Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Ce să faci să nu stai în apa până la gât când plouă de rupe

Am dat o tură lungă de București cu ocazia marii ploi. Așa s-a întâmplat c-a fost nevoie să merg în mai multe zone, inclusiv în cele limitrofe. Am mers din Drumul Taberei la Casa Presei, Griviței și 1 Mai, Mihalache, Titulescu, străduțele de la Piața Chibrit și prin Chiajna. Am mers și când ploua de rupea și am mers și ceva mai târziu. De două ori am trecut prin pasajul Lujerului

Și pot să spun că e bine. Mai bine. Nu mai este ca în anii trecuți când era un dezastru pe aici și puteai să te dai cu barca. Poți să faci comparația asta dacă intri jumătate de oră în Chiajna. Și-ți dai seama automat cât de bine stă Bucureștiul. Am găsit în periplul meu o stradă plină de apă, Parcului, lângă Romexpo și ceva apă pe după-masă la Pasajul Lujerului. Știu c-au fost mai multe în toate sectoarele și că s-au primit 153 de solicitări de intervenții. Am văzut imaginile de la tv cu probleme în Colentina, la Vulcan, în Dristor sau pe alte străduțe. Acolo au fost în continuare probleme.

Citește mai mult

Caseta dupa curatare 2
Caseta dupa curatare 2

Spitalul ca spitalul, dar nici noi nu suntem bine

Când ajung, număr salvările. Să fie șapte sau opt. Unele din județele vecine. Cred c-am picat la o oră de maximă aglomerație la Universitar. S-a întâmplat ca maică-mea să aibă nevoie la un doctor, chiar în singura zi în care a stat la noi. 

Asistentele și brancardierii stau pe afară în câte o pauză, la cafea sau la țigară. Mașinile mici urcă și ele rampa de acces și aduc noi și noi bolnavi. Holul e la fel de aglomerat ca de obicei. E coadă pe la fiecare ușă. De undeva din dreapta, iese un bodyguard care strigă peste toată sala câte un nume. ”Borcic. Borciiiic….” Strigarea este preluată de un brancardier: ”Borciiiiiic.” Bolnavul strigat nu apare și paznicul intră înăuntru după altă fișă. ”Ioneeeescu” zboară peste sală și o familie întreagă se ridică în grabă de pe scaune și se reped spre ușă.  

Citește mai mult

IMG_0533
IMG_0533

Niște meseriași care trebuie evitați

LATER-EDIT: M-a sunat patronul companiei. S-a dovedit că nu am stat de vorbă cu el aseară, ci cu unul dintre angajați, care răspundea pe un telefon direcționat. Patronul este în concediu în Grecia. Și-a cerut scuze. Multe și sincere. ”Lucrez chiar eu. Eu fac reparații. Am zis că pot să am încredere într-un concediu de o săptămână. Știu ce înseamnă firma asta, știu ce e munca asta și nu vreau să-mi bat joc de ea.”

Robert se numește patronul companiei. Îmi va trimite banii înapoi, deși i-am explicat că nu este o chestiune de bani, ci de înțelegere între oameni și de respect față de firmă și muncă. Îl cred pentru că mi-a spus că este în afacerea asta de vreme îndelungată. Și c-a investit în ea. Sincer să vă spun, este reacția cea mai corectă cu putință și care ar trebuie lăudată. 

Cred că nu poți ști tot ce fac muncitorii tăi sau oamenii care te reprezintă. Aici înțeleg c-ar fi vorba de o persoană păsuită de mai multe ori, pe principiul că ”fiecare merită o șansă.” Doar că așa ajungi la problemele cele mai mari. Dar faptul că și-au cerut scuze mi-a plăcut. Asta înseamnă respect față de tine și client.

POSTAREA INIȚIALĂ

Am avut de reparat o banală clanță de la o ușă metalică. Am rămas cu ea în mână și cum am două mâini stângi și mai e și ușa de la intrare, am zis să chem niște oameni care chiar știu ce trebuie să facă. Am luat o firmă de pe internet: ROBADEL. 

 

Citește mai mult

reparatii usi robadel
reparatii usi robadel

Mici chinuri la meciurile lui Halep

Doamna mea se așează încetișor pe fotoliu. A robotit toată dimineața prin bucătărie. Are și un pahar de apă și se uită neatentă în telefon. Simultan, Simona Halep pierde singurul ghem de serviciu în meciul cu Carla Suarez Navarro. ”La naiba,” zic. ”Aoleu, joacă Halep. Plec.” Se ridică și dispare prin casă de unde nu mai revine decât la final. 

Nu este prima oară, mișcarea este studiată îndelung. Nu e meci la care să nu se întâmple ceva asemănător. Fie că vorbim de mine sau de ea. Pe unde te-a prins meciul pe acolo stai. Un fel de-a nu tulbura apele succesului. Așa că fiecare dintre noi a văzut câteva meciuri la bucătărie sau le-a ascultat ca la radio. 

Citește mai mult

Tags: ,
Tennis - French Open - Roland Garros, Paris, France - June 3, 2017   Romania's Simona Halep in action during her third round match against Russia's Daria Kasatkina   Reuters / Gonzalo Fuentes
French Open

Cum au umplut Voluntarii Cupa cu muștar și au golit-o de decență

Sâmbătă s-au jucat majoritatea finalelor de Cupă de prin Europa. Așa este sistemul de date al UEFA. Lucrurile au stat în felul următor. În Anglia s-au dus la meci 89 472 de persoane. Iar imaginile bucuriei au arătat în felul următor

arsenal chelsea 

Citește mai mult

cupa cu mici și mustar
cupa cu mici și mustar

Cum a ajuns statul cu genunchiul pe gâtul privaților

Vorbesc ieri cu patronul unei mici firme de aiurea din țară. Ne știm de ceva ani și omul e mai deschis față de mine. ”Sunt pe la bancă că trebuie să bag salariile la oameni. Mari salarii. 2500 de lei de persoană pentru un inginer care are o grămadă de răspundere.” Își mai trage un pic sufletul ca și cum are o durere. 

”Nu știu cum să fac, dar am o gaură de 20 de mii de lei pe care o trag după mine de la începutul anului. Pur și simplu nu mai fac bani să ies pe zero. Plătesc cu bani aduși de acasă. Nu mai am contracte.”

Citește mai mult

knock-out
knock-out

Certuri cu Teo: cazul CSM București

Treaba e simplă. De ani de zile mă cert cu Teo Tiță pe problemele vitale ale omenirii: de la globalizare, la bere și la sport. Politică și societate până în măduva oaselor. Ne regăsim în credințe cam peste tot, deși îmi pare că el devine mai înțelegător-socialist de-a lungul anilor, iar eu mai liberal-corporatist. Drumurile care ajung însă la țintele propuse ne despart de cele mai multe ori.

Certurile noastre se întind pe zeci de minute și fac deliciul prietenilor noștri. Așa c-am hotărât să le scoatem în public ca să le facem de rușine. Sau pe noi, depinde ce o să credeți voi. Azi, cazul CSM. Teo crede cu tărie că sportul nu trebuie finanțat din bani publici. Eu sunt mai pe șpriț și cred că lucrurile sunt amestecate peste tot în lume. Iată:

Citește mai mult

manusi
manusi

Pringles, vezi că ți-am livrat două TIR-uri!

Scena este un pic ireală, dar nu chiar de tot. Intru cu SUV-ulețul într-o baltă de noroi, pe un drum denivelat care îmi rupe mie mașina. Cele două TIRuri din spate gem din claxoane. Lângă noi e un trailer uriaș, iar în față ne blochează o cifă. 

Când îi aud pe cei din spate îmi dau seama c-am belit-o. Nimeni nu-i mai scoate pe ăștia de aici cu cei 60 de metri de camion. Dar partea  cea mai nasoală este că eu i-am băgat acolo. Muncitorii se uită la mine, mă înjură printre dinți și probabil se întreabă și ei cum dracu am ajuns acolo. Să vă povestesc.

Citește mai mult

pringles camion
pringles camion

O companie cu idei ciudate și o dezbatere care m-a răcorit

Mi se întâmplă următoarea poveste: mă duc cu Vladimir la un meci de tenis de masă. Ajung cu întârziere, cu alergătură, în sală e nădușeală. Și, foarte deștept, organizatorii au aruncat pe fiecare scaun câte o sticlă de apă plată. O beau aproape toată și-mi spun: „dacă erau băieți deștepți puneau câte două.”

Câteva minute mai târziu, Vladimir mă trage de mână și-mi spune pe un ton grav: ”ai văzut ce apă e asta? E apă de la chiuvetă.” Copilul știe de mic mitul urban că apa de la chiuvetă se bea cu îndoială. Și că merge doar la gătit și la spălat. Și e greu să-i explic că e altfel și că poate bea liniștit. Și ceva mai ieftin. Habar n-are că în copilăria mea era singura apă. Și că la fel ca în toate statele Europei și apa de la noi e bună de băut.

Citește mai mult

apa-robinet
apa-robinet

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Citește mai mult

dor geta popescu
dor geta popescu