Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Aștept memoriile Simonei

Când Simona făcea 5 la 0 cu Muguruza, nu am avut curaj să mă uit. Nu am prins meciul de la început și, cum am superstiții ferme când vine vorba de Simona, m-am uitat la altceva ( la conferința de presă a lui Petrescu). Drept dovadă, când n-am mai rezistat și am revenit, Muguruza a început să joace mai bine și meciul a fost mai greu. 

Apoi m-am uitat și la reluare cu comentariul englez și la Game, Schett&Mats. Toată lumea vorbește de capacitatea incredibilă a Simonei de-a acoperi terenul. Și nu-i așa că toți aveți impresia că Simona e peste tot? Că aleargă de-i ies ochii din cap? Că știe dinainte unde va servi Muguruza sau unde va da mingea? Dar că asta nu o obosește?

De unde vine această capacitate de a fi peste tot, dublată de loviturile din alergare? Un grup de cercetători italieni au făcut un studiu cu ceva timp în urmă cu ajutorul unor jucători de baschet. Ei au constatat că jucătorii știu mult mai repede decât experții, comentatorii sau jurnaliștii dacă o minge merge în coș sau nu. Mai precis, un baschetbalist va ști în 486 de milisecunde de la o aruncare dacă o minge merge în coș, iar restul lumii cam în 780 de milisecunde. Aparent, jucătorul vede detalii din mecanica corpului care nouă ne scapă sau ne sunt complet necunoscute. O mișcare a încheieturii, o mână mai mult sau mai puțin îndoită din cot, poziția trunchiului la aruncare. 

La fel, un grup de americani au aflat că jucătorii de crichet știu după încheietura mâinii adversarului unde și ce viteză va avea mingea. Creierul sportivilor este pur și simplu formatat de asemenea natură, iar legăturile neuronale sunt refăcute pentru a vedea aceste lucruri. Sunt ele native? Sunt, dar de fapt nu pot fi făcute fără muncă. Nu poți să ghicești unde va da Muguruza dacă nu ai antrenat asta de sute de mii de ori înainte. 

Iar asta se antrenează de o manieră inumană. Singura incursiune reală în tenis este cea a lui Agassi, care spune că trebuia să lovească mingea de un milion de ori pe an, peste fileu. Și asta de când avea șapte ani. Nu este altă cale să devii legendă. Nu există altă cale să fi acolo, decât aceea de a-ți lega neuronii unii de alții de o manieră care să nu dea rateuri. Nu există altă cale decât repetarea a la micron a aceleiași mișcări de un milion de ori. 

De asta aștept memoriile Simonei Halep. Vreu să văd milionul ei de lovituri înainte de milionul ei de dolari.   

Foto : Inquam Photos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

halep editat
halep editat

Abonare newsletter