Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Chucky e fra’-su lu’ Anabelle. Asta afli pe net la 9 ani

Zilele astea am fost cu Vladimir la East-European Comic Con, unde mai puteți ajunge până în seara asta. Comic Con-ul e o lume fantastică din benzi desenate și seriale care prinde viață vreme de două zile. Te întâlnești aici cu actorii din Game of Thrones, veniți cu tron cu tot, cu personajele din Team Fortress, dar și cu o grămada de jocuri, figurine, costume și o uriașă sală de gaming, unde vă puteți juca sau vedea chiar și profesioniști la lucru.

Vladimir a fost fix în lumea lui. A spart pușculița la cumpărături, a trecut pe la toate jocurile, mai avea puțin și rămânea acolo. Episodul care mă interesează s-a petrecut însă la standul unei companii de film. Cei de acolo distribuiau postere și trailere gratuit la public. Al meu vede pe perete un poster cu o păpușă însângerată: Citește mai mult

annabelle_600x450_e55a679637
annabelle_600x450_e55a679637

Cum convingi un puști de nouă ani să se uite la sport

Recunosc că mă roade un pic chestia asta. Sunt tatăl unui băiețel de aproape nouă ani, care nu se uită la niciun fel de sport. Nici la marile evenimente. Și la noi în casă televizorul este mereu deschis la sport: fotbal, handbal, tenis, baschet, ciclism. Eu, unul, încerc să nu ratez nimic. Iar serile în care mă suprapun la emisiune cu Liga Campionilor sunt dureroase. Al meu este însă zen. Știe marii jucători, pe canale nevăzute, dar nu cred că a stat vreodată să vadă un Barça-Real.

La vârsta lui nu vedeam meciuri la tv, pentru că nu prea erau. Dar aveam o planșă din pal pe care desenasem un teren de fotbal cu rezerva unei carioce. Și făcusem jucători din piese de rummy pe care le vopsisem. Un vecin mi-a făcut la Mecanica două porți dintr-o plasă fină, metalică. Și acela era televizorul meu. Când am avut antene destul de puternice să prindem Moscova 1 si 2, am văzut aproape integral Mondialul din Mexic 86 și Europeanul din Germania 88. Așa că știu ce vrea să zică, naționalnaia zbornâia și nașa comanda . Ba, pot să vă spun că l-am văzut jucând și pe basarabeanul Raț la Dinamo Kiev. Și acum cred că este basarabean… Asta era o paranteză. I-am văzut pe toți marii, iar din 90 nu m-am mai despărțit de televizor.

Citește mai mult

shutterstock_198593576
shutterstock_198593576

Boom! & Bang! E Boomerang! S-au întors adevăratele desene animate!

Vladimir e un tip categoric. El știe clar că nicio distracție propusă de oameni mari nu poate fi pe placul lui. Nu e satisfăcătoare, de fapt. Mergi la un film cu noi? Vrei să pun cutare film? „Plictis. Plictiiiiis…!”, îl auzi. Și are niște fețe de te acrești. Iar dacă cumva, atunci, pe loc, îi spui că totuși trebuie să participe la vizionarea cu pricina, începe show-ul. Ți se pare că atunci se va descompune şi că leșină pe loc la propunerea ta. I se coboară umerii, își deschide gura într-un suflat greu și pleacă gârbovit. Ce mai distracție…

Se așeză pe canapea, prăbușit. Își duce degetele de la picioare spre gură (da, poate să facă asta) și geme încetișor, ca și cum ar fi bătut. Își rotește ochii în toate părțile și refuză să citească subtitrarea. Şi, credeți-mă, că i-am ales filme bune pentru vârsta lui. Adică au lupte, poante de copii, momente funny, tot ce în mintea mea ar putea să distreze un băieţel. Citește mai mult

The_Tom_and_Jerry_show_2
The_Tom_and_Jerry_show_2

Cum s-a convins Vladimir că e mai bine să citească

V-am spus acum ceva vreme istoria cu Harry Potter. Cum m-am apucat eu să-l citesc cu voce tare ca să-l conving pe Vladimir. Și că lui i-a plăcut  doar cât am citit eu. După care a făcut tot posibilul să nu mai reia cartea cu pricina. În rest, mă scoate din minți că citește cu o plăcere uriașă  toate romanele din seria cu ”Puștiul” sau altele asemănătoare. Și le citește cu o viteză care mă lasă cu gura căscată. Câte una pe zi. Citește în pauză la școală, chiar. Ba, mai mult, vrea să ne împărtășească toate fazele bune din ele și râde de se prăpădește.

Dar seria ”Puștiului” s-a cam terminat și a trebuit să se întoarcă la literatura ”grea”, adică Harry Potter. Are 20 de pagini pe zi dacă vrea să-și primească electronicele. Una fără alta nu se poate. Ieri de dimineață, fiind vacanță, a stat sub ochii mei. I-am pus cartea în mână și am discutat mult cu el despre cât de important este să citești. Citește mai mult

shutterstock_203008582
shutterstock_203008582

Voi ştiţi ce culoare are ” Legenda mănăstirii Putna”?

A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii.  La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

legenda maro a lui vladimir

Citește mai mult

Concluzia lui Vladimir după alegeri

Copilul a avut păreri ferme legate de alegeri. De exemplu, nu i-a plăcut povestea cu pensiile. Adică afișele alea care spuneau că doar Ponta protejează pensiile. De câte ori le vedea scotea un scurt ”pe naiba!”. Opinia asta politică, destul de contondentă, bănuiesc că i-a fost inspirată de doamna care stă mereu cu el. Ea este o pensionară care nu cred să fi votat vreodată cu PSD. Poate în 2000 la povestea cu Iliescu. Citește mai mult

mickey mouse lenin
mickey mouse lenin

Fotografia zilei de la Vladimir

Piticul lovește din nou. E o editare în Cymera pe care nici noi nu am nimerit-o.

buchetul

Alte fotografii mișto, aici.

Cum m-am apucat de citit Harry Potter

Știu că încă vă așteptați la analize și impresii legate de campania electorală. Dar azi trebuie să mă opresc pentru că am probleme cu Vladimir, care de dimineață este într-o grevă a cititului. Stă cu picioarele în sus, se luptă cu perne, lovește patul, iar acum ”mă trece un fior”. ”Mă trece un fior că vine finalul…Știi chestia aia pe care o simți când termini o treabă și te apropii de ce îți place ție…Atunci te trece așa…o emoție” Citește mai mult

copil alintat
copil alintat

BEN 10 e super-erou pe bune. Mi-a dovedit-o

Puștiul are vreo opt ani și principala lui preocupare e să dărâme casa. E într-o goană necontenită, aruncând în aer tot ce prinde. Se furișează pe lângă uși, trece misterios ținând o armă în mână, apoi angajează câte o bătălie cu strigături de-ți vine să ieși din casă. Acționează un mecanism de la mâna stângă și brusc are un echipament de protecție, musai cu jet-pack-uri. Teritoriul lui îi depășește cu mult camera. De fapt, a trecut în sufragerie, ba chiar și în dormitorul părinților. Se împiedică de picioarele tale, trage de tine și se roagă cum știe el mai bine. Iar tu stai căzut pe canapea. Tot ce vrei  e să fie liniște. Să stai un pic. E opt și jumătatea seara. Te-ai întors după cea mai lungă zi din cea mai urâtă lume posibilă. ”- Hai, tata, măcar un pic, vrei să fii tu un Mecamorf? Uite, eu  o să pun armura asta…”   Iar tu zici: ”- Hai, lasă-mă doar puţin acum să stau și eu”  Ești convins că în lumea ta monștrii sunt reali. Citește mai mult

Ben 10 Omnivers (3)
Ben 10 Omnivers (3)

Un manual care îi enerveză până și pe copii

”Joia asta a avut loc o revoltă în clasă. Totul a pornit de la un exercițiu cam jignitor pentru băieți. Desigur, cartea este scrisă de fete, așa că ne-au criticat numai pe noi, băieții, ceva cam de genul ăsta:  fetițele, după cum zic autoarele manualului, sunt „mai evoluate”, iar băieții sunt irascibili, intoleranți, influențabili, autocritici, curioși (adică chiar nu știm nimic și trebuie să întrebăm???!!!) și că ele-s mai ”moderne”. Păi, ce? Băieții sunt neanderthalieni, iar fetele roboți și știu  de toate?

Așa a început totul. Am început să strigăm ”jos fetele!, jos fetele!…”, dar ne-am răzbunat la un exercițiu cu o reclamă la șampon. Am zis: ”Cumparați-l acum! Are mp3-player inclus! Anti-fete! Băieți – un leu, iar fete – 1000 lei.” Ai mei părinți mi-au zis că e discriminare. Dar ce? Autoarele nu ne-au discriminat?

În orice caz, cam asta fost , dar  mai zic un lucru… autoare cu creiere de nucă.”

Aceasta este prima postare a lui Vladimir. Scrisă de mâna lui și rezultat al unei revolte care l-a ținut două zile. Mi-a comunicat supărarea lui chiar când l-am luat de la școală, ușor surescitat. ”Tată, am făcut o revoltă…Ce, eu sunt neanderthalian?.. Adică, ce? Noi suntem mai puțin evoluați?…” Cam așa m-a ținut tot drumul. Și pe cele două autoare le-a gratulat în fel și chip. Mă rog, după puterile și înțelegerea lui. Exprimarea ireverențioasă de la final i-am taxat-o. Noi nu vorbim așa, el nu va vorbi așa.

Am aruncat și eu o privire și am încercat să înțeleg ce-l poate deranja atât de mult pe un puști de opt ani. Nu iau la rost tot manualul de Educație pentru sănătate de clasa a treia, dar cel puțin exercițiul ăsta merită un pic de atenție. Eu înțeleg că băieții și fetițele sunt diferiți, dar de ce trebuie să le vâri lucrul ăsta drept în ochi? De ce să creezi o ierarhie între ei și să stârnești orgoliile la o vârstă când ei, în mod natural, tind să funcționeze ca două tabere?

Eu înțeleg diferențierea, dar așa cum apare scris, e mai curând un exercițiu pentru părinți. Mai ales că erau acolo câteva cuvinte pe care nici nu le înțelegeau. Iar atunci când destinatarul materiei tale nu pricepe ce vrei să spui, cu greu poți să spui că îți atingi scopul.

Inutil să vă mai spun cine a inițiat revolta. Dacă Vladimir excelează la ceva, atunci cu siguranță vorbim de gura bogată.

poza manual educatie pt sanatate
poza manual educatie pt sanatate