Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Niște meseriași care trebuie evitați

LATER-EDIT: M-a sunat patronul companiei. S-a dovedit că nu am stat de vorbă cu el aseară, ci cu unul dintre angajați, care răspundea pe un telefon direcționat. Patronul este în concediu în Grecia. Și-a cerut scuze. Multe și sincere. ”Lucrez chiar eu. Eu fac reparații. Am zis că pot să am încredere într-un concediu de o săptămână. Știu ce înseamnă firma asta, știu ce e munca asta și nu vreau să-mi bat joc de ea.”

Robert se numește patronul companiei. Îmi va trimite banii înapoi, deși i-am explicat că nu este o chestiune de bani, ci de înțelegere între oameni și de respect față de firmă și muncă. Îl cred pentru că mi-a spus că este în afacerea asta de vreme îndelungată. Și c-a investit în ea. Sincer să vă spun, este reacția cea mai corectă cu putință și care ar trebuie lăudată. 

Cred că nu poți ști tot ce fac muncitorii tăi sau oamenii care te reprezintă. Aici înțeleg c-ar fi vorba de o persoană păsuită de mai multe ori, pe principiul că ”fiecare merită o șansă.” Doar că așa ajungi la problemele cele mai mari. Dar faptul că și-au cerut scuze mi-a plăcut. Asta înseamnă respect față de tine și client.

POSTAREA INIȚIALĂ

Am avut de reparat o banală clanță de la o ușă metalică. Am rămas cu ea în mână și cum am două mâini stângi și mai e și ușa de la intrare, am zis să chem niște oameni care chiar știu ce trebuie să facă. Am luat o firmă de pe internet: ROBADEL. 

 

Citește mai mult

reparatii usi robadel
reparatii usi robadel

Simona și stelele căzătoare

Doare rău. Trebuie să doară rău. Cine a pus piciorul vreodată pe teren și s-a înlănțuit cu un adversar, trebuie să știe cum e să pierzi și cum e să ai un anumit sentiment de neputință. Și noi știm doar a mia parte, căci nimeni dintre muritorii obișnuiți nu a jucat vreodată la nivelul Simonei. 

Și cum nu știm, să-l lăsăm pe Agassi să povestească, fix după o finală pierdută la Rolland Garros: ” Ecuadorul, (țara de origine a oponentului său) este singurul loc în care m-aș putea ascunde după rușinea pe care o simt acum. Stau cu capul plecat gândindu-mă ce-or să spună sutele de reporteri și editorialiști de primă pagină, ca să nu mai vorbim de colegii mei. Imaginea e totul, Agassi este nimic. Domnul Hot Lava este varză călită.”

Citește mai mult

Halep!

Două imagini după meciul tranchilizant de joi seara. Prima în care Pliskova servește tare spre exterior. Mingea iese mult în afară, iar Halep, ca Nadal pe vremuri, mărește terenul și o dă înapoi. Mingea e moale, aproape moartă. Pliskova se așează bine pe ambele picioare și dă cu dreapta in-out, iar mingea cade pe linie și sare mult în afară. 

Cumva, Halep e acolo. Nu știu cum a rămas acolo. Probabil nu a avut vreme să se întoarcă. O dă și pe asta înapoi. Iar Pliskova o catapultează de la înălțimea celor 1.86 metri exact în colțul opus. Nu. E imposibil să te duci după ea. N-are rost. Dar Halep ajunge, Aleargă, nu se oprește, aleargă, iar ultimul pas are ceva incredibil. E un șpagat, o dublare a unui pas ca și cum ar  face triplu-salt. Cumva o prinde. Pliskova e țintuită. Mingea e în cross, iar cehoiaca imobilă. 

Citește mai mult

Școala 141. Un răspuns al companiei Integral

Au trecut cam zece zile de la prăbușirea tavanului de la școala 141, despre care am scris. Nu s-a mai întâmplat mare lucru și nici nu cred că o să se mai întâmple. Fiind noi un stat semi-civilizat, în materie de administrație publică, nu avem și nu o să avem un raport complet asupra a ceea ce s-a întâmplat. Vă reamintesc că acel tavan a picat în zi de școală. 

Eu, însă, am primit un răspuns dur de la compania nominalizată de asociația Funky Citizens ca făcând lucrări de reparații în școală.  O să-l public ca atare cu câteva adăugiri ale lor la unele observații pe care le-am făcut. Așadar, dreptul la replică al companiei INTEGRAL Buzău, prin intermediul domnului Ciprian Butnaru.

Citește mai mult

scoala 141 1
scoala 141 1

Cum au umplut Voluntarii Cupa cu muștar și au golit-o de decență

Sâmbătă s-au jucat majoritatea finalelor de Cupă de prin Europa. Așa este sistemul de date al UEFA. Lucrurile au stat în felul următor. În Anglia s-au dus la meci 89 472 de persoane. Iar imaginile bucuriei au arătat în felul următor

arsenal chelsea 

Citește mai mult

cupa cu mici și mustar
cupa cu mici și mustar

Școala în care îți mor copiii cu zile

Școala 141 din Capitală putea să fie locul unei tragedii. Tavanul de pe un întreg hol a căzut. Numai Dumnezeu a făcut ca acolo să nu fie niciun copil. Numai Dumnezeu a făcut ca prăbușirea să aibă loc în perioada în care copiii nu sunt la școală, deși patru dintre ei se aflau în preajmă. 

Și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru această doză de noroc pentru că atunci când vine vorba de responsabilii de această situație, avem o doză sănătoasă de ghinion. Iată de ce.

Citește mai mult

scoala 141 1
scoala 141 1

Cum m-am băgat în ciorba lui Tatulici. La propriu

Dați timpul cu mai bine de 100 de ani înapoi. Și imaginați-vă că în orașul Corabia, cel uitat de lume azi, sunt 12 cazinouri. 12. Nici mai mult, nici mai puțin. Trenul care oprea în gară lăsa zilnic două lăzi de caviar și două cutii cu reviste din străinătățuri. Bogăția cădea pe oraș, iar la marginea sa înflorea o mahala în care 1000 de docheri își aranjau viața.

Prosperitatea asta avea un singur motiv. Imediat după Independență, boierii olteni nu mai plătesc bir la turci. Le rămâne tot grâul, iar averea li se urcă la cer. Îi cer Regelui să le facă port, iar grânele plecau toate în vestul Europei. Așa bogăție nu văzuse România niciodată.

Citește mai mult

carte tatulici
carte tatulici

”Homosexualul de Giuseppe”

Guest post de Lorand Balint. 

Undeva prin 2012, în timpul unui curs ținut cu oameni din ONG-uri din România, am comis-o într-un mod incredibil spunând ceva de genul  ”țin minte că am clacat când am avut de-a face cu homosexualul de Giussepe”.

Proporțiile prostiei au fost amplificate de faptul că în sală aveam si oameni de la Accept – organizația care lupta pentru drepturile comunității gay din Romania – dar nu asta era neapărat problema principală. Chiar dacă nu ar fi fost ei, ce resorturi m-au impins să fac o asemenea afirmație ținând cont că eram convins că nu (mai) aveam absolut nimic impotriva homosexualilor?

Citește mai mult

gay-pride-flag-600
gay-pride-flag-600

Lăsați-l pe Hagi să se bucure de titlu!

Hagi este campion. Mi-ar fi plăcut să spun că este campion fără dubii, dar mi-e teamă că nu pot. Sunt măcar trei meciuri în care echipa lui Hagi a întâlnit adversari suspect de relaxați. Două cu Astra și unul cu Craiova. Și unul în care ai lui s-au împiedicat ca și cum vedeau atunci prima oară mingea. Cel în care Astra a mers spre finala Cupei. 

Multă lume trăiește cu impresia, pe bună dreptate, că Hagi a refăcut o cooperativă din vremurile de demult. Pentru că e Hagi, lumea așteaptă ca titlul să fie unul pur, strălucitor și de neatins.

Citește mai mult

7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre
7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre

În apărarea profesoarei Tunegaru

Mie-mi place când un copil se semnează întâi cu prenumele și apoi cu numele. Nu știu dacă ați observat, dar întâlnești destui oameni mari care îți spun întâi numele lor. Că așa au fost învățați la școală. 

Că așa e școala din România. Ești un nume mai tot timpul și, foarte rar, când un profesor îți spune pe numele mic, e dovadă de apreciere supremă. De asta îmi și place profesoara Tunegaru: pentru că își învață copiii să se recomande nu ca în școală, ci ca în viață. Iar demersul ei chiar acesta îmi pare: să pregătim oameni pentru viață, nu pentru note.

Citește mai mult

cristina tunegaru
cristina tunegaru