Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

În România, școala arde pe proprie răspundere

Știrea că școala arsă nu are autorizație ISU nu este surprinzătoare. Aș zice că e mai curând o non-știre. Majoritatea școlilor din București nu au autorizație și asta din rațiuni simple. Nimeni nu e capabil să îndeplinească noile normative ISU. Și chiar de le-ar îndeplini cineva, acestea se vor schimba în câteva luni și le vor invalida pe cele vechi.

Ieri am vorbit cu un prieten care lucrează în administrație. E într-o funcție neutră față de problema asta, dar vede ambele părți. Mi-a explicat cum arată toată povestea din interiorul sistemului. Și o să vă spun pe puncte.

Citește mai mult

scoala arsa
scoala arsa

Partidul poate să te caute și în fund

Bunicii mei au avut întotdeauna wc-ul în curte. Cât mai departe de casă, destul cât să te înnoroiezi la ducere și la venire. Wc-ul era din scânduri sănătoase, cu o podea care să nu-ți dea emoții, vopsit cu alb și ținut mereu curat, impecabil. Ani de zile, scaunul era alcătuit doar din lemn, dar pe măsură ce lumea s-a modernizat, s-a pus acolo și un colac. Mai era o sticluță de apă și ceva săpun. 

Nu știu dacă ați apucat, dar cei mai vechi știu că pe vremuri nu prea vedeai hârtie igienică, mai ales la țară. Hârtia asta era o chestiune de lux. Și așa aia de-o găseai era mai aspră decât o frunză de porumb. Așa că de multe ori, wc-ul era plin de hârtii din ziare. Bunică-mea le tăia frumos, în dreptunghi și le înfingea într-un cui bătut în perete. Era un cui uriaș, ruginit, cu o floare mare, pe care puteai înșira câteva sute de foi. Era cel mai bun loc în care să citești ziarul, în timp ce Ceaușescu și Leana lui îți râdeau în față sau îți dădeau indicații prețioase. Și era, desigur, o senzație de răzbunare teribilă să te ștergi chiar cu fața lui. Era o socoteală doar între tine și el și niciodată nu te-ai fi gândit că asta poate avea consecințe. Imaginația răului este însă mai mare. 

Citește mai mult

wc
wc

Reducem democrația și tăiem piroane

Pe undeva am sentimentul că doamna Dăncilă a pocnit intenționat petarda cu ”reducem democrația.” Adică o bănuiesc de o subtilitate ieșită din comun. De ce spun asta?  În ce context știți voi acum c-a spus această mirifică frază doamna Dăncilă? Despre ce credeți că vorbea? Păi, să vă spun.

Noua scăpare a premierului, total transparentă, se referă la programul de autostrăzi. Tehnic, din pix și din vorbă, Viorica a dublat promisiunea programului de autostrăzi din România. Ia să vedem:

Citește mai mult

dancila pupat mana
dancila pupat mana

Câte perechi de pantofi are iubita ta? Fii atent ce răspunzi!

Guest Post. Am primit textul acesta și-l public fără modificări.
 
Ieri, în sala de așteptare a unui spital din București, un bătrân și o bătrână, mărunței,  peste 80 de ani, cocheți, simpatici si îndrăgostiți. Ea cu o fusta asimetrică de in, verde crud, cu nasturi de lemn imenși, bluza înfiorată si palariuță ușchită; el cu cămașa si pantaloni de culoare deschisă, mocasini de piele cafenii…  Ce mai! 
 
Ea trage cu ochiul de câteva ori la pantofii mei si intreabă:
 

Citește mai mult

pantofii alinei
pantofii alinei

Care ai 35 plus, vezi dacă înțelegi asta!

Vladimir m-a rugat să merg cu el la Comic Con ca să-l văd cum joacă unul dintre jocurile lui preferate. Am mai fost Comic Con, dar în calitate de portofel ambulant. Adică îl însoțeam pe acolo ca să-și cumpere ce-și dorește. De data asta am avut însă mult timp la dispozție de unul singur. 

Vladimir și prietenii lui s-au așezat la coadă și apoi la joacă. A durat destul ca eu și un alt tată să dăm vreo 3-4 tururi de târg. În general, mă prin repede care e treaba. Am înțeles de ce un poster A4 este 10 lei, de ce o chestie de pus la gât e vreo 30, de ce o mască cu o carte la pachet este 130. Am înțeles și care e partea cu fotografiile, actorii și personajele de film. Am înțeles și fetele pe jumătate dezbrăcate, dar îmbrăcate ca eroine. 

Citește mai mult

whos dady
whos dady

”Vreau un premier care să mă inspire”

N-au fost mulți, n-au fost puțini, dar au fost. Probabil obosiți, întinși de luni întregi de întrebări și întâmplări nemaivăzute, dar au fost. Nu au fost destui ca să sperie pe cineva cu adevărat, nu destui să-i dea cu orele la tv, dar au fost. 

Au fost destui însă cât să arate că ideea europeană încă e sigură și puternică în România. Și cât să arate că nu trebuie să accepți la nesfârșit ticăloșia, impostura, parvenitismul, și lipsa de viziune în funcția publică. Și cred că asta o spune cel mai bine mesajul ”vreau un premier care să mă inspire, nu de care să-mi fie rușine.” Vă las aici câteva fotografii despre cine sunt acești oameni și ce vor.

Citește mai mult

60d785ad-cef4-441d-8ccf-9ac3b5433d8f
60d785ad-cef4-441d-8ccf-9ac3b5433d8f

Vladimir s-a tuns

Vladimir s-a tuns. De unul singur. Adică a decis de unul singur. A meditat și a cochetat cu ideea vreo două săptămâni după care s-a hotărât. Nu mi-e foarte clar de ce. Și mai ales de ce după ce-și câștigase toate bătăliile. 

La școală lumea nu-l mai întreba deja de ce are părul lung. După un an trecuse de tot tirul de întrebări. Și cred că se obișnuise toată lumea că asta e situația. Mai curând cred că-l enerva faptul că trebuie să și-l prindă. Iar asta trebuia să se întâmple la majoritatea orelor și apoi când mânca. Asta era adevărata dramă: ”prinde-ți părul! nu vezi că atârnă peste tot?”

Citește mai mult

foarfeca de tuns oi
foarfeca de tuns oi

Statul se spală pe mâini în cazul Colectiv

Statul român a hotărât, prin instanță, că nu va garanta plata unor despăgubiri pentru victimele și familiile victimelor din Colectiv. Pe românește asta înseamnă că niciun ban de la buget nu va fi plătit pentru despăgubiri de către stat. Mai înseamnă că acesta nu are o răspundere la nivel instituțional față de ce s-a întâmplat. 

Poate la nivel scriptic, la nivel legal, statul român are dreptate. Sunt convins că judecătorii nu au putut să hotărască altfel, deși, uman, poate și-ar fi dorit altceva. Statul român este plin de intenții bune și hârtii principiale. Sut convins că arhitectura scriptică a României este una modernă și acoperitoare. Ce să te faci însă dacă funcționarii nu-și fac treaba cum trebuie? Asta e, s-ar spune.

Citește mai mult

incendiu-colectiv
incendiu-colectiv

Însemnătatea cașcavalului în Poliția Română

Știu pe cineva care ani de zile a fost director la o fabrică de lapte din România. A fost director și înainte și după 1989. Cred că era una dintre funcțiile cheie pe care un om putea să le aibă în perioada comunistă. Cheia și lăcata la mâncare. Visul întrupat al tuturor, căci putea face rost de la lapte până la brânză și mai ales de cașcaval. 

Cașcavalul, acest Graal al mâncărurilor din România. La un moment dat, omul meu a fost oprit de miliție într-o intersecție. Era un pic atins, ca după o seară complicată la muncă. Oamenii l-au întrebat unde muncește și în schimbul carnetului le-a promis cașcaval celor trei polițiști. A doua zi, pe rând, la poarta fabricii, fiecare s-a prezentat să-și ia roata de cașcaval. Firesc, actele reținute le-a primit doar când s-a achitat de datorie.

Citește mai mult

cascaval
cascaval

Liviu ne-a adus hoții pe cap

Ce legătură poate fi între un jaf la drumul mare, la câțiva kilometri de București, o închipuită care ”nu știe vorbește” la București și un parlamentar care le spune jurnaliștilor că nu pricep, fix ca pe vremea lui Traian Băsescu. Păi să fie. 

Te aștepți ca hoții să dea lovituri, să intre în magazine, să atace bănci, să se organizeze. Te aștepți să auzi de violuri pentru că rata de agresori bolnavi rămâne constantă. Micile furturi, găinăriile vor fi și ele la locul lor. Dar mai puțin te aștepți să nu poți opri într-o parcare pentru că ți se va da în cap. 

Citește mai mult

171003_DRAGNEA_ICCJ_004_INQUAM_edit
171003_DRAGNEA_ICCJ_004_INQUAM_edit