Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Citește mai mult

dor geta popescu
dor geta popescu

Copiii noștri stau afară mai puțin ca un deținut

Sâmbătă după-amiază, petrecere de copii. Al meu se strecoară discret pe lângă mine și-mi spune: „crezi c-aș putea să rămân peste noapte la Vlad?” ”Păi, te-a invitat cineva?” ”Da. Și Vlad ar vrea să rămân, ca să desfacem cadourile”

Și părinții lui Vlad vor. Desigur, știu și ei că este mai ușor cu doi decât cu unul singur. Până la urmă se adună trei băieței care petrec o seară împreună. Trei băieței care tânjesc să petreacă o seară împreună.

Citește mai mult

shutterstock_331549688
shutterstock_331549688

Povestea zilei unui băiețel de zece ani

”Hai, haide odată, ce-i cu tine? Trezește-te, nu mai sta așa. Dormi pe tine.” Puștiul ar mai dormi, dar este aproape tras din pat. Este șapte și jumătate și nu are încotro. Ziua își ia viteză. ”Hai, uite îți dau drumul la desene animate cinci minute” Ochii îi alunecă și după telefon, dar știe că e grav să pună mâna pe el de dimineață. ”Nu-i bai am timp.”

Dar tot se mai agață un pic de figurine și-i trage o bătălie imaginară. ”Tu încă nu te-ai spălat? Ce-i cu tine, mai repede, întârziem.” Cumva se pune ușor în mișcare. Reușește să-și aleagă două șosete, să treacă de inspecția tricoului alb de la uniformă și să coboare la masă. Nu reușește să bage în el decât o jumătate de sendviș. ” E atât de dimineață…” și visează la niște fulgi de ciocolată care curg peste cele două figurine care încă se bat în mintea lui.

Citește mai mult

shutterstock_410000497
shutterstock_410000497

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Citește mai mult

1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2
1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2

Un milion de absențe pe semestru. Mult sau puțin?

Situația este de la Constanța. Iar milionul de absențe este doar dintr-un semestru de școală. Mai puțin de jumătate sunt motivate. Ar fi cam 12 700 de absențe într-o zi, cam la 110 mii de copii. Calculul făcut de ProTv arată că în jur de trei clase ar fi goale în fiecare zi.

Situația nu este o noutate. La București într-un an, au fost șapte milioane de absențe la 240 de mii de copii. Asta înseamnă că fiecare copil a avut 28 de absențe într-un an. Prietenii cu care am stat de vorbă îmi spun că este absolut onorabil. Și că noi prin clasa a 11-a sau a 12-a am avut în jur de 100 de absențe. Așa că nu ar fi dramatic. Am însă un semn de îndoială. Citește mai mult

absente
absente

Lista mea scurtă pentru Comisia lui Iohannis

Nu știu dacă ați aflat, dar astăzi chiar  a fost o zi importantă pentru România. Lăsați Antena 3 deoparte. Președintele Iohannis a lansat Dezbaterea Națională privind Educația. Ar trebui ca anul viitor să se tragă câteva concluzii corecte, pe baza cărora se vor trasa direcțiile învățământului în anii viitori.

Generația copilului meu va fi afectată din plin de această uriașă reformă. Anul viitor va fi în clasa a cincea. Va începe drumul spre liceu și spre facultate. Mai mult, însă, va trebui să iasă un cetățean responsabil și priceput după această reformă.  Citește mai mult

shutterstock_189690569
shutterstock_189690569

Ce se întâmplă cu copiii când lasă tableta din mână

Ne adunăm în salonul pensiunii. Este unul mare, unde lumea stă pe grupulețe. Pe lângă un șemineu, pe lângă televizor sau la un pahar. Se stă mai curând în liniște, se vorbește sotto voce pentru că sunt clienți diferiți, fiecare cu ale lui.

Noi suntem câțiva prieteni, stăm pe o canapea, povestim despre presă. Copiii se adună într-un colț. Nu e cel mai potrivit loc de joacă, dar acolo e o priză. Umblă cu ștecherele în mâini în căutarea electricității salvatoare. ”Tati, vii un pic, te rog?” ”Degeabă mă chemi, că nu știu ce jucați voi acolo”. ”Nu vreau decât să mă ajuți cu wi-fi-ul”. Citește mai mult

copil alintat
copil alintat

Până la ce vârstă au crezut copiii voștri în Moș Crăciun?

Vorbesc cu Alina. ”Știi aparatul foto pe care ți l-am luat anul trecut? Am dat o grămadă de bani și acum cam stă degeaba. Ar trebui să-l repunem în funcțiune”. ”Ce, ăla?”, îl aud din spate. ”Nu ai dat niciun ban pe el”, zice Vladimir.

Și-mi înghit vorbele, căci așa este. Aparatul a apărut sub bradul de Crăciun, iar asta înseamnă musai că l-a adus Moș Crăciun. Și el există cu siguranță. Mai ales că în fiecare an, când adoarme, nu e nimic sub brad și dimineața este plin de cadouri. Iar biscuiții și laptele, puse cu grijă sub pom, pentru bătrânul ostenit, au fost gustate.

Citește mai mult

cadouri vladimir
cadouri vladimir

Câteva motive pentru care germanii își cresc copiii mai bine

Acum că am împlinit nouă ani, trebuie să purtăm și această discuție dificilă. Vladimir nu merge nicăieri neînsoțit. Nici la colț, nici la magazin, nici afară în spatele blocului, darămite la școală, cum făceam noi pe vremuri. Nu pentru că nu și-ar dori. Omul și-a exprimat dorința de mai multe ori, dar lipsește încrederea din partea noastră. Sunt convins că s-ar descurca, dar parcă nici nu-ți vine să-l lași singur.

Pericolul nu e clar identificat, dar ar putea fi orice, de la șoferii nebuni, la câinii liberi sau oamenii răi. Când eram de vârsta lui mergeam singur la școală, îmi pregăteam masa dimineața, o încălzeam la aragaz pe cea de prânz (ah, ce părinți nebuni!) și mergeam cu sportul zile întregi în deplasări, doar cu un singur profesor. Și deși am făcut toate lucrurile astea, nicio secundă nu mi-a trecut prin cap că Vladimir poate face ceva singur. Iar în fața noastră se deschid două căi. Citește mai mult

stock-photo-little-child-pedaling-a-bicycle-on-a-deserted-road-161522798
stock-photo-little-child-pedaling-a-bicycle-on-a-deserted-road-161522798

Voi ştiţi ce culoare are ” Legenda mănăstirii Putna”?

A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii.  La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

legenda maro a lui vladimir

Citește mai mult