinul unei majorități parlamentare care să poată lua câteva măsuri dure. Atenție, asta nu înseamnă transferul de putere într-o singură mână, ci ceva mai multă coerență. Eu cred, de exemplu că dacă PSD câștigă aceste alegeri și face o majoritate parlamentară cu Pro România, PMP și UDMR, atunci cu această reconfirmare poate să guverneze. 

Mai e un lucru și vi-l spun cu toată sinceritatea. Ultimii patru ani au dovedit că în Parlamentul României sunt personaje toxice, murdare și care au atacat din temelii regulile de bună funcționare a societății românești. Ei au pus la îndoială litera și spiritul legii, dar ș însăși normele de bună conviețuire în comun. Astăzi, după o salbă de ticăloșii făcute vreme de trei ani se folosesc de această nenorocire pentru a nu pierde o parte dintre privilegii și puterea lor. Chiar credeți că acest parlament care i-a dat o funcție pe viață lui Florin Iordache merită să mai rămână în această formulă? Nu cumva asta e o încercare de a fugi de răspundere? . 

În fine, nimic nu ne garantează că în martie nu vor fi numere mai mari în boală. Cred că suntem de acord că boala asta va fi cu noi multă vreme. Slăbirea democrației nu este premisă. În vremuri de criză este timpul potrivit pentru populiști, extremiști și alte lighioane politice. Ei se vor ridica în curând și vor acoperi România cu un val de minciună și confuzie. De asta avem nevoie ca lucrurile să fie clare. Avem nevoie repede de politicieni care să ia măsuri ferme, legitime și care să reprezinte populația. Este timpul să reconstruim încrederea, nu să o diminuăm. Iar semnalul cel mai important este tocmai să ținem alegerile. Așa că vă invit astăzi să votați pentru alegeri. 

Pe de altă parte, dacă PSD vrea ca epidemia să scadă ar trebui să poarte măști. Și să militeze pentru ele. Nu poți să spui că trăim vremuri periculoase și tu să pui pe locul întâi pe liste doi cetățeni care s-au bătut cu Poliția pe teme de mască. Să spunem cinstit că planul PSD este ca PNL să-și rupă gâtul în administrarea acestei crize și să revină la putere, cu orice cost. Chiar dacă asta înseamnă vieți pierdute.

Și să nu uit un argument pe care ni l-a dat un ascultător la Avocatul Diavolului. Dacă alegerile nu au loc acum, intră în vigoare pensiile mărite, or economia nu-și permite asta în mijlocul pandemiei. Pensiile trebuie mărite, dar nu în acest context în care nu putem plăti actualele cheltuieli curente.

Valeriu Nicolae: „România ar trebui să scape de impostură”

De câteva săptămâni bune, Valeriu Nicolae enervează clasa politică scoțând la iveală impostura parlamentarilor români. El studiază CV-ul fiecăruia dintre ei și constată inadvertențele, minciuna și lipsa lor de pregătire. Pentru că România are nevoie de curățenie. Mă rog, nu numai clasa politică este nervoasă, ci mai toată lumea din jur. Exercițiul său, enorm de simplu, ne arată cât de mare este minciuna în care trăiește România.

În rest, în viața obișnuită, Valeriu Nicolae e om de afaceri și bun samaritean. El conduce Casa Bună, un grup de câteva sute de oameni de bine care ajută cei mai săraci copii din România, cei care trăiesc în ghetouri. Le oferă din banii săi, ai lor, tot ce poate: calculatoare, case, meditații.

L-am numit la un moment dat fondator al unui ONG. Mi-a spus că are oroare de denumirea asta. În ochii săi, mulți dintre cei care au ONG-uri nu fac decât să vorbească, în loc să pună mâna la muncă. Iar ONG-urile nu ar trebui să fie despre vorbit. E foarte talentat în a-și face prieteni, îi zic.

Întâmplările pe care le povestește, însă, despre România săracă îți fac mintea să stea în loc. Pentru că e greu de cuprins ce nu vrem să vedem.

Printre spusele sale.

  • Dacă e să te iei după Casa Bună, România merge bine
  • De la o mână de oameni, azi au ajuns la 400
  • Pandemia este mult mai grea pentru copiii din ghetouri
  • Casa Bună le-a dus mâncare și calculatoare
  • Distanțarea socială e o glumă în ghetouri
  • Ploșnițele, libărcile și păduchii sunt norma în ghetou
  • Părinții nu-și duc copiii la școală de frica anchetei
  • Meritocrația ar trebui să fie proiectul României

Ca de obicei, vă las un podcast și un video. Filmarea e varianta completă a interviului.

Radu Naum: „România e ca o coloană foarte lungă, cu multă lume rămasă în urmă.”

E bine să trăiești un meci cu Radu Naum în fața televizorului. De câte ori am avut ocazia, am reușit să găsesc o nouă dimensiune a sportului. Radu nu vorbește în cronicile sale despre sport doar ca înfruntare a trupurilor și a minții. Le găsește întotdeauna dimensiunea civilizației, cea socială sau cea istorică.

I-am spus odată că un meci cu el e ca un drum cu Turul Franței, dacă mai țineți minte momentul în care el și cu Radu Banciu au început să facă acele călătorii enciclopedice în munții și pe câmpiile Franței. Azi e un pic mai rezervat. „Am spus și multe prostii atunci.” Or fi fost, dar călătoria rămâne și asta mi se pare fascinant 10 ani mai târziu.

Am vrut să vorbesc cu el despre țara în care trăiește fizic. Mintea lui Radu Naum cutreieră multe ale părți ale civilizației. Cum e România de azi, l-am întrebat. Dar cea în care o să trăiască la pensie. A respins cuvântul pensie pentru că el nu o așteaptă ca o perioadă de odihnă a vieții. Dar speră ca România să mai fie.

Din răspunsurile lui Radu Naum

  • România e ca un arhipelag. O mulțime de insule neunite
  • Unii dintre concetățenii noștri se poartă ca niște apatrizi
  • E greu să-i faci unui loc „al tău” ceea ce-i facem noi
  • România e ca o coloană foarte lungă, cu foarte multă lume rămasă în urmă
  • Suntem ca într-un război. România pârâie din toate încheieturile
  • Încerc să găsesc o lumină în ochii celor de pe afișe electorale. Mă străduiesc
  • Dorința mea ar fi ca oamenii să se întoarcă
  • Sau să se întoarcă cu anumite valori

Precizare: varianta video este mai lungă și mai complexă decât podcastul.

Vlad Mixich: „Singurii candidați care au soluții pentru poluare sunt cei doi care nu-s născuți în România.”

Vara asta am dormit cu geamurile deschise. Știu că sună banal, dar dacă stai în vestul Bucureștilor, atunci asta este chiar o performanță. Pentru că zona este permanent sub amenințare unor nori de gaze urât mirositoare și foarte probabil toxice.

Cu praful și cu mirosul țevilor de eșapament te obișnuiești, dat cu asta niciodată. Miroase a sulf, a ouă stricate, simți că te înăbuși când se întâmplă. Spre toamnă, mirosurile s-au adunat din nou. Țin minte că într-o noapte, în somn, visam că mă sufocam, iar nările mi se umpleau de un aer consistent. Nu mi-am dat seama că venise iar aerul murdar peste noi până când nu am simțit-o pe nevastă-mea că sare din pat să închidă geamurile.

Astă noapte am închis tot și nu am simțit. Dar am uitat pe cel de la baie deschis. De asta când am intrat acolo, m-a lovit în plin.

E o poveste care ține de ani buni. Și am văzut mitinguri, procese câștigate, filmări, întâlniri cu autoritățile și niciun rezultat. Doar pe doi politicieni i-am văzut luptând pentru a rezolva problema care, cel mai probabil, vine de la o groapă de gunoi. Zic așa pentru că legal nu s-a demonstrat niciodată. O să le dau numele chiar dacă asta ar putea fi acum un ajutor electoral: Cornel Zainea de la USR și Dan Tudorache de la PSD. În rest, pauză la toate instituțiile.

Nu e doar o problemă legată de București. Potrivit unui studiu al Observatorului Român de Sănătate, orașele din România sunt un coșmar din punct de vedere al calității aerului. Din cauza asta mor de zece ori mai mulți oameni decât în accidentele de mașină.

ORS a făcut și un top în care a catalogat activitatea primăriilor legată de acest subiect. S-au stabilit mai multe criterii legate măsuri administrative și economice. Și s-a ajuns la concluzia că niciun un oraș din România nu îndeplinește măcar jumătate dintre criteriile care i-ar da un scor maxim. Iată scorul.

Iată și câteva date alarmante

  • Bucureștiul este cea mai aglomerată capitală europeană și pe locul 5 în rândul capitalelor cu cel mai aglomerat trafic din lume
  • Din cauza poluării aerului, în România se pierd mai mulți ani de viață sănătoasă decât în India
  • Poluarea aerului omoară în fiecare an peste 23 000 de români provocând boli precum cancer pulmonar, boală cardiacă ischemică, accident vascular cerebral infecții respiratorii inferioare și boală pulmonară obstructivă cronic
  • Maşinile diesel sunt responsabile pentru 70% din costurile poluării din trafic în România
  • În 2017, România a importat aproape 520.000 de autoturisme second-hand, peste 70% dintre acestea fiind maşini diesel poluante.
  • 8.430 decese premature se produc în România din cauza poluării cu NOx. Principala sursă de poluare cu NOx este traficul rutier. NOx produc decese premature prin boli respiratorii, boli hepatice și boli de sânge. Media anuală a României în privința concentrațiilor de NOx este apropiată de media UE.

Cam greu de crezut că în România nu se face nimic pentru a se preîntâmpina acest lucru. Un motiv e educația, altul e sărăcia, al treilea e lipsa de viziune și de curaj. Ca să oprești această dezvoltare ticăloasă trebuie să iei măsuri nepopulare. Și cine ar face asta?

De exemplu, la Iași, valorile limită pentru PM10, despre care v-am mai vorbit, sunt depășite în 83 de zile pe an. Dar asta ar trebui să ducă la o măsură ca limitarea intrării mașinilor Diesel în oraș. Or cine poate și vrea să facă așa ceva? La noi e tocmai pe dos. Opt din cele zece primării au cumpărat chiar ele autobuze Diesel. De altfel, e foarte greu să faci legătura între aerul mizerabil și bolile zilnice. E un ucigaș invizibil, nu afectează în grup, ci individual. Așa se explică faptul că nu avem o presiune publică.

România a devenit în 2017 cimitirul de mașini al Europei – jumătate din mașinile înmatriculate în 2017 sunt mai vechi de 15 ani, cel mai mare număr înregistrat vreodată în România.

București, Brașov și Cluj sunt orașele cu cele mai multe vehicule Diesel de transport în comun înmatriculate la o mie de locuitori în 2017. La nivel de județ, zonele urbane din Timiș, Bihor și Cluj sunt cele care au cel mai mare număr de mașini mai vechi de 20 de ani înmatriculate la o mie de locuitori.

Iată aici un articol mai vechi în care am explicat cât de periculos este PM10.

Observatorul Român de Sănătate a propus câteva soluții. Realistic, un politician din România nu va aplica decât două din cinci.

  • Încurajarea folosirii bicicletelor și a vehiculelor electrice
  • Taxe de congestie/aglomeraţie în trafic (introduse deja la Londra sau Stockholm)
  • Scutiri de taxe pentru mașinile care poluează puțin (existente în Belgia sau Franța)
  • Stabilirea unor zone cu emisii scăzute, unde au acces doar vehicule care respectă standarde ridicate de poluare
  • Interzicerea folosirii motoarelor Diesel. Orașe care vor implementa această măsură până în 2025: Hamburg, Copenhaga, Oslo, Madrid, Paris, Stuttgart, etc.

Pote sunteți curioși dacă cei pe care urmează să-i votați au vreo propunere pentru treaba asta. Iată tabelul făcut de ORS. E cam groaznic.

Aici este întregul raport

Eu cred că următoarele administrații din România trebuie să se ocupe și de așa ceva. Generațiile noi urbane se schimbă. Dacă vrei să faci un copil în România, trebuie să te uiți și la asta. Și, în curând, va exista un corp puternic de alegători care caută astfel de soluții. Dar mai e ceva.

Tot ce ni se întâmplă acum este o dovadă nouă despre incompetența și ticăloșia administrației noastre. Ajunsă într-o fază în care căpușarea a devenit esența existenței sale, pur și simplu nu reacționează la această problemă. Chiar dacă le sunt afectate propriile vieți. Asta e ceva de care nu poți să scapi. Indiferent de cât ai câștiga și ce afaceri ai face, oricâte tunuri ai da, tot aerul acesta ai să-l respiri. E și ăsta un lucru pe care trebuie să-l rezolvăm la alegeri.

Photo by Johannes Plenio from Pexels.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!