Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

27 de pași. Mântuirea lui Tiberiu Ușeriu sau de ce să iubești un om care a trecut pe la pușcărie

”Ce mai faceți domnule 2800? Cum vă simțiți azi?” Așa începe una dintre mărturile lui Tibi Ușeriu. Închisoarea germană este politicoasă, fie ea și de maximă securitate. Doar că nu-ți acordă dreptul la un nume. Te pune într-o celulă fără colțuri, în care abia poți face câțiva pași și te apasă zi de zi. Ca să-ți revii după ce ani de zile te-a fugărit Poliția, ai împușcat oameni, și la rându-ți ai fost împușcat.

Cum se face că un om cu așa o mărturie a ajuns unul dintre românii cei mai iubiți? Întâmpinat de sute de persoane la o lansare de carte, de zeci la aeroport și așteptat cu sufletul de gură de mii care au urmărit o competiție imposibilă. Și tocmai într-o țară în care pușcăria, greșeala sau eventual remușcarea nu-ți dau dreptul la mântuire. Citește mai mult

tibi useriu
tibi useriu

Cel mai bun fotbalist din cărți

Eu sunt generația care l-a citit pe Cruyff. Nu l-am văzut jucând decât atunci când am crescut și a apărut pe youtube. Dar știu că pe coperta uneia dintre cărțile lui Ioan Chirilă era un tricou portocaliu cu numărul 14, plutind deasupra tuturor.

Am citit astfel toată povestea. Am aflat de haita lui Ajax, de fotbalul total, de generația spectacol pentru părinții noștri și, prin Chirilă i-am simțit neîmplinirea finalelor de Cupă Mondială pierdute.

Citește mai mult

ioan chirila
ioan chirila

Istoria României în cinci minute

Ne așezăm amândoi pe câte un scăunel. Aici au scăunele colorate. Al meu e verde, el stă pe unul portocaliu. Doamna care ne-a adus aici a fost foarte insistentă. ”Trebuie să stați așa cu mâna întinsă vreme de 5 minute. Altfel o să se învinețească.”

Și ca să fie mai convingătoare, ne-a luat hainele chiar ea și ni le-a pus în cuier. A mea, o scurtă albastră, a lui, un pardesiu bej, elegant. ”Stați cuminți aici și după cinci minute puteți pleca. Asta e procedură la toate analizele” Așa că acum stăm cuminți, față în față,  ca într-o oglindă. Eu mă țin cu mâna dreaptă de mâna stângă, iar el apasă tare cu stânga pe dreapta.  El, alb cu totul, eu doar cărunt, el subțire, eu plin, eu cu ochelari, el fără. Citește mai mult

foto icoana
foto icoana

Dan C. Mihăilescu pleacă odată cu o idee generoasă

Îmi pare rău că Dan C. Mihăilescu nu o sa mai aibă emisiune la ProTV. Era o emisiune necesară. O spun cu atât mai mult cu cât am lucrat anii aceștia în televiziune și știu că nu am contribuit cu mare lucru la spațiul cultural românesc. Nu e că nu mi-aș fi dorit, dar mașinăria te împinge în altă direcție. Am vazut multe opinii pe tema asta, dar cea mai interesantă fraza din scrisoarea domnului Mihailescu mi se pare urmatoarea:
 
”Gabriela Popescu (directorul știrilor ProTV) a lăsat deschisă orice cale de revenire, cu condiţia găsirii unei surse credibile şi „cu blazon” de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant.”

Citește mai mult

dan c mihailescu
dan c mihailescu

Să nu ratăm ce este important în cartea Adrianei Săftoiu

Știu, toți ne-am concentrat asupra prezenței Elenei Udrea în ”Cronică de Cotroceni”. E spectaculoasă, e palpabilă, e tot ce vrei într-o carte de dezvăluiri. Și cu ochii mari după aparițiile doamnei Udrea, riscăm să nu vedem ce ne interesează pe termen lung. Moștenirea politică a mandatelor lui Traian Băsescu. Așadar, ce am găsit  important pentru a înțelege deciziile fostului președinte:

1. Traian Băsescu a trăit cu sentimentul că, dacă pierde alegerile, va fi arestat de Adrian Năstase. Tipul acesta de informație era public, după ce apăruseră în presă stenogramele PSD în care Rodica Stănoiu tot întreba ”când dăm drumul la dosarul lui Băsescu”. Întreg comportamentul ulterior arată că Traian Băsescu era convins că are o vulnerabilitate în zona respectivă. A securizat orice fisură, iar acum poate sta liniștit din punctul ăsta de vedere. Citește mai mult

adriana saftoiu
adriana saftoiu

Epopeea scrisului de mână la nouă ani

Vladimir nu scrie. Pictează. Literele curg încet-încet. Întâi un rotund, apoi o codiță, un stâlpișor se urcă spre rândul de sus și apoi coboară greu-greu în jos. Se leagă de o altă gărgăriță și parcă ar fi și o umbreluță. Mda, cam cât am scris eu asta, a scris și el trei litere.

Stă chinuit pe scaun, cu capul sprijinit în mâna stângă. Ca un om lovit de soartă. Stiloul ăla pare uriaș în mâna lui. Pete de cerneală se întind peste tot. Iar caietele sunt precum o hartă din Hobbitul. Scrisul e o caznă. Mai ales când ai și câte șapte-opt pagini de teme în fiecare zi. Și asta încă e puțin. În clasa întâi au fost împinși într-un soi de concurs de caligrafie. Zeci de pagini s-au scris în viața lui. Și toate cu încetinitorul. Spre disperarea tuturor celor care stau lângă el. Întâi simți că te furnici, apoi că tremuri, în fine ți se urcă sângele la cap. Nu există ceva mai lent. Citește mai mult

shutterstock_107180918
shutterstock_107180918

Cum s-a convins Vladimir că e mai bine să citească

V-am spus acum ceva vreme istoria cu Harry Potter. Cum m-am apucat eu să-l citesc cu voce tare ca să-l conving pe Vladimir. Și că lui i-a plăcut  doar cât am citit eu. După care a făcut tot posibilul să nu mai reia cartea cu pricina. În rest, mă scoate din minți că citește cu o plăcere uriașă  toate romanele din seria cu ”Puștiul” sau altele asemănătoare. Și le citește cu o viteză care mă lasă cu gura căscată. Câte una pe zi. Citește în pauză la școală, chiar. Ba, mai mult, vrea să ne împărtășească toate fazele bune din ele și râde de se prăpădește.

Dar seria ”Puștiului” s-a cam terminat și a trebuit să se întoarcă la literatura ”grea”, adică Harry Potter. Are 20 de pagini pe zi dacă vrea să-și primească electronicele. Una fără alta nu se poate. Ieri de dimineață, fiind vacanță, a stat sub ochii mei. I-am pus cartea în mână și am discutat mult cu el despre cât de important este să citești. Citește mai mult

shutterstock_203008582
shutterstock_203008582

Herr Pep, cartea despre Guardiola

Marti Perarnau, colegul de breasla care a scris cartea Herr Pep, are parte de invidia mea nemărginită. Omul a avut acces vreme de un an în vestiarul lui Bayern Munchen: la antrenamente, ședințe tehnice, în deplasări. A stat de vorbă cu Guardiola ore în șir, la fel cu jucătorii sau conducerea clubului, dar și cu toată lumea care într-un fel sau altul a a avut legătură cu acest club uriaș.

Și dacă vă așteptați să iasă o carte de genul lui Ancelotti, în care să aflați toate bancurile și bârfele din vestiar, atunci vă înșelați. Ancelotti e geniul obișnuit, supus vremurilor și plăcerilor. Guardiola poate să trăiască doar din fotbal. Chiar și fizic. În zilele cu meci nu mănâncă decât după încheierea partidei. Așa că, scopul lui Perarnau a fost unul mult mai complicat: să înțeleagă mecanismul de funcționare a unei minți strălucitoare și complet dedicate fotbalului. Și i-a reușit, chiar dacă pe alocuri, cartea asta despre fotbal, ușor biografică, devine aridă. Citește mai mult

pep guardiola
pep guardiola

Cum m-am apucat de citit Harry Potter

Știu că încă vă așteptați la analize și impresii legate de campania electorală. Dar azi trebuie să mă opresc pentru că am probleme cu Vladimir, care de dimineață este într-o grevă a cititului. Stă cu picioarele în sus, se luptă cu perne, lovește patul, iar acum ”mă trece un fior”. ”Mă trece un fior că vine finalul…Știi chestia aia pe care o simți când termini o treabă și te apropii de ce îți place ție…Atunci te trece așa…o emoție” Citește mai mult

copil alintat
copil alintat

Când merită să citești cărți despre comunism

După ce am citit ”Scriitor în comunism ” al lui Ștefan Agopian m-am gândit că fragmente din cartea asta trebuie puse în manualele școlare de liceu. Cum învățam noi din La Medeleni sau despre minunile perioadei interbelice Aș ar merita să știm despre comunism. Și mai ales despre cum se trăia atunci.

Pentru că Agopian nu face o cronică despre cărți sau cultură. Vorbește despre ele, dar nu asta e ținta. Ci mai curând să înțelegi cum se trăia atunci, cum ajungeai să ai o slujbă, cum făceai rost de o cafea bună, ce șpăgi trebuia să dai ca să ți se tipărească un volum și multe alte pe care nu ți le va spune nicio carte de istorie. Citește mai mult

stefan agopian
stefan agopian