Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Stere Halep: ”Nu e cea mai fericită zi din viața mea”

Căutați repede în minte ce vă rămâne după meciul Simonei de la Paris. Cursa aceea incredibilă dintr-un colț într-altul la 3-0, în decisiv? Sau venirea la fileu la o scurtă de neajuns, apoi alunecarea în echer și liftarea mingii peste plasă, doar ca o secundă mai târziu să facă un voleu de rever? Sau privirea aceea care spune: ”băi, eu nu plec de aici, sunt pregătită să stau până diseară” Poate îmbrățișarea cu Cahill, doi oameni care știu c-au urcat un Everest.

Eu aș căuta un pic mai sus. Cu două rânduri mai sus. Acolo unde familia Halep s-a îmbrățișat în trei. Cu tatăl, Stere, pupând-o apăsat pe Simona în timp ce-și cuprinde soția și fata în aceeași îmbrățișare. Insula asta, singură și neclintită în mijlocul unei arene de tenis și apoi în mijlocul a milioane  de privitori din toată lumea e temelia a tot ceea ce înseamnă Simona. Visele ei se împart la trei, ca și drumul făcut până aici. 

Citește mai mult

stere halep si familia
stere halep si familia

Simona, îndemn de pus în istoria tenisului

Toată ziua de sâmbătă, la Digi FM, am spus că mi-ar fi plăcut să câștige Simona de dragul nostru. Că poporul acesta merită să aibe o bucurie. C-ar fi timpul să ne strângem în piață nu doar pentru a urî, ci pentru a ne bucura. Am spus că ne trebuie felul acela de bucurie care să reducă faliile, barierele și urâtul.

Aș fi vrut să ne bucurăm ca și cum n-am avea nimic de împărțit în ultimele săptămâni. Cred că România are o dragoste enormă de dăruit, iar Simona ar fi putut să o primească toată. Ar fi șters cu zâmbetul acela uriaș mai toate grimasele noastre triste. 

Citește mai mult

simona aus open bun
simona aus open bun

Petrică din Vâlcea despre Mihai I cel Bun

Uneori îți trebuie ore sau zile, poate luni, să lași deoparte emoția unui eveniment și să aștepți ca lucrurile să se decanteze. Să capete sens. Cine suntem după zilele care au trecut? Neam frumos sau neam prost? Care ne este mai aproape? Miile de oameni care au ieșit în stradă sau în gări? Cei care s-au așezat pe scaun înaintea Regilor? Cei care au încins Centrul Vechi de petreceri?

Citește mai mult

regele mihai
regele mihai

Noi împreună cu ei. În Colectiv.

Se spune că alegerile pe care le facem ne definesc. Eu cred c-ar trebui să ne definească sentimentele pe care le avem. Primele. Acelea de le simți prima oară când te gândești la ceva sau cineva.

Chiar așa: care este primul tău sentiment când te gândești la Colectiv? Sunteți înghețați, înlemniți, vă e frică? Pentru voi sau pentru alții? Sau poate nu vă mai pasă, poate e ceva departe? Poate e bucuria că nu ți s-a întâmplat ție. Sau poate că sentimentele astea s-au schimbat în timp. 

Citește mai mult

candele-colectiv-1
candele-colectiv-1

Tudor, chiar nu contează cât de lung ai părul

Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”?  Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte. 

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde. 

Citește mai mult

tudor helgiu
tudor helgiu

S1MONA HALEP!

Nu căutați în meci. Nu căutați la Ostapenko sau la riscurile pe care și le-a asumat Simona. Nici măcar în serviciul renovat la Simonei. Nu!

Căutați în zâmbetul lui Andrei Pavel. Nu în zâmbet. În lumina care i-a cuprins întreaga față. În acea secundă când l-am văzut fericit. În momentul acela în care a îmbrățișat-o de la zece metri distanță. Chiar și în guma aceea de mestecat care părea că și ea vrea să sară spre Simona.

Citește mai mult

halep 1
halep 1

Mici învățături de la Halep după încă o înfrângere

Este fix finalul meciului dintre Rybarikova și Vandeweghe pentru semifinalele de la Wimbledon. Americanca năvălește hotărât spre arbitra de scaun. ”Ai jucat vreodată tenis? Măcar ai idee despre ce vorbești? Ce tot vorbești tu aici? S-a auzit un strigăt de out chiar când am lovit mingea.”

Americanca mai are un pic și se suie ea la tabelă ca să fie repetat punctul. Arbitra îi explică ceva în voce joasă și e foarte clar că nu va schimba decizia. Întâmplător, Vandeweghe nu are dreptate, ”out”-ul a fost strigat după ce-a lovit mingea. Dar asta are mai puțină importanță.

Citește mai mult

halep wimbledon
halep wimbledon

Simona și stelele căzătoare

Doare rău. Trebuie să doară rău. Cine a pus piciorul vreodată pe teren și s-a înlănțuit cu un adversar, trebuie să știe cum e să pierzi și cum e să ai un anumit sentiment de neputință. Și noi știm doar a mia parte, căci nimeni dintre muritorii obișnuiți nu a jucat vreodată la nivelul Simonei. 

Și cum nu știm, să-l lăsăm pe Agassi să povestească, fix după o finală pierdută la Rolland Garros: ” Ecuadorul, (țara de origine a oponentului său) este singurul loc în care m-aș putea ascunde după rușinea pe care o simt acum. Stau cu capul plecat gândindu-mă ce-or să spună sutele de reporteri și editorialiști de primă pagină, ca să nu mai vorbim de colegii mei. Imaginea e totul, Agassi este nimic. Domnul Hot Lava este varză călită.”

Citește mai mult

Halep!

Două imagini după meciul tranchilizant de joi seara. Prima în care Pliskova servește tare spre exterior. Mingea iese mult în afară, iar Halep, ca Nadal pe vremuri, mărește terenul și o dă înapoi. Mingea e moale, aproape moartă. Pliskova se așează bine pe ambele picioare și dă cu dreapta in-out, iar mingea cade pe linie și sare mult în afară. 

Cumva, Halep e acolo. Nu știu cum a rămas acolo. Probabil nu a avut vreme să se întoarcă. O dă și pe asta înapoi. Iar Pliskova o catapultează de la înălțimea celor 1.86 metri exact în colțul opus. Nu. E imposibil să te duci după ea. N-are rost. Dar Halep ajunge, Aleargă, nu se oprește, aleargă, iar ultimul pas are ceva incredibil. E un șpagat, o dublare a unui pas ca și cum ar  face triplu-salt. Cumva o prinde. Pliskova e țintuită. Mingea e în cross, iar cehoiaca imobilă. 

Citește mai mult

Terorism vs făcăleț

Știu c-ați zâmbit, dar cetățeanul Florin Morariu trebuie felicitat. ”Basketul său în the cap-ul” teroristului este poate cel mai bun lucru care ni s-a înâmplat în ultima vreme. Știu că nu e cea mai deșteaptă treabă să te pui cu un făcăleț în fața unei coaliții de tâmpiți spălați pe cap, dar este musai eficient.

Eficient pentru că el vine să marcheze un lucru foarte clar. Florin Morariu nu a fost scos în stradă cu navetele în mână de vreo credință ideologică, de vreun sentiment anti-musulman sau pentru că vrea să facă parte dintr-o coaliție a dreptății. Sau de furie împotriva unor nemernici. 

Citește mai mult

florin morariu
florin morariu