Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Culmea birocrației la români: inutilitatea documentului electronic

Nu cred că există un guvern mai rupt de realitate decât cel din România. Și nici stat care să fie mai tembel. De o bună bucată de vreme România încurajează cetățenii săi să cumpere mașini electrice. Și le dă o subvenție de zece mii de euro. Asta pentru că suntem eco. 

Evident că România nu are prize de reîncărcare a acestor mașini. De asta în urmă cu mai bine de doi ani a fost demarat un program de finanțare publică a acestor accesorii. Un an a durat depunerea documentelor și alt an să dea cineva de capătul dosarelor. În jur de 40 de firme au dorit să intre în program. Doar 5 au fost acceptate, iar 37 au fost respinse.

Citește mai mult

red tape
red tape

Cum poate să te facă statul român cu nervii

Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.

Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.

Citește mai mult

red tape
red tape

În România mori cu zile când nu e nimic de furat (II). Azi, birocrația

Am primit câteva mesaje după articolul de ieri. Am spus că podul CFR de peste Herăstrău omoară oameni. Și am constatat, cu ochiul liber, că o podișcă acolo ar putea fi foarte utilă. Și văd că există cel puțiun un proiect pe care un grup de arhitecți l-a pus la dispoziția autorităților locale. 

Doar că… Și de aici încep problemele, legate cu ață roșie, din administrația românească. Întâi, două vorbe despre propunerea de pod. 

Citește mai mult

12418105_163588244010002_9135798497333715364_n
12418105_163588244010002_9135798497333715364_n

Cum poate statul să-i înnebunească pe românii muncitori

Să zicem că te mănâncă în fund să faci o afacere în România. Să zicem că te mănâncă foarte tare și atunci faci o afacere în agricultură. Vrei să faci bani, să angajezi oameni, să miști un pic lucrurile din loc și să mai trăiască și alții pe lângă tine. Lucruri normale cum ar veni, că banii, afacerile și munca nu au făcut de râs pe nimeni.

Și după ce ți-au venit gândurile astea, primul care îți sare în cap este statul român, plin de legi și de idei. Să luăm de pildă cazul cetățeanului Florin Cojocariu care are un CAP la Gărbunești. CAP sau firmă, tot un drac, ziceți-i cum vreți, statul îl controlează la fel.

Citește mai mult

bureaucrat_2
bureaucrat_2

De ce nu o să scăpați repede de copia legalizată

Eftimie s-a spetit săptămâna asta cu niște acte și-a scris un text din care se vede, din nou, că dracul funcționarului român stă în detalii. Mai precis în copia legalizată, care este un soi de certificat de naștere pe nou.

Asta mi-a adus aminte că săptămânile trecute, am dat la radio o știre care  zicea că o să dispară copia legalizată. După verificări ulterioare, am aflat că e doar o dorință a guvernului, care nu poate ajunge o realitate sută la sută . Ministrul Ghinea spune că legea va spune clar că această copie nu mai este necesară. Dar ea va apărea în continuare în zeci de legi, care vor continua sa-si faca efectul. Ministrul spune ca ”dacă li se mai cere copia legalizată, să dea statul în judecată.” Deci, la cum merge statul român, o să avem de tras din mai multe motive, pe care le-am căutat prin complicatele negocieri pe care le duce Comisia de Tăiat Hârtii.

Citește mai mult

Close up of shredded waste paper strips
Shredded waste paper strips

Statul român este un tâmpit. Și eu un prost

Taximetristul meu se ceartă cu o Tatiană. ”pune mâna și fă ceva. Nu sta așa, că în țara asta te mănâncă toți.” Mă lasă chiar în fața sediului, se uită un pic și spune: ”Dumnezeu vă vede aici, dar vă aștept.” Adevărul este că și eu am plecat cu același sentiment. Am de înregistrat un contract de drepturi de autor la sănătate, pentru plata taxelor.

Și când intru zâmbesc, căci e bine. Sunt doar șapte-opt oameni la trei ghișee. Las că în două minute aflu că e vorba doar de un ghișeu. Mai e o doamnă acolo, la susținerea singurului funcționar care prestează. Pentru că sunt fript îi dau doamnei documentele la verificat. Se întoarce în câteva minute și-mi spune că e ok, că nu mai am nevoie de nimic.

Citește mai mult

birocratie
birocratie