Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Nu sunt rudă cu avocatul Elenei Udrea. Dar avem o istorie comună

Marius Striblea este unul dintre avocații Elenei Udrea, alături de Alexandru Chiciu. Adevărul este că nu știm foarte exact despre rudenia noastră. Numele de Striblea este întâlnit în nordul Moldovei. Părinții mei sunt din Botoșani, cei ai lui Marius Striblea din Suceava. Undeva este posibil să fie o legătura vagă, dar cum nu ne-am lovit unul de altul la niciun eveniment de familie, pe nicio ramură, am stabilit că ne aflăm în fața unei coincidențe. Când am stabilit? În facultate, că acolo începe istoria comună a numelor noastre. De fapt, acolo m-au întrebat colegii prima dată: sunteți rude?

Când eram în anul trei, vitorul avocat Striblea a devenit asistent universitar la Civil și a luat și grupa mea. Printr-o mare coincidență, anul cu pricina a fost primul în care ne-au strâns la școală de-adevăratelea. Până atunci nu a existat prezență strictă la noi, la Facultatea de Drept de la Universitatea Cuza. Așa că te duceai unde chiar îți făcea plăcere. De atunci, a trebuit să mergem la tot pentru că nu se mai intra în examene. Citește mai mult

shutterstock_224438329
shutterstock_224438329

Cum am fost eu dizident de 23 august 1989

23 August era cea mai nasoală chestie care ți se putea întâmpla în vacanță în urmă cu 25 de ani. Începeau telefoanele să sune, să te caute pe acasă. Hai la pregătire pentru paradă. Trebuia să fii nesimțit total sau să ai o mare artă a mințitului ca să te cotești. Cel puțin la Vaslui, oraș mic, unde te știa toată lumea. Ce să spui? Că nu ești? Sigur te dădea unul în gât.

Și nu voiam să merg nu din cine știe ce efluvii anti-comuniste ale mele sau alor mei, cât mai curând că imbecilii te făceau să pierzi zile întregi de joacă doar ca să te fâții în fața unor alți proști și a tot orașului scos din producție ca să ne vadă pe marginea străzii. Citește mai mult

1979_23 august - defilarea pionierilor din Slobozia
1979_23 august - defilarea pionierilor din Slobozia

Mărturia singurului supraviețuitor din Pădurea Spânzuraților

M-a căutat domnul Petru Stoica din Târgu Mureș. Mi-a trimis acest text document: mărturia singurului supraviețuitor al evenimentelor care au dus la scrierea romanului Pădurea spânzuraților. Liviu Rebreanu spunea la un moment dat despre această carte:  „Spânzurarea fratelui meu, ofiţer în armata austro-ungară, la Ghimeş, ca „dezertor”, de către unguri mi-a sugerat ideea Pădurii Spânzuraţilor.” Dintre condamnați a scăpat un singur soldat, Ioan Baciu. Fiul său Vasile, astăzi în vârstă de peste 70 de ani, i-a pus mărturia pe hârtie ca noi la împlinirea unui secol să le păstrăm memoria. Îl public așa cum l-am primit, fără a schimba o virgulă. Citește mai mult

600full-padurea-spanzuratilor-screenshot
600full-padurea-spanzuratilor-screenshot

O șpagă cinstită

Mă uit și eu de câteva zile la știrea cu pro-decanul de la ASE care punea șpăgile în vază. Și mă simt ca de pe altă lume. Vă spun cu mâna pe inimă că la noi la Facultatea de Drept de la Iași, la data respectivă nu aveam obiceiul șpăgii la examen, darămite la licență. Cel puțin la studenții de la zi, că se știa că arabii și grecii cotizează din greu. Nu mai spun de zecile de polițiști de la FF, care erau cheia și lăcată la toată povestea asta.

A existat însă un moment în care probabil ne-am lecuit definitiv de treaba asta. Era un examen opțional, care dacă ar fi fost pe bune erau un examen greu. Nici acum nu înțeleg de ce materia cu pricina era opțională, că mie mi se pare dintre cele mai importante. Nu o să dau nume, că omul s-a dus și oricum după atâția ani nu mai are importanță. Povestea merită. Citește mai mult

classroom-desks
classroom-desks

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Citește mai mult

copil la cupa mondiala in brazilia
copil la cupa mondiala in brazilia

Fotbalul care nu spune o poveste

Nu primește nicio cupă. Argentina a jucat aseară cu o banderola neagră pe mână, iar Cupa Mondială s-a oprit pentru in minut. Cel mai mare respect pe care i se poate acorda unui fotbalist. Alfredo di Stefano e numit cel mai mare dintre cei mari, deși noi nu o să o știm vreodată cu adevărat.

Ce știm noi este însă o poveste. Mie mi-a spus-o Ioan Chirilă la jumătatea anilor ’80. Citește mai mult

brazilia bun
brazilia bun

Sâmbătă ne îmbrăcăm în roșu și avem onoare

Locul arăta ca un camping uriaș. Doar că urcaseră căsuțele pe picioare de beton. Și aveau dreptate. Erau mai puțin de 100 de metri până la malul Nistrului și periodic râul ieșea din matcă și inunda tabăra. Așa scăpau casele de apă. Nu că le-ar fi putut lovi prea tare. Erau doar niște barăci de lemn în care ne puneau să stăm câte șase, în paturi de campanie.

La masă ne dădeau ce știau rușii mai bine. Arpacaș și varză, de dimineață. Singurul lucru de l-am putut mânca în două săptămâni a fost ceaiul de trandafiri care era la discreție. Dar era frumos acolo. Căci eram străini, veneam un pic mai de la vest, aveam niște tricouri mai deștepte și încălțări mai faine. Și, în plus, la fiecare meci ne cânta imnul. Și asta suna tare bine. Citește mai mult

meci romania suedia
meci romania suedia

Cum a invadat Vasluiul Călărașiul

Sala Sporturilor de la Vaslui era ca un frigider mare, cu tribună pe o parte. Spun frigider pentru că pereții sălii dădeau afară, fără să fie protejați de vreun culoar, iar din tavanul șubrezit curgea mereu apă. Cum mi-am petrecut toată copilăria și adolescența acolo, pot să spun cu mâna pe inimă că niciodată nu s-a dat căldură în sală. Oricum era inutil. Mastodontul  nu putea fi încălzit decât atunci când sala se umplea de oameni. Și atunci podeaua devenea umedă de la condens.

Dar sala asta era plină, căci la două săptămâni juca acolo Moldosinul echipa de handbal a orașului. Vasluiul a ținut mult timp echipe de fotbal, dar mai toate au avut nevoie de talent „din import”. În schimb, handbalul a fost la el acasă. Mai bine de zece ani în B, echipa a fost o forță. Apoi ne-am văzut visul cu ochii: am intrat în A, în 92. Citește mai mult

HC Vaslui din nou in Liga 1
HC Vaslui din nou in Liga 1

Turul perfect al lui Senna

Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Senna concurând. Cablul a venit târziu la noi. Pentru generațiile mai tinere, cablul a fost introdus prin 91-92. Până atunci aveam TVR 1 și TVR2 și canalele de la Moscova. Din cauza asta, nu-mi aduc aminte dacă au fost curse ale sale la tv, în România.

Așa că prima mea amintire legată de F1 a fost chiar moartea lui Senna, pe care am văzut-o în direct la unul din canalele lui Berlusconi. Cumva știam că e mare, cel mai mare. Legendele nu au nevoie de cablu. Ele vin pe nesimțite spre tine. Azi o frântură, mâine o fotografie, poimâine replica unui prieten. Sau o vorbă aruncată altuia: ce, te crezi Senna? Într-un fel se bucura de statuia unui fotbalist cu diferența că pe ei îi și vedeam. Sau îi găseam în pachetele cu gumă. Citește mai mult

ayrton senna
ayrton senna

Chiar vă doriți o astfel de mașină?

Adică o mașină care să se conducă singură. Să nu puneți voi mâna pe volan. Să știe ea ce are de făcut la semafor, lângă alte mașini sau să-i protejeze pe bicicliști. Google lucrează de ceva vreme la așa ceva și tocmai a prezentat noile rezultate după încă 700 de mii de kilometri, care arată așa:

Foarte frumos. Ar fi însă câteva mici probleme Citește mai mult