Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Tudor, chiar nu contează cât de lung ai părul

Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”?  Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte. 

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde. 

Citește mai mult

tudor helgiu
tudor helgiu

Avem nevoie de o ”școală pentru părinți”

Știrea este aici. E foarte simplă. Un tată a bătut un profesor al copilului său de l-a băgat în spital. L-a provocat la o luptă corp la corp în fața școlii și i-a rupt umărul. Tot el a chemat salvarea și l-a însoțit la doctor. 

Profesorul nu este chiar un nevinovat. Nu i s-a întâmplat din senin. El este acuzat că i-a bătut pe copii repetat. Este acuzat de violență și comportament agresiv cu copiii. Împotriva sa au fost depuse mai multe plângeri atât la școală cât și la Inspectorat, dar nimeni nu a luat vreo măsură. Repet, nici măcar o anchetă, deși plângerile au existat. 

Citește mai mult

manusi
manusi

Un manual de religie care mi-a plăcut

Cu câteva zile în urmă mi-a picat în mână un manual de religie pentru elevii de 14-15 ani din Anglia. Copilul prietenilor mei are religia obligatorie pentru că învață la un colegiu care are o orientare creștină. Doar că asta nu înseamnă o confuzie cu un rit sau cu activitatea Bisericii. 

Manualul s-a dovedit o lectură pe gustul meu. Și dă dovadă de deschidere mișto. Îi ajută pe adolescenți să-și facă o idee și despre lumea din afara bulei. Îi provoacă, le pune întrebări, îi pune să dezbată. Iată câteva idei.

Citește mai mult

IMG_0751
IMG_0751

Dar cu matematica ce-ați avut?

Doi profesori m-au căutat, independent unul de altul, ca să-mi relateze o bizarerie birocratică generată de ordinul cu auxiliarele. La începutul săptămânii a plecat în toate școlile din țară adresa în care scrie negru pe alb că acestea sunt interzise.

Mai exact: ”până la adoptarea procedurilor legale privind acreditarea/autorizarea auxiliarelor școlare în unitățile de învățământ, este interzisă folosirea de auxiliare școlare neaprobate de Ministerul Educației Naționale. ”

Citește mai mult

gazeta matematica auxiliar
gazeta matematica auxiliar

Școala în care îți mor copiii cu zile

Școala 141 din Capitală putea să fie locul unei tragedii. Tavanul de pe un întreg hol a căzut. Numai Dumnezeu a făcut ca acolo să nu fie niciun copil. Numai Dumnezeu a făcut ca prăbușirea să aibă loc în perioada în care copiii nu sunt la școală, deși patru dintre ei se aflau în preajmă. 

Și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru această doză de noroc pentru că atunci când vine vorba de responsabilii de această situație, avem o doză sănătoasă de ghinion. Iată de ce.

Citește mai mult

scoala 141 1
scoala 141 1

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Citește mai mult

dor geta popescu
dor geta popescu

Firea face politică cu Balena Albastră, dar nici cu restul nu mi-e rușine

Începe să mă calce pe nervi modul în care am reușit să ne raportăm politic la povestea cu Balena Albastră. Și de o parte și de alta. Pentru că nu mai putem aborda un subiect delicat și important pentru o generație decât în zona adevărurilor alternative și a opiniilor.

Nimeni nu mai are timp să gândească și mai departe de propriile interese și de propriile like-uri. Așa că într-o lume plină de ”doar eu am dreptate”, trebuie să ne uităm la câteva lucruri cu atenție.

Citește mai mult

gabriela-firea
gabriela-firea

Cât sport a făcut copilul tău ieri?

Până în clasa a V-a, copilul nostru a mers la înot, baschet și handbal. O dată sau de două ori pe săptămână. Și totdeauna ne-am făcut timp să-l ducem și să trăiască printre oameni care se mișcă, oameni care își folosesc trupul și care vor să se depășească. 

De când cu gimnaziul, toate lucrurile astea nu se mai întâmplă. Principalul motiv este că că ziua-i ruptă în două. Când înveți după-masa de abia ai timp să ajungi la școală, apoi să te întorci acasă. Într-un oraș mare și aglomerat lucrurile astea se complică și mai mult. Iar timpul rămas de abia ajunge pentru teme și opționale. 

Citește mai mult

shutterstock_331549688
shutterstock_331549688

Denunțul Annei dintr-a șaptea

Pe Anna Andronache o știți. Este Anna dintr-a VII-a de la Coresi, din Târgoviște,  care a pus la îndoială întreg sistemul de învățământ românesc. Anna are curaj, are determinare, are părinți care o susțin și, mai ales, nu tace. 

Anna și-a făcut profesoara de matematică ipocrită și dominantă și-a înregistrat profesorii care nu respectă elevii și a pus la îndoială modul în care școala înțelege să rezolve aceste probleme. Dar are dreptate?

Citește mai mult

copil scrie de mana
copil scrie de mana

Dacă Ceaușescu făcea tâmpenii, nu e musai să le repetăm

Singura mare vacanță neprogramată pe care mi-o amintesc bine din anii copilăriei a fost cea de după revoluție, când ne-au dat vreo trei săptămâni să se mai liniștească apele. Altfel, Ceaușescu ne-a trimis la școală și pe frig și pe cald. Au fost câțiva ani în care s-a stat cu paltonul în clasă și cu mănuși pe mână.

Iar până la școală trebuia să mergi prin niște nămeți cam cât o mogâldeață de om. Nu-i bai că și în case era cam tot ca afară. Cred că 1985 sau 1986 a fost o iarnă în care ai mei m-au pus să dorm împreună cu ei. Nu realizam deloc că motivul real era că nu aveam căldură deloc.

Citește mai mult