Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

De vorbă cu parlamentarul care a mâncat din gunoi

USR-ul venit de la Cluj este un șoc pentru Parlament: un senator doarme în jilț, iar un deputat mănâncă din gunoi. Scandalos, primul caz, dar al doilea îți taie respirația. Dincolo de greață și alte reacții legate de gunoi, te izbește și un iz de populism. Adică, ce trebuie să faci mai mult să vadă alegătorul că ești alături de ei.

Altfel, are vreo noimă ceea ce-a făcut Adrian Dohotaru? Am stat câteva minute de vorbă și a rezultat că este un mai articulat decât parlamentarul clasic. Mai articulat și mai de ascultat.

Citește mai mult

Adrian-Dohotaru
Adrian-Dohotaru

Un caz singular în care și statul român este deștept

Când vine vorba de statul român, mereu ai impresia c-ai tras un loz necâștigător, că mergi doar în gaură sau că tragi cu el numai la pierdere. Nu vreau să ratez momentul aproape singular în care vezi că și ai noștri au putut face o treabă bună. Este vorba de câștigarea la Curtea de arbitraj de la Paris a litigiului cu compania ENEL, care aduce în buzunarul statului 401 milioane euro. Bani meritați la centimă, niciuna în plus sau în minus.

Înainte, însă, o privirea de ansamblu. ENEL este cea mai mare companie italiană de furnizare și producție a energie electrice. În România a cumpărat Electrica Muntenia cu 820 de milioane de euro. Asta înseamnă furnizarea energiei electrice în București. De asemenea, deține distribuția și în Banat și Dobrogea. 

Citește mai mult

innovation-258932_960_720
innovation-258932_960_720

Mici întâmplări cu o mare campioană

Seară de februarie, rece ca niciodată. Parcarea aglomerată a clubului Dinamo. Sute de mașini care se blochează una pe alta printre movilele de zăpadă, gheață pe jos. Bucureștiul nu are săli de sport și lumea s-a îngrămădit aici să vadă meciul de Liga Campionilor al CSM-ului.

E noapte bine, poate s-au făcut -7 sau -8 grade. Gerul taie, iar lumea stă cuminte la coada de la aparatul de taxare. Singurul din parcare. Cred că am vreo 80 de oameni în față. Merge greu, cu înjurături și cu umor românesc. Organizatorii au pus și autocarul danezelor să plătească taxa de parcare. Șoferul se roagă de cineva să-i dea drumul mai repede. 

Citește mai mult

oana-manea
oana-manea

Ion Caramitru, cuceritor despre întâlnirea cu George Călinescu

De mule ori când ajung mari invitați la noi, la DigiFM, văd că sunt istorii care se pierd. Se duc. Sunt de fapt momente de istorie care se pierd. Și-mi pare rău că nu o să le mai aud, că le aude prea puțină lume față de cât ar merita. Și atunci, le salvez.

Îl pun deoparte  azi pe Ion Caramitru. Actor uriaș, regizor, director de teatru, vedetă de-a dreptul, Ion Caramitru spune că vine rar la radio sau la tv. ”Sunt eu sătul că apar mereu aceleași fețe, la noi, la televizor”

Citește mai mult

Gerrard a fost mai mare ca Liverpool

Un semn neașteptat că îmbătrânești vine de pe terenul de fotbal. Vine atunci când eroii tinereții și copilăriei tale încep să se retragă. ”Să pună ghetele în cui”, cum plastic se spune și probabil nu se face vreodată. Primul semn a venit mișelește în 2013-2014 când au plecat deodată la cabine Nesta, Seedorf, Henry, Rivaldo, Juninho Pernambucano, Veron, Giggs, Puyol, Zanetti, Beckham, Scholes, Inzaghi, Shevcenko sau Owen.

Să nu mă înțelegeți greșit. Am mai văzut fotbaliști retrăgându-se. Dar cu ăștia am crescut deodată. Ceilalți erau deja bătrâni. Dar ei sunt colegii mei de generație. Pe Raul l-am prins în liceu. În al lui și al meu. Puștiul înșira goluri la Real, în vreme ce noi înșiram teze la matematică.

Citește mai mult

Aici puteți afla ce este un ”arici” în Moldova și mai ales cum face el ”lumină în beci”

Copilăria mi-am trăit-o cu jumătate de cap în Moldova de peste Prut. Cum ”tovarășu” nu ne dădea mai deloc program la tv, salvarea noastră era televiziunea de la Chișinău. Așa am aflat mai toate personajele ”perestroikăi”lor: tanti Ludmila, adică mama lui Dan Bălan de la O-Zone, Grigore Vieru, Soroceanu, Zinaida Julea.

Și când am crezut c-am pierdut legătura de tot cu lumea de acolo,  în sala de la Grădinari din Iași a venit peste noi cu o forță neobișnuită Zdob și Zdub. De atunci am știut că acolo este un suflu creator pe care te poți baza. Zdubii m-au dus la Cobileanski care le-a făcut câteva videoclipuri. Dar el mi-a rămas în minte cu senzaționalul Sașa, Grișa și Ion la care râd de ani buni. Sau genialul ”Când se stinge lumina

Citește mai mult

afacerea-est-4-1000x566
afacerea-est-4-1000x566

Bucur și Papadopol: ”dacă nu râdeți la Două Lozuri, primiți banii înapoi”

Luni dimineață au fost la Prima Ediție, Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol. Am stârnit o grămadă de suspine pe culoare, ce să mai. Până și domnișoara de la protocol le-a turnat câțiva stropi de cafea în poală, de emoție.

Papadopol și Bucur sunt printre starurile cinematografiei actuale în România. Au atins cel mai de sus nivel. Îi iubește lumea, joacă în super-producții, apar la televizor. Și mai ales apar în ”detestatele” filme de festival din România. Că așa este discuția acum.

Citește mai mult

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Citește mai mult

1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2
1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2

Gabi Balint: ”m-a aplaudat tot vestiarul când m-am întors de la cumpărături”

Gabi Balint este unul dintre idolii generației mele. Aveam exact vârsta potrivită pentru toate visele din lume când Gabi a marcat din penalty la Sevilla și ne-a făcut zei pentru totdeauna. A venit ieri la Prima Ediție de la Digi FM. Prima dată când ne-am văzut.

Recunosc că am avut emoții, pentru că nu-i puțin lucru să-ți vezi idolii în carne și oase. Mai ales la 9 dimineața. ” E al naibii de devreme, dar dacă ți-am promis că vin, vin.!” Ardeleanul din el nu se dezminte chit că a luat soarele Spaniei și verva Bucureștiului în 30 de ani.

Citește mai mult

balint
balint

De ce au ”ăștia din vest” veceuri mai curate

Știu c-o să sune complet aiurea, dar dacă vine cineva și mă întreabă acum: ”ce chestie tare ai văzut în concediu”, o să-i zic ”am văzut un veceu.” Și de aici stau și mă întreb și eu, cum se poate asta. Am făcut un tur al României, am văzut capitala Imperiului austro-ungar, o lume plină de minuni. Cum să-mi fi rămas gândul la un veceu?

Lucrurile stau cam în felul următor. Pe canalul Dunării, la Viena, este o zonă de mici baruri, chioșcuri care functionează doar în timpul verii. Mici terase, cu un pic de nisip, umbră, muzică în surdină. Este un loc mai curând pentru hipsterii locali. Am văzut că turiștii merg în vapoarele de vis-a-vis.

Citește mai mult

veceu viena
veceu viena