guvern

Să nu vă mai întrebați de ce nu vine lumea la vot

Propunerea de premier a președintelui Iohannis este validă doar într-o singură ipoteză. Atâta vreme cât domnia sa împinge de la spate PNL să-l accepte pe Cioloș, așa cum a făcut cu Cîțu. Dacă zilele acestea vine cu un mesaj în care să spună că, în această situație, PNL este dator să sprijine un astfel de guvern, atunci cu adevărat este responsabil.

Sentimentul multora este că domnul Iohannis a făcut mișcarea ca parte a unui plan politic care să-l readucă în situația de a-l nominaliza din nou pe domnul Cîțu. Și este greu să treci de senzația asta câtă vreme se adună elemente în favoarea ei. Adică, retragerea propunerii de la PNL, declarațiile de imediat după nominalizare ale liderilor partidului, dar și mai vechile linii de luptă împotriva USR.

Din perspectiva artei politicii, mișcarea este foarte bună. Îi dă credibilitate lui Klaus Iohannis, îl aduce în situația de a decide, dar îl și lovește pe Dacian Cioloș în cazul unui eșec.

Numai că nu asta așteaptă acum publicul de la această coaliție. Arta politicii nu rezolvă cu nimic problemele pe care le avem în față. Ori, făcând o astfel de propunere ca parte a unui plan și mizând pe un eșec, domnul Iohannis renunță la mandatul public pe care îl are. El renunță la responsabilitate.

Președintele este pus acolo să rezolve situații publice imposibile, ca un garant al echilibrului, dar și ca principal răspuns la ce ni se întâmplă. Un președinte poate juca jocuri politice, dar în câteva limite care țin de interesul public. Și care duc la un rezultat mai bun decât cel avut.

Ce speră acum, domnul președinte? Că va găsi un mai bine după ce Cioloș pică? Menirea lui era să găsaescă cea mai bună variantă ca lucrurile să funcționeze azi. Or, varianta lui este șubredă și avea altele la îndemână.

Ce s-a întâmplat aici este o inversare a valorilor publice așteptate de la oamenii politici.

Acesta este rezultatul traiului în bulă și a raportării exclusiv la mediul politic, la sfătuitori sau la paginile de Facebook pe care le urmăresc. Și o incapacitate de a înțelege că dincolo de mediul obișnuit, oamenii așteaptă răspunsuri viabile, nu nume încolo și încoace.

În această criză, domnul Iohannis a început acționând fără noimă, a continuat fără șanse și a sfârșit prin a fi fără speranțe.

Desprinderea politicienilor de problemele reale, dar și de modul onest de a rezolva probleme, primește aici o lovitură definitivă. Este o prăbușire zgomotoasă a unui ultim câmpei de credibilitate. Să nu vă întrebați, când o fi cazul, de ce ce nu mai vine lumea la vot. Pentru că mandatul nu e pentru jocuri politice.

Desigur, mai există o șansă. Ca pentru moment, Iohannis și PNL să accepte că Cioloș e o soluție și să-i dea o șansă reală.

Președintele Iohannis mai are de făcut un lucru după desemnarea lui Cioloș

Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.

Cum se va sfârși această criză politică

Actuala criză guvernamentală are două feluri în care se poate sfârși. Culmea că ambele țin de același personaj și soarta sa politică. Așadar, ce se va întâmpla după decizia CCR și congresele din PNL și USRPLUS?

Scenariul 1

Luăm în calcul că Florin Cîțu va ajunge președintele PNL pentru că, oricât de mulți ar scrâșni pe acolo, decizia este luată. Cred că moțiunea va fi dezbătută. Nu iau în calcul că se vor găsi argumente pentru împiedicarea unui mecanism democratic.

Dacă PSD nu este disciplinat cu totul, atunci guvernul va pica. V-am povestit într-o postare mai veche că PSD este în buzunarul președintelui. Și asta este varianta simplă, la care toată lumea va sufla ușurată. Domnul Cîțu va merge la Senat și se eliberează funcția de premier. Sunt șanse pentru o nouă coaliție de dreapta. USRPLUS nu va mai primi la fel de mult, dar va fi acolo.

Scenariul 2

Moțiunea nu trece și guvernul Cîțu rămâne să guverneze minoritar. Concesiile pe care va trebui să le fac mereu îl vor șubrezi. Urmează o iarnă în care PNL va avea de suferit din cauza prețurilor. Ca să nu plece de la putere, Florin Cîțu va trebui să facă tot felul de compromisuri care-l vor face să se îndepărteze de neo-liberalul radical din trecut.

Următorul an de guvernare va duce la erodarea masivă a PNL încât partidul va protesta. Mai ales că premierul nu e din sămânța lor. Inevitabil o să ajungem la același moment cu plecarea la președinția Senatului. Ce urmează atunci, ce fel de alianță, nu știu să vă mai spun.

De ce este atât de important Florin Cîțu?

De ce nu renunță la el Klaus Iohannis? O dată pentru că nu dau semne de slăbiciune când ești în culmea puterii. Ai atât de multe arme la îndemână încât îți este ușor să manevrezi și să câștigi bătălia, chiar dacă durează mai mult. Important este să arăți că nu sângerezi. Dar și pentru că domnul Cîțu are mai multă stofă de economist decât alți membrii ai partidului.

A doua ipoteză este una vehiculată în mediile politice. V-o spun pentru că ea prinde contur, dar eu nu cred cu totul în ea.

Din ce în ce mai mulți politicieni de top din România spun că președintele nu se va retrage la pensie, după acest mandat. El explorează zona europeană, dar în cazul unui insucces, are deschisă competiția din România. Aici, domnul Cîțu este un adversar mai ușor decât domnul Orban la șefia partidului. De asta este important ca cel mai vechi om al partidului să plece acum nu mai târziu. Am auzit acest lucru repetat în ultimele săptămâni. Și o să mai auziți și voi.

Eu aș pune totuși un bemol. Nu-mi pare stilul președintelui să se întoarcă înapoi ca să ajungă la un nivel mai mic. E o ipoteză, poate o construcție menită să-i întărească puterea azi, dar pe mine nu mă convinge întrutotul. Are însă un parfum de credibilitate dacă te uiți la bătălia care se dă pentru Florin Cîțu. Nu arunci în aer o țară doar pentru el.

Foto: Inquam Photos

Peste șapte ani o să avem o țară ca o floare

Am văzut planul de relansare economică al guvernului și, dacă totul merge bine, în șapte ani o să avem o țară ca o floare. Important este însă să găsim și banii și administrația care să împlinească toate promisiunile, care nu sunt mult diferite de toate campaniile electorale trecute. 

Există două componente ale acestui plan de relansare. Una este realistă și pe termen scurt. A doua este pe alocuri utopică și probabil ne va mai lua o generație ca s-o vedem în realitate. Ambele părți au, însă, un puternic iz electoral. 

Prima parte este o promisiune pe care PNL o va îndeplini, probabil,  indiferent de costuri. Guvernul a pus la punct o schemă de împrumuturi rapide pentru companii, fie că sunt IMM-uri, fie că sunt companii mai mari.

Exemplele sunt foarte multe și aceste granturi, cum se numesc, merg de la 2000 de euro până la șase milioane  de euro. Banii pot fi folosiți începând de la plata facturilor și a chiriilor, dar și repornirea tehnologică a unor utilaje, până la retehnologizarea unor companii. Pe scurt: ai fost afectat într-un mod e COVID, statul îți dă bani să mergi mai departe.

Sunt alocați bani și pentru investiții, dar și pentru start-up-uri inovative. La fel este susținută angajarea unor lucrători noi.

Statul promite să dea jumătate de salariu, dar nu mai mult de 2500 de lei dacă angajezi tineri, persoane de peste 50 de ani sau români care au revenit din străinătate.

Sunt bani și pentru relocarea unor companii în România sau dacă vrei să faci agricultură. Aici banii se dau de la irigații până la dotarea unei ferme. Și, da, statul îți garantează diverse împrumuturi la bancă, mai ales dacă ai nevoie de lichidități cu care să-ți duci activitatea obișnuită. 

Există și o componentă masivă de protecție socială. Asta înseamnă șomaj tehnic plătit pe mai departe, de asemenea plata muncii flexibile. Vorbim până și de diverse vouchere care se vor da unor bătrâni pentru mese calde sau rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte acordate unor copii nevoiași. 

Ce v-am povestit eu aici costă cam 30 de miliarde de euro. O parte din bani vin de la buget, o parte sunt bani europeni, din mai multe programe aprobate sau în curs de aprobare și o parte vin din împrumuturi. Aș pune mâna în foc că PNL va face tot posibilul ca acești bani să intre în economie, iar unii să ajungă chiar înainte de campania electorală. 

Programul are și o parte de finanțare, relansare și reconstruire a României. Știți voi, cum spunem noi mereu aici: stradă școală și spital.

Partea asta ar dura până în 2027 și ar presupune 3000 de kilometri de autostradă și drumuri expres, 3000 de kilometri de cale ferată, 3 spitale regionale, investiții pentru transformarea digitală a administrației și chiar mai multe linii de metrou. Să vă mai spun că trebuie reconstruite sau renovate 2488 de școli sau că se aduc apă și gaz la țară? Dar că se vor construi și drumuri de care azi ne este rușine? 

La cum s-a descurcat administrația din România, partea această din urmă este aproape utopică. Nu neapărat ca finanțare pentru că Europa promite și ea o parte din cele 77 de miliarde de euro necesare. Dar mă îndoiesc de capacitatea noastră administrativă de a realiza așa un plan măreț și nicidecum în șapte ani.  Nu e ca și cum politicienii și funcționarii din clientela lor s-au trezit odată cu această criză și au hotărât că așa nu se mai poate.

Deocamdată România asta europeană e un plan pe hârtie, e și foarte costisitoare, nu avem nici toți banii și pare foarte-foarte departe. Trebuie să recunoașteți însă că promisiunile fac toți banii   

Silit să aleagă între restricții și voturi, Guvernul cumpără timp

O serie de întâlniri la nivel guvernamental s-au terminat cu cu o amânare de două zile pentru luarea unei decizii în privința măsurilor de relaxare. Rezultatul este erodarea încrederii populației și așa sătulă de restricții

Guvernul dă de băut la tot satul. Începe cu pensiile

Lucrurile au devenit destul de clare în ultimele ore. Presat electoral, guvernul va mări pensiile la 1 septembrie, cel mai probabil cu 10 la sută. Este obligat, însă, să mărească și alocațiile și să finanțeze și companiile lovite de criză. Cu toate astea la un loc, semnele unei crize bugetare se adâncesc. 

România și-a asigurat supraviețuirea economică pentru câteva luni. Agenția Standard & Poor’s a aprobat  la sfârșitul săptămânii trecute ca ratingul de țară să nu mai coboare și să nu ajungă la categoria gunoi. Asta ar fi împiedicat finanțarea datoriilor publice uriașe pe care le are România. Probabil că guvernul le-a explicat americanilor pe îndelete că nu va mări pensiile cu 40 la sută. Acesta era punctul cheie în discuții. Același avertisment îl are România și din partea Comisiei Europene care atrage atenția că este imposibil să mărești într-un fel pensiile. 

Totuși, guvernul o va face indiferent de consecințe. Pentru că PNL nu-și permite să piardă alegerile, va pune finanțele statului în cel mai greu moment din 2009 încoace. Semnalele sunt clare. Președintele a spus că părinții noștri nu trebuie să fie singurii care suferă în criză. Ludovic Orban a anunțat că o mărire se va face, iar Florin Cîțu a pronunțat și suma, în jur de 10 la sută. Că atât se poate. 

Realitatea este că nu se poate nici atât. Ne arată un calcul simplu. Ministrul de Finanțe refuză să dubleze alocațiile, lucru care ar costa 6 miliarde de lei. Dar poate mări pensiile cu 10 la sută, lucru care costă peste 10  miliarde de lei. Copiii nu votează, așa că, în logica politică, este mai important ca pensionarii să primească ceva. 

România nu-și permite niciuna dintre aceste măriri. Nici la pensii, nici la alocații. Deficitul bugetar va ajunge probabil la 7 la sută din PIB. Dar nu e singura dovadă. Ar trebui să ne analizăm  gesturile mai puțin văzute ale guvernului. De exemplu, programul de relansare al economie, care întârzie. Adică banii pe care statul îi va băga direct în companii. Cel mai probabil că acești bani nu există și trebuie luați din altă parte. 

În premieră, la sfârșitul săptămânii, guvernul a scos 500 de milioane de euro, bani europeni, dintr-un program de refacere a infrastructurii și i-a îndreptat către un program de ajutoare de stat. Adică a luat banii de la investițiile în drumuri și cale ferată și i-a pus în schema de împrumuturi care nu se restituie, prin care companiile mici și mijlocii își plătesc angajații. 

Cu ocazia asta, Guvernul este primul care încalcă propunerea sa de a ieși din criză cu ajutorul investițiilor publice. De fapt, este din ce în ce mai clar că drumul ales de guvernarea PNL este de a menține actuala stare de lucruri și a răspunde unor comenzi electorale. Asta înseamnă pensii un pic mărite, fără restructurări în sectorul bugetar, plăți directe către companii. Investițiile pot aștepta până după alegeri, pentru că oricum nimeni nu poate trage la răspundere guvernul că nu le-a făcut în situație de criză.

Tehnic, PNL răspunde astfel spirala populistă începută de PSD și care direcționează toate resursele statului către salarii și pensii. Doar că politica asta va fi falimentară pe termen lung. În ultima lună consumul a scăzut cu 20 la sută, numărul șomerilor a trecut de jumătate de milion și, cel puțin În București, se înmulțesc semnele cu afișe de închiriat sau de vânzare a unor spații comerciale închise. O criză de moment sau doar începutul ei? Nu știm. Poate că PNL ar trebui însă să ducă bani acolo unde contează: în investiții. De restul se ocupă societatea. 

Photo by Pixabay from Pexels

 

Nu vă opriți la „recomandare” sau „obligatoriu.” Problema este cu cei care ne conduc

La finalul conferinței de presă de sâmbătă seara, Raed Arafat a mai avut de spus câteva cuvinte. Cred că ele reprezintă cel mai bine ce s-a întâmplat între oficialitățile române. 

“Azi cu toții am observat că un pic populația s-a relaxat, au fost la picnic, la drumeții. A fost nevoie să emitem și mesaj prin ro-alert. Rugămintea noastră către toți, chiar dacă recomandăm unele măsuri în timpul zilei, considerați-le ca fiind obligatorii. Comportați-vă responsabil, evitați plecările din casă dacă nu sunt necesare, respectați indicațiile autorităților.”

Obligatoriu este termenul cheie în acest comentariu strecurat pe sub ușă de către domnul Arafat. Dar de ce se întâmplă asta? Trebuie să știți mai întâi cum ia decizii grupul de criză constituit la Ministerul de Interne. El culege date și informații despre situația din toată țara și apoi ia hotărârile cunoscute sub denumirea de ordonanțe militare. 

Toate aceste decizii sunt unele politice și, de obicei, ele trec și prin gândirea a câteva persoane: ministrul Vela, premierul Orban, ministrul Câțu, dar și președintele Iohannis. Fiecare își conturează un punct de vedere pe baza datelor pe. care le are, dar și a chestiunilor viitoare care țin de politică. Pentru că aici are o mare încărcătură și ce se va întâmpla în săptămânile următoare cu guvernul, partidul de la guvernare. Sunt atât de multe necunoscute în privința asta, dar o singură certitudine. Nimeni nu vrea să-și frângă gâtul în această criză. Iar ghinionul PNL este că în cel mai bun moment al său are de înfruntat cea mai grea criză din ultimul secol.

În fiecare zi, acest grup de politicieni primește informații și propuneri de la diverse ministere. Toate datele mele arată că vineri la prima oră a dimineții, Ministerul Sănătății a propus grupului închiderea României ca în Italia. Adică interzicerea circulației, cu excepția locurilor de muncă, farmaciilor și a alimentarelor. De asta a și circulat acel document pe care statul a trebuit să și-l asume ca o gândire viitoare. Cineva i-a dat drumul ca să pună o presiune suplimentară asupra politicienilor sau să testeze care vor fi reacțiile sociale. 

Propunerea a fost analizată și respinsă din mai multe rațiuni. Este profund nepopulară în rândul unei părți a populației, nu există resurse pentru gestionarea ei, iar dacă iese prost și nu poate fi aplicată duce la prăbușirea masivă a încrederii în stat. Mai mult, este văzută ca ultimă resursă de apărare în fața pandemiei. În plus, oficial, cu actuala rată de testare și cu numărul de morți existenți, politicienii nu văd motivul pentru care ar face asta.

De asemenea, mai este și rațiunea economică. Și așa economia României a rezistat doar o săptămână. Dacă o oprim de tot, prăbușirea va afecta pe toată lumea. Și aici este durerea cea mai mare a PNL. De asta, în acest moment, bâjbâie pe lângă decizii, dau recomandări și nu constituie obligații. 

Mai pe scurt, se îmbată cu apă rece. Situația este la un pas de dezastru. Elementul de calcul politic ar trebui să lipsească cu desăvârșire. Câtă vreme vorbim de recomandări, situația nu se va schimba. Și așa nu respectăm regulile, iar tot ce ni se recomandă acum este o invitație la negociere. O mare parte din populație se supune, dar un segment important deja creează necazuri.

Zilnic primim semnale că mari mase de oameni se adună afară, se merge la magazine în aglomerații uriașe, iar o parte dintre preoți acționează ca un factor de răspândire a bolii. Tot ce ne mai trebuie acum este slăbiciunea unor politicieni. Pe lângă cei de la guvern, luați cazul Firea care și-a delegat atribuțiile.

Să nu ne mințim, clasa noastră politică nu a devenit mai bună și mai responsabilă în ultimele zile. Suntem conduși în cea mai mare criză modernă a umanității de aceiași oameni care au subțiat statul și l-au căpușat până a putrezit. Oamenii care ieri făceau toate combinațiile și-și aduceau toate neamurile în fruntea noastră s-au trezit că vine un val nemainîntâlnit spre ei. Sunt nepregătiți, divizați și fricoși. Și mai grav decât atât este că nu au un lider real între ei. 

Singura șansă a rezolvării acestei situații e în mâna oamenilor care știu medicină. Și care nu sunt interesați de politică. Ei știu ce-au de făcut, ce măsuri să ia, unde să taie și unde să interzică. Ghinionul nostru este c-am nimerit pe mâna unor politicieni homeopați. 

Dacă avea o pilă, ursul murea mai ușor

Pentru noi, cei care ne uităm la televizor, este aproape de neînțeles cum un urs rănit a stat pe un drum național aproape o zi întreagă, fără ca să fie ajutat. Fără să-i fie curmată suferința. De fapt, am avut ocazia să asistăm la o lecție de birocrație în direct. Scuzați-mi comparația, dar a semănat cu cazul Caracal. Și acolo statul a stat și s-a uitat la victimă cu orele în șir. Fără să ia o decizie sau fiindu-i frică de o decizie. 

Aici lucrurile sunt relativ simple. Statul român are o Hotărâre de Guvern, 323 din 31 martie 2010, care se referă exact la capturile și uciderile accidentale. O să fiți impresionați că de un astfel de caz de ucidere accidentală se ocupă nu mai puțin de șapte instituții. 

Aplicarea măsurilor de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale speciilor prevăzute la art. 1 este asigurată, după caz, de:

a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

b) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

c) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;

d) agenţiile judeţene şi regionale pentru protecţia mediului;

e) comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu;

f) autorităţile administraţiei publice locale;

g) centrele de reabilitare/îngrijire.

Toate astea au și un Comitet Național și un sistem de raportare de jos în sus a unor astfel de situații. Hotărârea stabilește și faptul că fiecare instituție de aici are un om de contact care se ocupă de treaba asta. Și apoi emit niște hârtii și fac diverse tipuri de birocrație. Ne interesează în mod deosebit articolul 15

(1) …(2) Comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu sesizate în conformitate cu prevederile alin. (1) iau măsuri imediate pentru preluarea şi plasarea provizorie în custodie în cadrul centrelor de reabilitare/îngrijire a exemplarelor de faună sălbatică capturate accidental, bolnave, rănite sau aflate într-un stadiu timpuriu de dezvoltare, până la atingerea stării fiziologice normale care să le permită reintroducerea în habitatele naturale de origine.(3) Comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale sesizate în conformitate cu prevederile alin. (1), iau măsuri imediate pentru ecarisare şi pentru transferul în acest scop al cadavrelor exemplarelor de faună sălbatică ucise accidental, după completarea declaraţiei privind capturarea/uciderea accidentală a unei specii de păsări sau a unei specii strict protejate prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, majoritatea instituțiilor enumerate, inclusiv pădurarul locului, au obligația de a sesiza pe linie ierarhică un astfel de caz. Tehnic, în decurs de zeci de minute un astfel de caz este aflat direct de Ministerul Mediului, de Agenția pentru Mediu, de șefii cei mari ai Gărzii de Mediu și de prefect. Repet, fiecare instituție are un om de contact în domeniu. Garda de Mediu trebuia să ia toate deciziile, prefectul să supervizeze ce face și să administreze circulația și paza, iar Ministerul Mediului să dea aviz de ucidere, dacă e cazul. Așa s-ar înțelege prima dată. Nu știm cine a greșit, dar autoritățile locale o dau pe centru. Iată ce spune șeful CJ pentru ziarharghita.ro

Îi mulțumesc și pe această cale domnului ministru Costel Alexe, pentru operativitate, dar totuși cred că situația nu este normală. Acest caz arată foarte clar că sistemul centralizat impus nu servește deloc rezolvarea urgență și decentă a unor asemenea situații. Un urs rănit este periculos, iar în caz de pericol, nu este normal să așteptăm avizul din București, trebuie să avem dreptul să luăm decizia și să intervenim la nivel local. Ne asumăm responsabilitatea necesară descentrălizării în asemenea situații. Dar aici nu vorbim doar de pericolul reprezentat de ursul rănit, ci putem spune că ursul lovit practic a fost torturat o jumătate de zi, ceea ce iarăși nu este normal, deci solicităm autorităților centrale o descentralizare urgentă – a declarat Borboly Csaba 

În replică ministrul de interne l-a dat afară pe prefect, care ar fi răspuns de coordonare la fața locului. Bonus, ministrul spune că în astfel de situații, nu mai e nevoie de avizul de recoltare și o dă înapoi la locale. 

Din păcate suntem într-o situaţie regretabilă şi trebuie să recunoaştem, cu adevărat tristă. Această situaţie se încadrează în prevederile unei hotărâri de Guvern din 2010, 323, pe răniri, capturi şi ucideri accidentale, iar aici legislaţia este foarte clară. Atribuţia de intervenţie trebuia să fie a Jandarmeriei şi a medicilor veterinari arondaţi DSV. Pe această situaţie, noi, Ministerul Mediului nu ar fi trebuit să dăm ordinul de recoltare. Şi cu toate acestea, am sunat la Minister, am trimis directorii astăzi în Ministerul Mediului să putem rezolva această problemă regretabilă. E inuman, vă spun sincer, să laşi un animal să agonizeze atât timp cât nimic în lege nu te-a împiedicat să intervii” 

Ce concluzie tragi de aici? Că, în România, de la periferie spre centru, administrația nu știe ce legi are la dispoziție, cum le poate aplica și că nimeni nu-și asumă nicio decizie. Toată lumea pare paralizată de o frică ieșită din comun. Nimeni nu vrea să greșească, toată lumea așteaptă să se acopere de hârtii. Fie că este om sau animal, nimeni nu știe cum e mai bine să facă și totul pare o interpretare în comun și cât mai placidă a legilor. Nu are importanță cine moare, important este cine nu răspunde. Iar oamenii aceștia, vreme de 24 de ore, și-au pasat responsabilitățile și au fugit de răspundere. 

Cauza? O știți la fel de bine ca și mine. După ani buni de politizare, pilăraie și tăieri ale colțurilor, oamenii nu mai sunt capabil să ia decizii corecte sau să analizeze clar ce li se întâmplă. Statul e doar o formă care trebuie să încaseze salarii și care se autogenerează în ideea de a pune obstacole oamenilor. Acoperirea cu hârtii, apetența spre șpagă, încetineala și superioritatea față de restul lumii sunt atributele acestuia. Un prost fudul și îmbuibat care dă cu fundul de pământ la orice situație care nu presupune mutatul unei hârtii. 

Foto: ziarharghita.ro

La plecarea Vioricăi

Doamna Dăncilă și-a încheiat rotund mandatul. Adică a rostit o prostie solemnă, precum una dintre zecile spuse în cei aproape doi ani de mandat. Domnia sa a avut o șansă istorică pe care a transformat-o într-o prostie monumentală. Azi a încheiat spunând “Și eu cred că sunt singura care am dat dovadă că lupt, într-adevăr, cu candidatul Iohannis, nu lupt împotriva unui om, lupt împotriva unei țări în care să se regăsească toți românii.”

Adăugați lângă celebrul he-he, cunoscutul “orice om îi este teamă de o plângere penală” sau ”reducem democrația”. Puneți alături încurcăturile geografice, cele diplomatice sau altele de protocol. Luați cuvintele dezabilități, premordiale, președenție, menegement și le puneți laolaltă. Axați-vă pe prevenție și puneți în funcție o stație de pompare. Și o să aveți doar o mică imagine despre ce ne-a lovit.

Ocuparea funcției de premier de către doamna Dăncilă este probabil momentul cel mai de jos al democrației noastre din ultimii 30 de ani. Ajunsă în funcție doar ca urmare a servilismului, sprijinită pentru cumințenie și nu pentru merite, ea a reprezentat victoria incompetenței și a mediocrității asupra istoriei noastre. Ea a fost răzbunarea repetentului clasei și victoria unui sistem în care oamenii decenți și profesioniști au fost îndepărtați de politică. 

Doamna Dăncilă a fost victoria pilelor, amantelor, numirilor politice, fonfilor și agramaților, nesocotiților și tonților care s-au văzut reprezentanți de ceva și cineva. Aduși la putere doar ca să fie pilotați de o forță din umbră, aceștia au crezut că și reprezintă ceva cu adevărat. Singura măsură luată a fost să plătească cu sume uriașe sistemul pe care și l-au construit și pe cei dependenți de ei. Toată forța lor i-a luat în răspăr pe românii cinstiți și buni, care își duc traiul fără a beneficia de proptele. 

Din păcate, domnia sa nu va lua în obscuritatea în care se întoarce și pe restul acoliților degrabă pupători de mâini. Ei vor rămâne o perioadă pentru a mai intoxica aerul prin politizare excesivă. De aceea singura speranță pe care o am este ca, în lunile următoare, să văd umbre de normalitate în ochii și vorbirea noilor puternici. Și mai vreau ca numeroșii incompetenți pe care PSD i-a adus la putere să mai stea și cu capul jos. Să-și vadă lungul nasului.

 

Orice pilă îi este teamă

 

Tinel Gheorghe (PNL): Nu ne putem bate joc de banii publici, așa cum a făcut PSD. De aceea, reducem numărul de ministere.

Daniel BreazAdică, dați oameni afară! De ce dați oameni afară?

Tinel GheorgheNu dăm afară oameni care-și fac treaba, dar ați umplut ministerele, instituțiile cu pile, amante, cunoștințe, rude… Tot felul de politruci pe care-i plătim degeaba, pentru că ei nu știu să facă nimic. Da, clientela PSD nu mai are ce căuta în ministere!

Daniel BreazDeci, dați oameni afară.

Tinel GheorgheDa, dăm afară pilele și amantele voastre, ale PSD-iștilor!

Daniel Breaz: Dar și ei sunt oameni.

 

Discuția aceasta de la Antena 3 trebuie marcată pe vecie în societatea din România. Nu numai datorită celor doi domni, ambii exemple ale meritocrației în politica din Dâmbovița, dar și datorită mesajului transmis.

Întâi de toate trebuie să știți că domnul Breaz este cel care ”a preluat ștacheta președinției europene”, a considerat Holocaustul un moment delicat, a băgat cimitirul de la Săpânța în patrimoniul UNESCO și ne-a anunțat că ”Eminescu este cel mai mare poet care l-a dat România

Ani de zile, pilăraia a fost de neatins în România. Și este de neatins. Ba, mai mult, în ultimii ani a devenit politică de stat. Tonul a fost dat de Liviu Dragnea, nu ați uitat, care a trimis două angajate de la stat la partid. De fapt acesta era modelul. Folosirea la maximum a resurselor publice în folos particular. 

Nu ați uitat că în timpul acestei guvernări au fost eliminate conflictele de interese care urmăreau exact acest lucru, ca neamurile să nu lucreze în același loc cu decidenții politici. Tot acum ANI a fost spulberată, astfel încât agenția a devenit o formă fără fond. În același timp, toate fiicele și fiii au fost angajați la stat. Niciunul dintre copiii de șefi de PSD nu a dorit să-și măsoare competența la privat. Poate fiul domnului Dragnea, dar afacerea lui viza chiar relația cu statul.

Așadar, fiul Vioricăi Dăncilă este la Curtea de Conturi, fiica lui Petre Daea este la Ministerul Agriculturii, fiul lui Adrian Năstase este consilier la vicepremierul Fifor, fiica lui Florin Iordache la BNR, fiul lui Gabriel Oprea și el la agricultură, fiica lui Paul Stănescu, consilier la ANCOM, fiul lui Buzatu este secretar de stat, fata lui Țuțuianu este la PMB. Și nu uitați de familia Cosma din Parlament. Ca ea să ajungă unde trebuie și-au dat demisia doi oameni de pe listă. Înțelegem că acum pleacă la un consulat în Grecia, într-o vacanță eternă. 

Nu vi se pare simptomatic că toți acești oameni lucrează la stat? Și că statul nu livrează mai nimic din ce ar trebui să facă? La nivel mai mare sau mai mic, situația se repetă. Dacă toți șefii mari își pun odraslele în funcții, de ce nu ar face-o și șefii mici? Dar aceștia sunt doar membrii de familie. Luați în calcul tot ce înseamnă pilă politică, oameni de partid, amante sau alții care au lins clanțele unde trebuie. Așa o să înțelegeți cel mai bine deși nu reușim nimic. Pentru că sunt impotenți. Angajând doar cu acest criteriu este clar că mergem la vale. Și la fel de clar este de ce au crescut salariile. Asta face orice părinte pentru copii. 

Nu vorbesc de rușine aici. Pentru că ea a lipsit cu desăvârșire în acești ani. Ba, a fost demontată pas cu pas. Mesajul aproape c-a fost așa: ”Nu vă fie frică români să furați să mințiți, să mituți să puneți pile. Toată lumea fură, toată lumea minte, toată lumea are ceva de ascuns.” Și dacă niciuna nu se potrivea, a venit Nicolicea cu argumentul suprem: ”Dacă alegi o rudă genială, care a luat premiul Nobel, în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident ca nu e niciun conflict de interese.” De unde deduci că aceste numiri nu numai că sunt justificate, dar sunt chiar onorante pentru noi, ei fiind cei mai deștepți români.

În fine, domnul Breaz a adus argumentul emoțional suprem, ăla de câine spășit care se asigură că nu ia bătaie. Se gudură pe lângă tine și-ți linge din palmă, după ce te-a mușcat și și-a luat o jordie pe spate. ”Sunt și ei oameni.” Ce o să faci? O să-i dai afară? Nu, pentru că e destul de greu. Dar lăsați-ne măcar să ridicăm un pic ștacheta, domnule fost ministru. Că pleacă ei singuri. 

 

 

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!