Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Manchester, atacul împotriva inocenților

Cele mai întâlnite imagini de la atacul din Manchester: părinți așteptând copii în fața sălii, părinți cărând copii în brațe, adolescenți răniți sau speriați, întinși pe jos în jurul sălii. Ariana Grande este o artistă iubită de adolescenți și atrage mulțimi de copii la concertele sale. Iar de aici grozăvia momentului. Pentru că nu există senzația de teamă mai mare că i s-ar putea întâmpla ceva propriului copil.

Unul dintre martori, Andy Holey spune la BBC că își aștepta soția și copilul în fața sălii din Manchester, cea mai mare sală de concerte din Europa. ” Explozia m-a aruncat apropae 20 de metri în spate. Am trecut de primul rând de uși și m-am oprit în al doilea. M-am ridicat și primul meu impuls a fost să intru să-mi caut familia. Am văzut trupuri pe jos. Mi-am găsit soția și fetița ceva mai târziu și am văzut că sunt în regulă.”

Citește mai mult

daily mail
daily mail

”Homosexualul de Giuseppe”

Guest post de Lorand Balint. 

Undeva prin 2012, în timpul unui curs ținut cu oameni din ONG-uri din România, am comis-o într-un mod incredibil spunând ceva de genul  ”țin minte că am clacat când am avut de-a face cu homosexualul de Giussepe”.

Proporțiile prostiei au fost amplificate de faptul că în sală aveam si oameni de la Accept – organizația care lupta pentru drepturile comunității gay din Romania – dar nu asta era neapărat problema principală. Chiar dacă nu ar fi fost ei, ce resorturi m-au impins să fac o asemenea afirmație ținând cont că eram convins că nu (mai) aveam absolut nimic impotriva homosexualilor?

Citește mai mult

gay-pride-flag-600
gay-pride-flag-600

Poate fi iertat Mircea Kivu?

Dacă te uiți în ultimii ani ai societății românești, o să vezi că sunt două victime ale CNSAS. Prima este Mona Muscă, un politician cu o uriașă cotă de popularitate la data respectivă. Doamna Muscă s-a retras de tot din viața publică și am mai văzut-o într-un singur interviu în ultimii ani. Îi simt lipsa pentru gradul său de civilizație înaltă, dar îi înțeleg gestul.

A doua victimă pe care o știu este Carol Sebastian, talentatul ziarist care a lucrat la BBC. Bune interviurile și textele sale de mai târziu din EVZ. Și el s-a retras din spațiul public. Mai știți voi pe cineva? Mai există cineva care să fi ales cu totul să plece din spațiul public pentru c-a colaborat cu Securitatea?

Citește mai mult

mircea kivu
mircea kivu

Fuga după lucrători, noul sport național

Eu spăl mașina în același loc cam de 15 ani. E o spălătorie de cartier, dar îngrijită care a oferit totdeauna servicii de calitate. Au produse ceva mai bune, muncitorii au salopete, condiții de lucru umane și iarna, locul este curat și îngrijit.

E o afacere de familie în care lucrează tatăl, mama și cei doi copii și o fac cu dedicație. Oamenii din asta trăiesc și-și dau interesul. În decursul anilor i-am și cunoscut, am băut câte o cafea când am fost acolo, am aflat una-alta. Luni m-am dus acolo de dimineață- evit week-endurile că e aglomerație- și pentru prima oară după mulți ani am stat la coadă. Să fi fost vreo patru mașini în fața mea.

Citește mai mult

muncitori
muncitori

Cum a ajuns statul cu genunchiul pe gâtul privaților

Vorbesc ieri cu patronul unei mici firme de aiurea din țară. Ne știm de ceva ani și omul e mai deschis față de mine. ”Sunt pe la bancă că trebuie să bag salariile la oameni. Mari salarii. 2500 de lei de persoană pentru un inginer care are o grămadă de răspundere.” Își mai trage un pic sufletul ca și cum are o durere. 

”Nu știu cum să fac, dar am o gaură de 20 de mii de lei pe care o trag după mine de la începutul anului. Pur și simplu nu mai fac bani să ies pe zero. Plătesc cu bani aduși de acasă. Nu mai am contracte.”

Citește mai mult

knock-out
knock-out

Cine minte în povestea cu indemnizațiile pentru mame

De șase ori în 14 ani au schimbat guvernele României indemnizația pentru mame. A fost cea mai mișto sculă politică pe care au găsit-o în ultimii ani. Cum veneau alegerile dădeau, că nu dădeau de la ei, cum treceau mai tăiau câte ceva că, de, nu aveau bani. 

Fix la fel face acum Olguța Vasilescu. În toamnă când guvernul Cioloș a anunțat că vrea să limiteze un pic drepturile din zona respectivă, tot PSD-ul a sărit la gâtul lui. Vă amintiți ce spunea domnul Dragnea care era în mijlocul campaniei electorale. Nenorocire!

Citește mai mult

lia-olguta-vasilescu-liviu-dr
lia-olguta-vasilescu-liviu-dr

Lăsați-l pe Hagi să se bucure de titlu!

Hagi este campion. Mi-ar fi plăcut să spun că este campion fără dubii, dar mi-e teamă că nu pot. Sunt măcar trei meciuri în care echipa lui Hagi a întâlnit adversari suspect de relaxați. Două cu Astra și unul cu Craiova. Și unul în care ai lui s-au împiedicat ca și cum vedeau atunci prima oară mingea. Cel în care Astra a mers spre finala Cupei. 

Multă lume trăiește cu impresia, pe bună dreptate, că Hagi a refăcut o cooperativă din vremurile de demult. Pentru că e Hagi, lumea așteaptă ca titlul să fie unul pur, strălucitor și de neatins.

Citește mai mult

7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre
7431207-mediafax-foto-alexandru-dobre

Certuri cu Teo: cazul CSM București

Treaba e simplă. De ani de zile mă cert cu Teo Tiță pe problemele vitale ale omenirii: de la globalizare, la bere și la sport. Politică și societate până în măduva oaselor. Ne regăsim în credințe cam peste tot, deși îmi pare că el devine mai înțelegător-socialist de-a lungul anilor, iar eu mai liberal-corporatist. Drumurile care ajung însă la țintele propuse ne despart de cele mai multe ori.

Certurile noastre se întind pe zeci de minute și fac deliciul prietenilor noștri. Așa c-am hotărât să le scoatem în public ca să le facem de rușine. Sau pe noi, depinde ce o să credeți voi. Azi, cazul CSM. Teo crede cu tărie că sportul nu trebuie finanțat din bani publici. Eu sunt mai pe șpriț și cred că lucrurile sunt amestecate peste tot în lume. Iată:

Citește mai mult

manusi
manusi

Lumea celor două Franțe, Americi sau Românii. Și o singură problemă

Poate ați fi auzit o știre care spune că după aflarea rezultatului alegerilor de duminică seară, doamna Le Pen a plecat la dans. Și a petrecut ca și cum ar fi câștigat. Și chiar este o mare victorie pentru ea. Să vii de la extremă și să colorezi harta Franței așa cum o vedeți (movul e culoarea ei) este mare realizare.

E de fapt cel mai bun rezultat istoric al extremei drepte și doamna Le Pen știe că lumea se îndreaptă în direcția dorită de ea. Sau cea pe care o poate critica cel mai bine. Să nu ne ascundem: dacă doamna Le Pen a convins o treime din Franța nu e musai din cauza știrilor false.  Dacă Anglia pleacă din Europa nu pleacă din neîncredere în sistemul politic. Iar dacă America s-a lăsat pe mâna lui Trump, nu e din cauza Rusiei. Este ceva mult mai profund.

Citește mai mult

franta macron le pen
franta macron le pen

În apărarea profesoarei Tunegaru

Mie-mi place când un copil se semnează întâi cu prenumele și apoi cu numele. Nu știu dacă ați observat, dar întâlnești destui oameni mari care îți spun întâi numele lor. Că așa au fost învățați la școală. 

Că așa e școala din România. Ești un nume mai tot timpul și, foarte rar, când un profesor îți spune pe numele mic, e dovadă de apreciere supremă. De asta îmi și place profesoara Tunegaru: pentru că își învață copiii să se recomande nu ca în școală, ci ca în viață. Iar demersul ei chiar acesta îmi pare: să pregătim oameni pentru viață, nu pentru note.

Citește mai mult

cristina tunegaru
cristina tunegaru