Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Școala care te învață să desfaci banana

Pozele cu copiii de la Cluj, care mimau sexul oral, au fost șterse de pe Facebook. Cineva și-a dat seamă că urmează o mică furtună. Pozele, aproape 20, înfățișau mai multe cupluri la balul bobocilor, în care fetele îngenuncheau în fața unor băieți și mâncau o banană dintre picioarele lor.

Dar fotografiile nu vor dispărea niciodată pentru că sunt în ziare deja. Pentru că sunt pe diverse site-uri și pentru că multă lume le-a salvat. Și astea sunt doar câteva din pozele făcute acolo, căci de față au fost sute de persoane. Așa că este timpul să vorbim despre tot ce nu este în regulă.

Nu este în regulă ca un bal întreg să fie organizat fără adulți și lucrurile să scape de sub control. Cineva trebuie să fie responsabil. Nu e firesc ca un club să poată fi închiriat doar de copii. Profesorii au responsabilități și în afara școlii. Iar dacă profesorii au fost excluși, ce părinți și-au asumat responsabilitatea organizării? Și de au făcut asta?

Citește mai mult

banana
banana

Un manual de religie care mi-a plăcut

Cu câteva zile în urmă mi-a picat în mână un manual de religie pentru elevii de 14-15 ani din Anglia. Copilul prietenilor mei are religia obligatorie pentru că învață la un colegiu care are o orientare creștină. Doar că asta nu înseamnă o confuzie cu un rit sau cu activitatea Bisericii. 

Manualul s-a dovedit o lectură pe gustul meu. Și dă dovadă de deschidere mișto. Îi ajută pe adolescenți să-și facă o idee și despre lumea din afara bulei. Îi provoacă, le pune întrebări, îi pune să dezbată. Iată câteva idei.

Citește mai mult

IMG_0751
IMG_0751

Culmea birocrației la români: inutilitatea documentului electronic

Nu cred că există un guvern mai rupt de realitate decât cel din România. Și nici stat care să fie mai tembel. De o bună bucată de vreme România încurajează cetățenii săi să cumpere mașini electrice. Și le dă o subvenție de zece mii de euro. Asta pentru că suntem eco. 

Evident că România nu are prize de reîncărcare a acestor mașini. De asta în urmă cu mai bine de doi ani a fost demarat un program de finanțare publică a acestor accesorii. Un an a durat depunerea documentelor și alt an să dea cineva de capătul dosarelor. În jur de 40 de firme au dorit să intre în program. Doar 5 au fost acceptate, iar 37 au fost respinse.

Citește mai mult

red tape
red tape

Școala de rit nou: mai bine fumezi decât să citești

Un ministru ar trebui să știe că nu e bine când intră în folclor. Iar ministrul Pop s-a lipit de porecla ”genunche” sau de acronimul PLM. Mă rău de atât, un banc circulă pe FB după ce angajații săi au căutat copiii în ghiozdane. 

”Inspectorii școlari intră în buda unei școli. Ce faceți, mă, aici?, Fumăm, ne scuzați. Bine, am crezut că citiți auxiliarele.” 

Citește mai mult

shutterstock_189690569
shutterstock_189690569

Am cumpărat un bec foarte scump, cu livrare la domiciliu

UPDATE: O săptămână mai târziu cei de la Emag mi-au trimis noul frigider, fără să mai aștepte verificările necesare. M-au sunat de mai multe ori și-au stat de vorbă cu mine. Și-au cerut scuze. Ceea ce au reușit însă mai greu a fost să convingă firma de curierat să ridice obiectul stricat. După mai multe încercări oamenii au venit cu doi curieri. Unul era accidentat și a fost nevoie de o mână de ajutor la cărat. Total zile de rezolvare? Un pic peste 10. 

Am avut un frigider erou. 13 ani a ținut. Marfă veche de la Arctic ”cum nu se mai face azi.” Așa că atunci când a sucombat, am cumpărat unul asemănător, e adevărat la o ofertă existentă la Emag. Poate o fi fost și asta o greșeală. Frigiderul a fost cumpărat în 10 minute de când am știut de problemă și livrat în 24 de ore. La livrări stăm perfect. 

Doar că Arctic nu pare să mai fie ca pe vremuri, dar nici Emag nu se mai mișcă precum altădată. Frigiderul a venit stricat. Adică nu răcește. Nu răcește, nu congelează, nu face nimic din ce face un frigider. Doar stă și aprinde un bec, dar asta nu e de folos.

Citește mai mult

masina emag
masina emag

Imagini de la un dezastru fără niciun fel de victime

Am aflat de pe un forum, la un articol cu totul alt subiect, că tabăra de copii de la Năvodari nu prea mai există. Nu mi-a venit a crede până am ajuns acolo. Adică nu mi-a venit a crede ce-am văzut. Ultima dată fusesem acolo pe la jumătatea sau finalul anilor 80. 

Erau mii de copii de prin toată țara. Cantina uriașă era cât un stadion, iar pe plajă erau cordoane de supraveghere când se intra în apă. Mi-a rămas în cap și acum coada imensă de la intrare când se făcea un soi de control sanitar. Cred că erau peste o mie de copii. Știu că într-o serie acolo puteau intra 12 mii de copii. Se ajungea la o sută de mii de copii anual.  Citește mai mult

8
8

Cum știi că te-ai întors în România. Studiu făcut la nevoie

Fix în mijlocul Londrei, în Trafalgar Square, locul unde mii de oameni se strâng în mod obișnuit, fix acolo l-a apucat pe ăsta micul. Că nu mai poate, că vrea la baie acum și repede. Asta s-a întâmplat chiar în fața unei toalete publice cu o intrarea arătoasă și marcată cât se poate de mare. 

Și atunci s-a trezit în noi instinctul de român. ”Băi, dar o fi bine să intre aici? O fi curat? Ce-o fi înăuntru? Cum miroase? Te duci acolo și leșini?” Știți voi, toate traumele din toate timpurile din România unde orice toaletă publică, oricum aproape inexistente, înseamnă un loc murdar, urât mirositor și de multe ori promiscuu. 

Citește mai mult

toaleta publica viena
toaleta publica viena

Ce să faci să nu stai în apa până la gât când plouă de rupe

Am dat o tură lungă de București cu ocazia marii ploi. Așa s-a întâmplat c-a fost nevoie să merg în mai multe zone, inclusiv în cele limitrofe. Am mers din Drumul Taberei la Casa Presei, Griviței și 1 Mai, Mihalache, Titulescu, străduțele de la Piața Chibrit și prin Chiajna. Am mers și când ploua de rupea și am mers și ceva mai târziu. De două ori am trecut prin pasajul Lujerului

Și pot să spun că e bine. Mai bine. Nu mai este ca în anii trecuți când era un dezastru pe aici și puteai să te dai cu barca. Poți să faci comparația asta dacă intri jumătate de oră în Chiajna. Și-ți dai seama automat cât de bine stă Bucureștiul. Am găsit în periplul meu o stradă plină de apă, Parcului, lângă Romexpo și ceva apă pe după-masă la Pasajul Lujerului. Știu c-au fost mai multe în toate sectoarele și că s-au primit 153 de solicitări de intervenții. Am văzut imaginile de la tv cu probleme în Colentina, la Vulcan, în Dristor sau pe alte străduțe. Acolo au fost în continuare probleme.

Citește mai mult

Caseta dupa curatare 2
Caseta dupa curatare 2

Spitalul ca spitalul, dar nici noi nu suntem bine

Când ajung, număr salvările. Să fie șapte sau opt. Unele din județele vecine. Cred c-am picat la o oră de maximă aglomerație la Universitar. S-a întâmplat ca maică-mea să aibă nevoie la un doctor, chiar în singura zi în care a stat la noi. 

Asistentele și brancardierii stau pe afară în câte o pauză, la cafea sau la țigară. Mașinile mici urcă și ele rampa de acces și aduc noi și noi bolnavi. Holul e la fel de aglomerat ca de obicei. E coadă pe la fiecare ușă. De undeva din dreapta, iese un bodyguard care strigă peste toată sala câte un nume. ”Borcic. Borciiiic….” Strigarea este preluată de un brancardier: ”Borciiiiiic.” Bolnavul strigat nu apare și paznicul intră înăuntru după altă fișă. ”Ioneeeescu” zboară peste sală și o familie întreagă se ridică în grabă de pe scaune și se reped spre ușă.  

Citește mai mult

IMG_0533
IMG_0533

Niște meseriași care trebuie evitați

LATER-EDIT: M-a sunat patronul companiei. S-a dovedit că nu am stat de vorbă cu el aseară, ci cu unul dintre angajați, care răspundea pe un telefon direcționat. Patronul este în concediu în Grecia. Și-a cerut scuze. Multe și sincere. ”Lucrez chiar eu. Eu fac reparații. Am zis că pot să am încredere într-un concediu de o săptămână. Știu ce înseamnă firma asta, știu ce e munca asta și nu vreau să-mi bat joc de ea.”

Robert se numește patronul companiei. Îmi va trimite banii înapoi, deși i-am explicat că nu este o chestiune de bani, ci de înțelegere între oameni și de respect față de firmă și muncă. Îl cred pentru că mi-a spus că este în afacerea asta de vreme îndelungată. Și c-a investit în ea. Sincer să vă spun, este reacția cea mai corectă cu putință și care ar trebuie lăudată. 

Cred că nu poți ști tot ce fac muncitorii tăi sau oamenii care te reprezintă. Aici înțeleg c-ar fi vorba de o persoană păsuită de mai multe ori, pe principiul că ”fiecare merită o șansă.” Doar că așa ajungi la problemele cele mai mari. Dar faptul că și-au cerut scuze mi-a plăcut. Asta înseamnă respect față de tine și client.

POSTAREA INIȚIALĂ

Am avut de reparat o banală clanță de la o ușă metalică. Am rămas cu ea în mână și cum am două mâini stângi și mai e și ușa de la intrare, am zis să chem niște oameni care chiar știu ce trebuie să facă. Am luat o firmă de pe internet: ROBADEL. 

 

Citește mai mult

reparatii usi robadel
reparatii usi robadel