Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Mici învățături de la Halep după încă o înfrângere

Este fix finalul meciului dintre Rybarikova și Vandeweghe pentru semifinalele de la Wimbledon. Americanca năvălește hotărât spre arbitra de scaun. ”Ai jucat vreodată tenis? Măcar ai idee despre ce vorbești? Ce tot vorbești tu aici? S-a auzit un strigăt de out chiar când am lovit mingea.”

Americanca mai are un pic și se suie ea la tabelă ca să fie repetat punctul. Arbitra îi explică ceva în voce joasă și e foarte clar că nu va schimba decizia. Întâmplător, Vandeweghe nu are dreptate, ”out”-ul a fost strigat după ce-a lovit mingea. Dar asta are mai puțină importanță.

Citește mai mult

halep wimbledon
halep wimbledon

Cum a ajuns Ilie Năstase celebru la porțile de la Wimbledon

Oficialii de la Wimbledon au confirmat cu subiect și predicat pentru Telegraph că Ilie Năstase nu va putea intra la meciuri nici dacă își cumpără bilet. O purtătoare de cuvânt a spus clar că ”personalul de pază știe cum arată domnul Năstase din fotografii și briefinguri anterioare.” Sunt convins că All England Club are tot felul de interziceri. Sharapova nu a avut voie să se califice, Lewis Hamilton a fost dat afară anii trecuți din lojă anii trecuți că nu a avut sacou. 

Dar nu am auzit niciodată de cineva vânat pe la porți. Iar această informație a fost servită jurnaliștilor cu asupră de măsură. Și acum stau și mă gândesc care ar fi motivele pentru care englezii au vrut să-l umilească pe Năstase, nu numai să-l excludă. Mai ales că este puțin probabil ca Ilie să fi ales să meargă la Londra.

Citește mai mult

ilie nastase
ilie nastase

Simona și stelele căzătoare

Doare rău. Trebuie să doară rău. Cine a pus piciorul vreodată pe teren și s-a înlănțuit cu un adversar, trebuie să știe cum e să pierzi și cum e să ai un anumit sentiment de neputință. Și noi știm doar a mia parte, căci nimeni dintre muritorii obișnuiți nu a jucat vreodată la nivelul Simonei. 

Și cum nu știm, să-l lăsăm pe Agassi să povestească, fix după o finală pierdută la Rolland Garros: ” Ecuadorul, (țara de origine a oponentului său) este singurul loc în care m-aș putea ascunde după rușinea pe care o simt acum. Stau cu capul plecat gândindu-mă ce-or să spună sutele de reporteri și editorialiști de primă pagină, ca să nu mai vorbim de colegii mei. Imaginea e totul, Agassi este nimic. Domnul Hot Lava este varză călită.”

Citește mai mult

Halep!

Două imagini după meciul tranchilizant de joi seara. Prima în care Pliskova servește tare spre exterior. Mingea iese mult în afară, iar Halep, ca Nadal pe vremuri, mărește terenul și o dă înapoi. Mingea e moale, aproape moartă. Pliskova se așează bine pe ambele picioare și dă cu dreapta in-out, iar mingea cade pe linie și sare mult în afară. 

Cumva, Halep e acolo. Nu știu cum a rămas acolo. Probabil nu a avut vreme să se întoarcă. O dă și pe asta înapoi. Iar Pliskova o catapultează de la înălțimea celor 1.86 metri exact în colțul opus. Nu. E imposibil să te duci după ea. N-are rost. Dar Halep ajunge, Aleargă, nu se oprește, aleargă, iar ultimul pas are ceva incredibil. E un șpagat, o dublare a unui pas ca și cum ar  face triplu-salt. Cumva o prinde. Pliskova e țintuită. Mingea e în cross, iar cehoiaca imobilă. 

Citește mai mult

Mici chinuri la meciurile lui Halep

Doamna mea se așează încetișor pe fotoliu. A robotit toată dimineața prin bucătărie. Are și un pahar de apă și se uită neatentă în telefon. Simultan, Simona Halep pierde singurul ghem de serviciu în meciul cu Carla Suarez Navarro. ”La naiba,” zic. ”Aoleu, joacă Halep. Plec.” Se ridică și dispare prin casă de unde nu mai revine decât la final. 

Nu este prima oară, mișcarea este studiată îndelung. Nu e meci la care să nu se întâmple ceva asemănător. Fie că vorbim de mine sau de ea. Pe unde te-a prins meciul pe acolo stai. Un fel de-a nu tulbura apele succesului. Așa că fiecare dintre noi a văzut câteva meciuri la bucătărie sau le-a ascultat ca la radio. 

Citește mai mult

Tags: ,
Tennis - French Open - Roland Garros, Paris, France - June 3, 2017   Romania's Simona Halep in action during her third round match against Russia's Daria Kasatkina   Reuters / Gonzalo Fuentes
French Open

Cum au umplut Voluntarii Cupa cu muștar și au golit-o de decență

Sâmbătă s-au jucat majoritatea finalelor de Cupă de prin Europa. Așa este sistemul de date al UEFA. Lucrurile au stat în felul următor. În Anglia s-au dus la meci 89 472 de persoane. Iar imaginile bucuriei au arătat în felul următor

arsenal chelsea 

Citește mai mult

cupa cu mici și mustar
cupa cu mici și mustar

Lăsați-l pe Hagi să se bucure de titlu!

Hagi este campion. Mi-ar fi plăcut să spun că este campion fără dubii, dar mi-e teamă că nu pot. Sunt măcar trei meciuri în care echipa lui Hagi a întâlnit adversari suspect de relaxați. Două cu Astra și unul cu Craiova. Și unul în care ai lui s-au împiedicat ca și cum vedeau atunci prima oară mingea. Cel în care Astra a mers spre finala Cupei. 

Multă lume trăiește cu impresia, pe bună dreptate, că Hagi a refăcut o cooperativă din vremurile de demult. Pentru că e Hagi, lumea așteaptă ca titlul să fie unul pur, strălucitor și de neatins.

Citește mai mult

7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre
7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre

Certuri cu Teo: cazul CSM București

Treaba e simplă. De ani de zile mă cert cu Teo Tiță pe problemele vitale ale omenirii: de la globalizare, la bere și la sport. Politică și societate până în măduva oaselor. Ne regăsim în credințe cam peste tot, deși îmi pare că el devine mai înțelegător-socialist de-a lungul anilor, iar eu mai liberal-corporatist. Drumurile care ajung însă la țintele propuse ne despart de cele mai multe ori.

Certurile noastre se întind pe zeci de minute și fac deliciul prietenilor noștri. Așa c-am hotărât să le scoatem în public ca să le facem de rușine. Sau pe noi, depinde ce o să credeți voi. Azi, cazul CSM. Teo crede cu tărie că sportul nu trebuie finanțat din bani publici. Eu sunt mai pe șpriț și cred că lucrurile sunt amestecate peste tot în lume. Iată:

Citește mai mult

manusi
manusi

Cât sport a făcut copilul tău ieri?

Până în clasa a V-a, copilul nostru a mers la înot, baschet și handbal. O dată sau de două ori pe săptămână. Și totdeauna ne-am făcut timp să-l ducem și să trăiască printre oameni care se mișcă, oameni care își folosesc trupul și care vor să se depășească. 

De când cu gimnaziul, toate lucrurile astea nu se mai întâmplă. Principalul motiv este că că ziua-i ruptă în două. Când înveți după-masa de abia ai timp să ajungi la școală, apoi să te întorci acasă. Într-un oraș mare și aglomerat lucrurile astea se complică și mai mult. Iar timpul rămas de abia ajunge pentru teme și opționale. 

Citește mai mult

shutterstock_331549688
shutterstock_331549688

Mici întâmplări cu o mare campioană

Seară de februarie, rece ca niciodată. Parcarea aglomerată a clubului Dinamo. Sute de mașini care se blochează una pe alta printre movilele de zăpadă, gheață pe jos. Bucureștiul nu are săli de sport și lumea s-a îngrămădit aici să vadă meciul de Liga Campionilor al CSM-ului.

E noapte bine, poate s-au făcut -7 sau -8 grade. Gerul taie, iar lumea stă cuminte la coada de la aparatul de taxare. Singurul din parcare. Cred că am vreo 80 de oameni în față. Merge greu, cu înjurături și cu umor românesc. Organizatorii au pus și autocarul danezelor să plătească taxa de parcare. Șoferul se roagă de cineva să-i dea drumul mai repede. 

Citește mai mult

oana-manea
oana-manea