Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Istoria neîncrederii și nepăsării în Rusia lui Putin

Zece oameni au murit până acum în atacul de la Sankt Petersburg. Și poate bilanțul ar fi fost mult mai mare dacă conductorul trenului nu avea inspirația să ducă vagoanele avariate în prima stație neafectată de explozie. Lumea nu este străină de atacuri teroriste în Rusia, acestea înșirându-se în ultimii ani. 

În 2010, 38 de persoane au murit într-un dublu atac sinucigaș în metroul de la Moscova. Iar un an mai târziu o bombă a explodat într-un tren de mare viteză dintre Moscova și Sankt Petersburg. Odată cu aceste atacuri neîncrederea în forțele de securitate ruse a crescut, dar mai ales există mereu semne de întrebare despre autori și firele care îi leagă de serviciile de securitate rusești.

De fapt, Moscova a reușit să construiască o adevărată istorie a neîncrederii când vine vorba de terorism. Și atenție, vorbim aici de moștenirea unui singur om, Vladmir Putin. Iată și de ce.

O serie de bombe a explodat în mai multe blocuri din cartiere sărace din Moscova în anul 1999, dar și în zone din sudul Rusiei. Au fost sute de victime. Putin a apărut imediat la televizor și a apus că este nevoie de măsuri pentru ”a apăra Rusia în fața bandiților din Cecenia.” Așa a început a doua invazie a Ceceniei. 

Doar că multă lume s-a întrebat asupra coincidenței atât de folositoare pentru noul președinte. Iar Novaia Gazeta l-a întrebat direct dacă bombele au fost puse de FSB. Putin a făcut o criză în direct la conferința sa de presă. ”Poftim? să ne aruncăm în aer propriile clădiri? Nu există oameni în FSB capabili de acest lucru.”

Câteva luni mai târziu, însă, trei ofițeri FSB erau prinși punând bombe în subsolurile unor blocuri din Riazan. Un uriaș val de neîncredere a pornit în acel moment, dar șeful FSB a catalogat operațiune adrept un exercițiu de testare a vigilenței publicului. Un exercițiu reușit cum ar veni.

După invadarea Ceceniei, atacurile încep să se succeadă cu repeziciune. Întâi atacul de la Teatrul Nord-Est unde atacatorii au luat ostatici câteva sute de moscoviți. Forțele speciale au testat un gaz despre care nici astăzi nu se știe nimic, în încercarea de a-i adormi pe toți cei din teatru. Experimentul s-a terminat prost. 130 de ostatici au murit alături de atactori. Autoritățile nu au dezvăluit niciodată ce au făcut în acel teatru.

Au urmat câteva atacuri în metroul moscovit, toate puse la cale de ”văduvele negre”, o grupare a femeilor cecene. Răspunsul a fost în Cecenia, unde Putin a înăsprit ofensiva. Avea să se termine prost, însă.

În 2004, un grup de teroriști ceceni a luat ostatici 1000 de copii și părinți care asistau la începutul școlii la Beslan. După trei zile de indecizie, forțele speciale au luat cu asalt școala cu tancuri, aruncătoare de grenade și puști automate. Trei sute de copii au murit în atac, uciși fie de atacatori, fie de forțele speciale. Putin a dat vina pe forțele locale și nicio secundă nu a recunoscut că are o problemă în gestionarea acestui tip de atacuri. 

Astăzi nu e clar cine sunt autorii atacurilor. Pot fi ceceni, în bătălia care durează de zeci de ani, pot fi și militanți ISIS, dacă nu or fi  același lucru în ultima vreme. 

Există însă un numitor comun. Și anume întrebările care plutesc mereu deasupra acestor acte. Ce or fi greșit din nou forțele de securitate? Cât de util sau nu este din punct de vedere politic atacul? Există fire care duc la serviciile secrete? Și pe cine mai dă Putin vina de această dată.? 

Neîncrederea și nepăsarea sunt cele două cuvinte care caracterizează cel mai bine această periodă a lui Putin. Neîncrederea publicului că Rusia poate stăpâni acest fenomen și nepăsarea autorităților față de viețile civililor. Iar asta spune probabil cel mai mult despre statul de la răsărit. Sau mai ales despre modul în care statul le răspunde cetățenilor. De fapt, despre modul în care statul nu le răspunde cetățenilor, căci în această situație s-a ales pe el.

Foto 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonare newsletter