Cel mai bun sfat pentru părinții de clasa întâi

E perioadă aceea a anului în care zeci de mii de părinți au frisoane căci trebuie să ia o decizie importantă pentru viitorul copiilor lor. E vorba de alegerea celei mai bune școli, învățătoare, celui mai potrivit loc pentru copil în următorii 5 ani. Și tuturor ni se pare asta un capăt de țară, o decizie ireversibilă. Pentru că am trecut și noi prin asta acum doi ani, o să fac câteva constatări și o să vă spun cum am ales.

Ce se întâmplă. Am văzut iarăși că e plin de oferte pentru viză de flotant, că oamenii aleargă de colo-colo, ca să ducă copilul la cea mai bună școală. Se ajunge și la 100 de euro. Unii sunt îngroziți de așa o manifestare și se tot pune problema cum poate sistemul să oprească tipul ăsta de comportament, care în sine ar fi un fals.

Nu prea poate. E o dorință naturală ca părinții să facă ce e mai bun pentru copil, așa că, dacă vei interzice înscrierea pe bază de vize, se vor găsi alte metode. Știu de școli în București unde învățătoarele sunt cele care oferă părinților vizele, având mai multe generații de copii în casă.

Prietenii mei din State mi-au povestit că au căutat casă într-un cartier bun ca să aibă și o școală bună. Un ghid din China mi-a povestit că și la ei se folosește metoda vizelor de flotant. Mai mult, acolo unde autoritățile sunt mai riguroase, oamenii au ajuns și la divorț ca unul dintre părinți să-și modifice adresa și să ajungă la o școală bună. O problemă globală, deci.

Ce s-ar putea face. Inspectoratele ar putea să urmărească școlile cu cerere mare și să sporească numărul învățătorilor. Piedica e spațiul, pentru că sălile de clasă sunt limitate. În timp însă, un guvern deștept poate să construiască pentru aceste școli spații suplimentare. Sau primarii deștepți să găsească un sistem de recompense pentru ca învățătorii buni să vină și la școlile mărginașe sau de cartier.

Cum am făcut noi. Am ales o școală la cinci minute de casă. A fost cel mai bun sfat pe care l-am primit. Un copil de 6-7 ani doarme pe el la ora 8. Vladimir se trezește la 7.10 -7.15 are timp să se spele, să mănânce ba chiar să caște ochii la tv. Și cu toate astea încă nu funcționează la parametrii maximi la prima oră, ne spune învățătoarea.

Gândiți-vă că alegeți cea mai bună școală din centrul orașului, dar că faceți până acolo 40 de minute. Asta înseamnă că trebuie să vă treziți la 6.30. O să vedeți că în 5-6 săptămâni o să fie un chin și pentru voi și pentru ei. Mi-au povestit-o oameni care au făcut lucrul ăsta.

În plus, de la o școală apropiată poate fi adus pe jos acasă, ceea ce e foarte bine.

Alegeți în școală o învățătoare care se potrivește cel mai bine felului de a fi al copilului. Nu transformați orele în sperietoare de dragul rezultatelor. În primii ani trebuie să învețe să scrie și să citească bine. Iar apoi, dacă vreți să apăsați pedala, puteți să-l mutați căci veți ști mai bine ce poate, ce nevoi are și cu ce probleme se confruntă copilul. Dar vă spun din cele întâmpinate de noi că în primul an nu va face mare diferență între școală și un loc de joacă și că nu trebuie să-i luați bucuria asta.

Și nu vă speriați că o să greșiți. Aveți timp să reparați ce nu merge bine.

Nu rata niciun articol important

Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!

3 comentarii la Cel mai bun sfat pentru părinții de clasa întâi

  1. Nicoara Moise spune:

    Exact in ce scoala din Bucuresti poti sa iti alegi invatatoarea, in timpul inscrierii?

  2. nicoară (sau moise, nu mi-e clar care-i nume, care-i prenume), spune:
  3. gadjodillo spune:

    Nicoară (sau Moise, nu mi-e clar care-i nume, care-i prenume),
    în principiu ai dreptate. Cred, totuşi, că striblea voia să spună altceva. Să accentueze asupra faptului că e absurd să te muţi cu şcoala la mulţi km de casă. Că e absurd să faci lucruri absurde pentru un iluzoriu „mai bine”.
    Sînt cîteva aspecte aici: un prim aspect ar fi că, evident, copiii sînt diferiţi şi au nevoi diferite, cînd vine vorba de învăţare. unii pot fi total incompatibili, cu structura lor de personalitate, cu învăţătoarele „bune”. Al doilea e că nu îi poţi feri toată viaţa; o învăţătoare bună poate fi un start bun, dar părinţii trebuie să contribuie permanent. Şi un altul este că stresul pe care-l poţi căpăta la pachet cu deciziile radicale poate strica tot ce, aparent, ai rezolvat.
    Cătălin, parametri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!