Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Cât sport a făcut copilul tău ieri?

Până în clasa a V-a, copilul nostru a mers la înot, baschet și handbal. O dată sau de două ori pe săptămână. Și totdeauna ne-am făcut timp să-l ducem și să trăiască printre oameni care se mișcă, oameni care își folosesc trupul și care vor să se depășească. 

De când cu gimnaziul, toate lucrurile astea nu se mai întâmplă. Principalul motiv este că că ziua-i ruptă în două. Când înveți după-masa de abia ai timp să ajungi la școală, apoi să te întorci acasă. Într-un oraș mare și aglomerat lucrurile astea se complică și mai mult. Iar timpul rămas de abia ajunge pentru teme și opționale. 

Citește mai mult

shutterstock_331549688
shutterstock_331549688

Mici întâmplări cu o mare campioană

Seară de februarie, rece ca niciodată. Parcarea aglomerată a clubului Dinamo. Sute de mașini care se blochează una pe alta printre movilele de zăpadă, gheață pe jos. Bucureștiul nu are săli de sport și lumea s-a îngrămădit aici să vadă meciul de Liga Campionilor al CSM-ului.

E noapte bine, poate s-au făcut -7 sau -8 grade. Gerul taie, iar lumea stă cuminte la coada de la aparatul de taxare. Singurul din parcare. Cred că am vreo 80 de oameni în față. Merge greu, cu înjurături și cu umor românesc. Organizatorii au pus și autocarul danezelor să plătească taxa de parcare. Șoferul se roagă de cineva să-i dea drumul mai repede. 

Citește mai mult

oana-manea
oana-manea

Niște bani cheltuiți cu cap. Evident, nu la noi

Câtă vreme noi batem pasul pe loc pe aici, luptându-ne cu Soros care vrea să ne facă niște chestii rele, alții își văd de viață și mai ales de ce-ar putea face pentru oameni, mai bun și mai deștept. Poate știți că recent a avut loc Campionatul European de handbal feminin în Suedia.

Grupa României a fost la Helsinborg, un oraș de 132 de mii de locuitor din sudul țării. Orașul este cam de aceeași mărime cu Sibiul. Doar că are o sală de sport, cum nu avem noi două trei la un loc în toată țara. Prietenul meu Boți a fost acolo și-a filmat câteva cadre ca să înțelegem lumile care ne separă. Aveți mai jos imaginile. 

Citește mai mult

hborg_arena_f_gerlach_9886
hborg_arena_f_gerlach_9886

Să fii român nu e o calitate profesională

Hagi simte că le spune pe alea drepte la nervi. Când își dă drumul la gură le spune din suflet. Și cred că o grămadă de lume îi și dă dreptate. În definitiv, Hagi și-a căpătat dreptul să zică ce vrea el. Are succes în România și pentru România. Și muncește al naibii de mult. Față de cei care o ard pe aici știindu-le pe toate, Hagi chiar are ce pune pe masă.

Ieri, Hagi aproape c-a luat bătaie de la un cetățean de 20 de ani, de culoare, jucător la o echipă adversă. Și omul a explodat de furie. ”Au venit străinii în România care mă înjură. Și la ei și aici. M-au înjurat. Ei, străinii. Măcar de-ar fi străini valoroși. Nu să mă înjure…La mine acasă!”

Citește mai mult

1325171
1325171

Gerrard a fost mai mare ca Liverpool

Un semn neașteptat că îmbătrânești vine de pe terenul de fotbal. Vine atunci când eroii tinereții și copilăriei tale încep să se retragă. ”Să pună ghetele în cui”, cum plastic se spune și probabil nu se face vreodată. Primul semn a venit mișelește în 2013-2014 când au plecat deodată la cabine Nesta, Seedorf, Henry, Rivaldo, Juninho Pernambucano, Veron, Giggs, Puyol, Zanetti, Beckham, Scholes, Inzaghi, Shevcenko sau Owen.

Să nu mă înțelegeți greșit. Am mai văzut fotbaliști retrăgându-se. Dar cu ăștia am crescut deodată. Ceilalți erau deja bătrâni. Dar ei sunt colegii mei de generație. Pe Raul l-am prins în liceu. În al lui și al meu. Puștiul înșira goluri la Real, în vreme ce noi înșiram teze la matematică.

Citește mai mult

Mica poveste a unei fotografii care face istorie

O să las fotografia asta aici să mă pot întoarce la ea din când în când. Facebookul este volatil. Lucrurile bune și frumoase se pierd de cele mai multe ori printre valurile de răutăți pe care le spunem acolo. Așa că o las aici, ca pe un lucru bun, de preț. 

Fotografia este  de la meciul de handbal CSM București-Midjtylland, meci mare de Liga Campionilor. Și nici nu poate să fie altfel decât mare când aici joacă echipa campioană a Europei. Iar secvența asta, care are câteva minute bune, are o mică poveste.

Citește mai mult

poza-handba
poza-handba

Cioloș, rezolv-o și pe asta!

Dacian Cioloș are azi o întâlnire cu un grup de campioni olimpici și mondiali. Oameni care au făcut istoria sportului din România. Oameni care sunt admirați și iubiți în țara asta. Sunt printre cele mai bune modele, care au inspirat generații întregi.

Întâlnirea este parte electorală, parte pe bune. Adică se încearcă găsirea unor soluții pentru a scoate sportul românesc din gaura în care a căzut după Rio, locul 47 mondial, dacă nu mai jos. Spun că e și electorală pentru că acolo va fi presă, iar premierul și posibilul premier al PNL va face câteva fotografii cu campionii.

Citește mai mult

17-teren-domeasca-tm-1
17-teren-domeasca-tm-1

Dau trei pachete de câte trei bilete la meciul România-Polonia. Cu o condiție

Tata mă ducea de mic la meciuri. La Vaslui, duminica la ora 11,00, era tradiție. Înainte de ’89 se mergea la fotbal de gemea stadionul de lume. Acolo am auzit și expresia care extrage esența fotbalului românesc, amestec de pasiune, miștocăreală și ceva speranță că la un moment dat vom fi ceva mai deștepți. ”Dă-i cu bibliotecaaaaa”, striga din înaltul tribunei, la fiecare lovitură de cap, șeful galeriei, unul pe nume Dudău.

După ’90, când fotbalul s-a dus de râpă, duminica de la 11,00 se mergea la handbal. Vasluiul a avut o echipă de glorie la jumătatea deceniului, Moldosin,  iar tandemul pe care-l făcusem cu tata era nelipsit. ”Și băiatul meu joacă handbal”, se lăuda peste tot.

Citește mai mult

14914994_10208692537964889_1175508903_n-1
14914994_10208692537964889_1175508903_n-1

Steaua a ajuns o ”vacă” șchioapă

Mircea Lucescu ține mereu să spună o vorbă: ”valoarea ta ca antrenor este valoarea ultimului tău rezultat.” Cam cât de trist și nedrept ar suna, cam pe aici suntem. Cel puțin în cazul Stelei, asta devine o certitudine.

Echipa care zburdă în campionat este egala locului unu din liga a doua din Elveția. Nu e nicio îndoială că Elveția este acum o națiune fotbalistică mai puternică decât noi. Am văzut asta și la europene. Pentru că am avut norocul să trăim alături de o generație precum a lui Hagi, cumva ne închipuim că România mai reprezintă ceva în fotbal.

Citește mai mult

cow
cow

Gabi Balint: ”m-a aplaudat tot vestiarul când m-am întors de la cumpărături”

Gabi Balint este unul dintre idolii generației mele. Aveam exact vârsta potrivită pentru toate visele din lume când Gabi a marcat din penalty la Sevilla și ne-a făcut zei pentru totdeauna. A venit ieri la Prima Ediție de la Digi FM. Prima dată când ne-am văzut.

Recunosc că am avut emoții, pentru că nu-i puțin lucru să-ți vezi idolii în carne și oase. Mai ales la 9 dimineața. ” E al naibii de devreme, dar dacă ți-am promis că vin, vin.!” Ardeleanul din el nu se dezminte chit că a luat soarele Spaniei și verva Bucureștiului în 30 de ani.

Citește mai mult

balint
balint