Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

România, lucruri care (nu mai) contează

Deunăzi, la spălătorie, mi-au spălat mașina patronul și nevasta lui. Nu mai au decât doi oameni de ceva vreme și nici nu o să mai vină altcineva. Bani puțini, multă muncă. De abia au putut să oprească un băiat la vulcanizare.

Au bătut toate satele de pe lângă București, dar ”nu prea se mai vrea”. Și așa e plin de afișe cu locuri de muncă, pe toți stâlpii din comună: de la frizerie, la spălătorie, la vulcanizare și companii de construcții. Niște băieți de la ”logistică” mi-au pus unul drept în fața porții, poate mă duc eu. 

M-a sunat un prieten vechi să mă roage să iau legătura cu un altul pe care nu-l văzuse demult. Poate își pun echipele la un loc să mai facă câte ceva că altfel nu găsesc muncitori.

Psihiatrul Gabriel Diaconu mi-a povestit recent că cei mai mulți sinucigași din România sunt copii ai căror părinți au plecat. Și că au început să apară sinucigași dintre antreprenorii care au eșuat sau care au de-a face cu statul român. 

Mai e o vulcanizare lângă mine. Când a fost sezon, patronul a muncit în fiecare duminică numai să nu piardă clienții. Vulcanizarea asta a lui e la 15 minute de mers de un loc din București pe care lumea îl urăște. Trec și eu pe acolo săptămânal.

E o intersecție cu centura și, acolo, nimeni nu a reușit să facă un pasaj cale de 30 de ani. Nimeni. În fiecare oră, zi, an, sunt cozi interminabile. Niciun giratoriu nu s-a făcut. Mi se povestește că un primar din zonă s-a jurat că așa rămâne treaba, dacă nu iese la expropriere așa cum vrea el. Aveți aici o listă de proiecte care nu ies ”așa cum vor ei.” 

În centrul Bucureștiului, o școală a primit 9 containere ca elevii să învețe în ele. Știți despre ce vorbesc. E vorba de containerele ale de șantier în care stau echipele. La școală vin prea mulți copii, dar directoarea nu dă nicio explicație pentru soluția asta.

Dar să facem doi pași mai departe. În Brașov un pod feroviar e luat de ape. Un sat din Covasna nu are un dig prea rezistent și toată apă vine peste el. O parte din Bacău se scaldă la propriu.

Întâmplător, vineri seara am reascultat ultimul  buletin de știri de la BBC, din 2008. Unul dintre materiale vorbea de inundațiile din țară și guvernul care caută soluții. Diferența, după zece ani, este că nimeni nu mai caută soluții. Și aici trebuie să vă spun de ce scriu acest text.

Pentru că toate cele de mai sus le-am văzut sau mi le-am amintit în zece minute de la deschiderea calculatorului. Și pentru că azi începe o sesiune parlamentară care nu are nicio legătură cu problemele reale din România. 

Tagma liderilor politici este atât de îndepărată de România reală și de problemele ei curente încât te înfiori. Singura preocupare este una de natură infracțională. Și una care duce la toate problemele de mai sus. Plecarea oamenilor din țară, dispersia inegală a forței de muncă, lipsa de investiții, toate sunt generate de o clasă politică mână în mână cu hoția. 

România muncitoare și decentă este luată prizonieră de o tagmă a cărei pricepere este nulă sau limitată și a cărei preocupare este legată doar de buzunarele sale și ale clicii de o păstorește. 

Niciuna din temele reale care țin de muncă, investiții, producerea de bani, normalitatea socială a unei țări, nici măcar nu-i atinge. Viața lor, cu uriașele salarii, cu venituri gri sau negre, în mașini dăruite de nepoți și-n case de narcisiști, pur și simplu nu mai are legătură cu noi. 

2 răspunsuri la “România, lucruri care (nu mai) contează”

  1. Velu spune:

    Trist, fmm!

  2. Tiberiu spune:

    Motto-ul lor:
    „Nu mai putem semna nimic de frică! Lăsați-ne să furăm liniștiți apoi facem autostrăzi, diguri, poduri etc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

coruptie
coruptie

Abonare newsletter