Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Țara fără hârtie igienică

Mă deranjează o situație zilele astea. Și-mi dă un sentiment de neputință. Pentru că nu știu cum să-i explic unui copil asta. 

Am tras cu urechea la câțiva puști aflați în pragul liceului. Împărțeau un suc la mall. ”Dacă intri acolo, faci sigur Ebola, două tipuri de cancer și o boală de piele.”  Vorbeau de toaleta din școala lor. ”Nu se poate intra acolo de miros,” spune un altul. ”Nu am avut niciodată hârtie igienică,” apare o concluzie. 

Mi-aduc aminte de fiu-meu care evită cât se poate toaleta din școală. E renovată, înțeleg, dar în mintea copilului s-a format, după ani, ideea că acesta este un loc de evitat. Deunăzi, doi părinți mi se plângeau că al lor nu se duce la toaleta școlii pentru că nu are niciodată hârtie igienică. Am scris pe Facebook și am cules mesaje. Nu numai hârtia igienică lipsește. Lipsește și apa și săpunul. Ca să nu spun de cazurile unde lipsește cu totul wc-ul. Nu ați uitat că în România, o copilă a murit căzută în haznaua din curtea școlii. 

Creștem noi generații cărora le intră în subconștient că toaleta publică din România este un loc rău, de evitat. De fapt, dacă mă gândesc, pe vremea lui Ceaușescu nu puteai să intri într-o toaletă publică. Mizeria se întindea pe jos, mirosul te alunga de la distanță. Cea din școală era un perete aproape căzut de la igrasie. Nu avea faianță, ci doar o singură chiuvetă. Ușile verzi erau mai mereu rupte.  Nu cred că am intrat o dată pe an în toaleta din școala gimnazială. Anii trecuți am predat la o facultate unde profesorii aveau o toaletă separată care avea ce-i trebuie. Nu erau admiși acolo studenții, însă. Un fel de instaurare a puterii prin condiții separate. Nu suntem oameni împreună, nu facem împreună! 

Suntem de zeci de ani o nație care nu reușește să rezolve o problemă simplă. Și nu e ca și cum acasă nu ne-am face curat. Problemele apar când lucrăm împreună. Nu știm să facem o comunitate, avem conducatori care nu inspiră sau nu rezolvă nimic. Și, în general, dacă au reușit să-și facă mica lor toaletă curățică și cu hârtie, restul lumii poate să-și vadă de drum.

Culmea, gândul ăsta se va duce mai departe și mai departe. Viitorii șefi vor vedea o realizare personală în a avea propria budă. Prea puțini se vor gândi la a face o toaletă curată comună. În România, puterea va fi exercitată pe mai departe și prin propriul tău colac cu acces la hârtie igienică. Restul, să se mai țină până acasă!

Un răspuns la “Țara fără hârtie igienică”

  1. Steluta spune:

    Suntem si tara fara toalete publice. Ca sa nu mai zic, ca nu exista posibilitatea sa te duci la un restaurant, daca ai nevoie, te ia si la bataie. Am vazut chiar si intr-o benzinarie, afis pus pe usa cu „interzis celor care nu sunt clientii benzinariei”. Groaznic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toaleta publica viena
toaleta publica viena

Abonare newsletter