Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Am întrebat-o pe Elena Udrea de ciobănaș. Ne-a răspuns din Arsenie Boca

Elena Udrea ne-a spus joi că în week-end se va duce la Boghiș. Dar a ajuns a DNA. Nu știam că merge, dar nici ea nu nu ne-a spus. Noi o sunasem în calitate de ”ministrul fericirii”, vorba lui Bogdan.

Eram, așa, un pic mirați de noul curs al vieții ei, care include teologie, post și multe fotografii de prin toată țara, în ținute sexy. E adevărat, spune doamna Udrea, că nu este nicio legătură între cucernicie și batice. ”Oricine poate avea credință.” Așa că , din vorbă în vorbă, discuția a ajuns și la celebra fotografie cu ciobănașul. Iaca:

Citește mai mult

elena-udrea-si-pastorul
elena-udrea-si-pastorul

Vaccin și responsabilitate

Ministerul Sănătății a anunțat că numărul cazurilor de rujeolă din România a crescut de la 7 în 2015, la 675 în 2016. Creșterea este măcar spectaculoasă, dacă nu de natură să te sperie. Ministerul spune că trei copii au murit din această cauză. E vorba de trei copii mici sub un an, care nu apucaseră să fie vaccinați.

Cred că este adevărat. Atât de des se vorbește despre refuzul de vaccin încât mi-e teamă că multă lume, prea multă, nu se vaccinează. Și poate n-aș fi scris aceste rânduri. Aș fi vorbit despre opțiune individuală, dar în acest caz mi-e clar că opțiunea individuală afectează comunitatea.

Citește mai mult

vaccin
vaccin

Crime de pe bancheta din spate

Știți de ce stau președinții pe scaunul din dreapta spate al mașinilor? Nu e cel mai sigur loc din mașină, ba dimpotrivă arată studiile. Nici măcar din rațiuni de securitate nu este cel mai bun. Dar este cel mai bun loc din rațiuni de imagine.

Acolo poți fi fotografiat mai ușor, acolo poți să faci cu mâna la popor, de acolo lumea se vede altfel. Poate mai puțin în România. Ai noștri se așează cu oarecare senzație de oboseală pe el, ca și cum până atunci ar fi făcut o muncă istovitoare. Își trag sufletul, căci rar să ai cui face cu mâna în București.

Când te afli acolo, traficul se vede altfel. Treci în viteză pe lângă cozi, mașinile se lipesc de borduri, pietonii stau lipiți de trotuare la țipetele unui polițist isteric.

Citește mai mult

oprea
oprea

Demonizarea lui Cioloș

Liviu Dragnea a trăit momentul său de glorie în Parlament. Sper că l-ați văzut. S-a pregătit, a lucrat, și-a luat înălțimea sa cea mai potrivită. A vrut să domine sala și să dea lovitura. Căci despre asta a fost vorba. Uciderea gladiatorului în arenă.

Am spus mai demult. Liviu Dragnea este cel mai bun produs al politicii românești. A pornit de jos, a parcurs toate etapele corect. Știe politica românească pe de rost cu toate malversațiunile sale. Își înțelege electoratul perfect și știe ce să-i dea. Așa a gândit și ieri.

Citește mai mult

liviu-dragnea-dacian-ciolos
liviu-dragnea-dacian-ciolos

Nu fiți ipocriți când îl criticați pe Dragoș Bucur

Primul lucru care trebuie spus. Noi nu avem ce discuta despre viitorul pe care Dragoș Bucur și Dana Nălbaru îl asigură copilului lor. Este familia lor, este decizia lor . Ei știu cel mai bine ce îi trebuie copilului și cum vor să-l ajute să meargă în viață.

Câtă vreme această decizie nu implică violență, traume sau lucruri care pot afecta dezvoltarea emoțională a copilului, societatea nu trebuie și nu poate să intervină. Și nici statul. Dacă ei consideră că ea se va putea descurca pe viitor fără diplome, oriunde va merge pe lumea asta, iarăși este decizia lor. Una periculoasă, dar decizia lor. Au timp să revină.

Spun asta pentru că în mod evident, copilul lor va primi o formă de educație.  Se va întâlni cu profesori, va discuta obiectele, nu după o programă, dar va ști. Deci nu aici trebuie să ne uităm. Avem însă un lucru care ne leagă pe toți. Cu care toți ne confruntăm. De fapt, elefantul din sufragerie pe care nu vrea să-l vadă nimeni și de care ar trebui toți să vorbim.

Citește mai mult

dragos-bucur
dragos-bucur

De ce a intrat statul cu camionul în RCA

Câteva sute de camioane și taxiuri în Piața Victoriei, dar și în mai multe orașe din țară, au înmuiat guvernul Cioloș în chestiunea RCA. Orice om sănătos la cap știe că un protest al camionagiilor are un impact major asupra economiei și poate enerva toată populația urbană a României.

Așa că Cioloș a ales soluția disperată: a obligat ASF-ul să pună o limită la prețul RCA. Soluția o să lovească foarte probabil în persoanele fizice, dar ea ascunde o imagine mai mare despre care trebuie să vorbim. O imagine dată de un stat nevolnic, corupt și fără viziune, cu o populație ajunsă la limită și care cere drepturi în relația cu mediul corporate.

Citește mai mult

shutterstock_220016608
shutterstock_220016608

Dezbaterea publică pe tema gropii de gunoi de la Rudeni: statul nu știe nimic

Agenția pentru Protecția Mediului București a realizat ieri o întâlnire cu oamenii din zonele afectate de mirosurile care vin de ceva vreme de la groapa din Rudeni, de la marginea Bucureștiului. Vorbesc aici de Bucureștii Noi, de Chiajna, de Chitila, Crângași și alte zone din nord-vest.

În fapt, întâlnirea era dezbaterea publică pe care compania Stericycle trebuia să o bifeze legal în procesul de primire a unei noi autorizații de mediu. De fapt, nici măcar asta nu era, pentru că întâlnirea legal programată nu s-a bucurat de venirea nimănui. Ea a fost anunțată în poartă la Stericycle, pe la vreo două primării și într-un ziar.

Citește mai mult

groapa-de-gunoi
groapa-de-gunoi

Legea anti-fumat tocmai este trasă în piept

Am fumat până am ajuns pe masa de operație. Nu am fumat mult, nu eram înrăit. Dar fumam la o cafea, fumam când mă întâlneam cu prietenii, fumam la un șpriț. Puteam să și stau însă fără țigară. Dar toată lumea fuma în jurul meu, așa că oricum nu conta.

Am fumat chiar și înainte de-a ajunge la spital, în noaptea cu pricina. Era forma mea de relaxare după o zi lungă. Nu știam că am o problemă a sângelui pe care țigara o potențează. Și cred că dac-aș fi știut, tot nu i-aș fi dat o mare importanță.

Sunt vremuri în care te crezi invincibil și probabil că sunt segmente în care și ești. Oricum și viața noastră arata ca într-o reclamă de țigări: fast&furious. Am avut timp să meditez anii ăștia la ceea ce mi s-a întâmplat. Să rememorez și să pun câteva întrebări.

Citește mai mult

shutterstock_154685816
shutterstock_154685816

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Citește mai mult

1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2
1982_scoala-generala-nr-23-bucuresti_2

L-am găsit pe cel mai sincer parlamentar român

După ce o să ascultați scurta înregistrare de mai jos, o să vă dați seama de ce România nu poate fi o țară serioasă. Și de ce, aici, nimeni nu poate să facă nimic, mai ales în perioadă electorală. Cu atât mai mult să modifice un Cod Fiscal sau să discute o altă legislație impotantă.

Urmează de fapt o perioadă a iresponsabilității, un delir vesel al premiilor, un concurs de minciuni și de păcălit lumea. Este cea mai mare competiție de furat căciula de pe planetă. Și totul se rezumă la o singură frază pe care vă rog să o auziți. Este răspunsul Marianei Câmpeanu la întrebarea ” de ce nu modifică Parlamentul legea indemnizațiilor pentru mame ca să nu mai permită indemnizații uriaș de mari.”

Citește mai mult

parlamentul-romaniei
parlamentul-romaniei