Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Două vorbe despre Cătălin Striblea

Scriam rândurile de mai jos, ca o biografie,  în urmă cu câțiva ani:

„Am intrat in radio si tv pe la 15-16 ani. Și am urmat un traseu clasic: cumpărat bere, adus țigari, cărat stativul de la camera, făcut teren în zeci de sate si locuri uitate, comentat fotbal la matineu, bătut culoare de Parlament si palate, rupt de frig si de foame după fundu’ unor nesimtiți întâmplați în fruntea țării, umflat ego-ul în fața camerei, găsit liniște în fața  microfonului. Si mai ales, am pus și mi-am pus o grămadă  de întrebări. Grele. Geografic, traseul merge de la radioul din Vaslui, la cel public din Iași, apoi la București unde m-am împărțit între Realitatea si BBC. Cei mai mulți ani la BBC. Și cei mai dragi. Vorbesc cu voi în fiecare dimineata la RealitateaFM despre echilibru, cumpătare si bun-simt. Despre ele scriu si aici.”

S-au mai schimbat câteva lucruri. După radio am revenit în televiziune. Ceva vreme am lucrat la RomâniaTV. Acum m-am întors în radio la Digi FM. 

În ianuarie 2013 am suferit un accident vascular cerebral care m-a obligat să învăț multe lucruri de la zero: folosirea mâinii stângi, reînvățarea mersului, dozarea efortului… Un accident care m-a pus pe gânduri. Mi-am dat seama că oamenii care m-au văzut ani întregi la tv nu au recepționat decât o parte a personalității mele. Poate am greșit și eu în programele mele. În orice caz, televiziunea impune reguli care nu le dau voie realizatorilor să meargă chiar în orice direcție doresc. De altminteri, prima regulă e că ceea ce-ți place ție să faci la TV, nu va plăcea celor care se uită.

Așa a apărut ideea acestui blog. E necesar pentru tonusul meu mental.  O să vedeți aici pasiunile mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv sau radio și, deseori, poveștile unor oameni extraordinari, dar care mereu vor fi testați la tv cu întrebarea: Câtă audiență face? Și, desigur, o să pun pe blog și ceea ce muncesc eu la tv sau radio pentru cei care refuză televizorul, astfel încât să vadă că nu totul e o apă și un pământ.

Blogul nu e doar al meu. O secțiune îi este dedicată lui Vladimir care acum când scriu aceste rânduri e în clasa a doua. (a mai crescut între timp). O să vorbesc despre problemele cu care ne confruntăm în creșterea și educația sa. Vom vedea împreună ce presupune noul model de școală, comparat cu cel vechi.  Ce învață, cum se joacă și cum se distrează copiii de azi; cum ne luptăm și cum trăim cu calculatorul și tableta. Și o să strângem toate momentele din copilăria lui pe care nu vrem să le uităm niciodată. Să aibă și el o colecție pe care să o arate la nuntă. Cu timpul, sigur va scrie și el aici. Sper.

De ce trei: Alinei îi veți simți, ici-colo, prezența alături de mine și Vladimir, diverse incompatibilitați împiedicând-o să se implice mai mult în acest proiect, așa cum mi-aș fi dorit.

Le mulțumesc Teodorei Jors și lui Gabriel Ilie de la Bonnie&Clyde, cei care au construit  designul și mecanica acestor pagini. Mai adaug în favoarea lor că gătesc la fel de bine pe cât se pricep la construit site-uri.  Asta în caz că vreți să le deveniți clienți.

Grafica e realizată de bunul nostru prieten Bob Nicolescu.  Pictor și scenograf de excepție, mângâiat de harul maestrului său Corneliu Baba, pe Bob îl găsiți pe Facebook la Bob Nicolescu. Și, dacă sunteți îndrăzneți, lângă Câmpulung Muscel la Bughea de Jos.

6 răspunsuri la “Două vorbe despre Cătălin Striblea”

  1. Lovin Cornelia spune:

    Interesant de citit..
    Multa sanatate Doamne ajuta

  2. marius spune:

    Domnule Striblea, am citit o serie de lucruri deosebite pe acest blog si e foarte important pentru mine sa va intreb, de ce lucrati la Romania TV? Nu va intreb ca sa va judec, sau sa va etichetez, vreau doar sa stiu motivul. Multumesc

  3. om din Romanica spune:

    Nu fac un secret din faptul ca imi placea mai demult cand erai alaturi de …doamna care sta acum prin America si pe Skype la diverse …Dragoteasca!
    Amandoi ati primit semne de la Dumnezeu si n-ati inteles ca ziaristica nu-i pentru voi!
    Perseverare diabolicum est, parca asa se zice…
    Toate lucrurile in viata se fac cu masura, asa ca nu o depasiti!
    Mai bine sa faci in viata ceva la care te pricepi. A fi un om de televiziune, pentru mine inseamna un om care nu da importanta barfelor, se documenteaza temeinic,deontologia e ceva sfant,etc.
    Singura scuza a ta e ca nu faci singur emisiunile, asa ca vina nu iti apartine in totalitate.
    Cei care pompeaza bani in postul de tv , (iti) dicteaza si ce sa faci!
    Mai bine, bineinteles daca ai constinta si vrei sa fii exemplu pentru ala micu’ al tau, apuca-te de crescut albine, prepelite,cai de rasa sau scrie, scrie ,scrie…poate iese ceva bun!

  4. intrebare... spune:

    Domnule Striblea ma macina o intrebare. Cum puteti invita la aceiasi masa cu dvs. pe individul care „curenta ziaristii pufosi” ? Este ratingul mai presus de verticalitate sau fata de respectul de sine ?!
    Eu nu-l pot vedea pe sticla pe acest libidinos asa ca voi iesi de pe net de cate ori il voi vedea. Scuze…

  5. imi las nr de tel... 0769439407 spune:

    sotia mea lucreaqza de un an la negru…cand a saltat tonul sa-i faca carte de munca s-a inceput presiuni gen”te dau afara,sunt o gramada la poarta..)aveti nr meu,ma puteti suna

  6. Aura spune:

    Pourquoi „Chapeau”, monsieur Stribea? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *